Bijuterii contemporane-lemn, steampunk si alte fantezii

Layla Amber este un designer englez ce prefera lemnul si modelele inspirate din natura, dar si culorile vii. Chiar ea declara ca petrece foarte mult timp adunand desene felurite cu flori sau animale, in incercarea de a gasi combinatiile potrivite. Lucrarile ei transmit voie buna si daca porti asa ceva cu siguranta ai o fire optimista, nonsalanta.

Clubul cinefililor - Din raiul meu

Carmen are o noua initiativa... Clubul cinefililor este locul unde, pe parcursul unei saptamani, poti recomanda filmele care ti-au placut. Intra pe link, inscrie-te in tabel si, bineinteles, citeste sugestiile celorlalti participanti daca esti in cautarea unui film bun.

 Am vazut "The lovely bones" tradus la noi cu titlul "Din raiul meu" acum cativa ani. Am plans incontrolabil cam pe tot parcursul filmului. Dar zilele trecute, crezand ca atunci eram intr-o pasa proasta, l-am revazut pe un post tv. Guess what? Am bocit din nou cu lacrimi amare, dovada ca filmul transmite o emotie atat de intensa incat este greu sa ai taria sa-i rezisti. Si l-am urat feroce pentru toata nedreptatea povestii.
La prima vedere este un film american despre un criminal in serie, cu state grele in spate, care continua sa faca victime de multi, prea multi ani. Numai ca povestea este spusa din punctul de vedere al ultimei fete ucise si va rog sa ma credeti ca este o poveste care trece dincolo de moarte si prezinta drama nu numai a celor ramasi, dar si a celor plecati, prinsi intre doua lumi. Este un film politist? Nici vorba. Este paranormal? Asi! Este o poezie trista, atat cat poate fi poetica o drama atat de profunda.

Do it yourself! Daca se poate in chinuri...

Cand ma chinuie talentul si inspiratia artistica este foarte greu sa le rezist. Probabil am si unele tendinte masochiste altfel nu-mi explic ce m-a apucat pe la ora 18. Mi s-a nazarit dintr-o data ca trebuie sa FAC masa din bucatarie. Sper ca n-ati inteles vreo prostie din cuvantul scris cu majuscule desi, pana la urma, chiar asta intentionam, la figurat bineinteles.
Masa mea de bucatarie este o masa banala care a vazut multe la viata ei. Spun asta deoarece mi-a lasat-o fosta proprietareasa a apartamentului, iar eu n-am schimbat-o deoarece este extensibila si foarte practica. In stare normala este patrata si extrem de alba. Cand am mostenit-o avea tras pe ea un autocolant cu un model oarecare asortat cu faianta. Modelul s-a dus in timp, autocolantul s-a jupuit pe alocuri si pe mine m-au apucat nabadaile. Adica am racait-o in vara trecuta, am facut-o luna, cu gand sa-i dau o noua fata (viata!). Dar a trecut anul, imi imaginam cum trebuie sa-mi decorez masa, aveam modelele, dar mi-era cam tarsa. Tarsa pentru ca mi-ar fi luat cateva ore, ori trebuia sa pandesc un interval de timp cand eram singura si sa actionez foarte repede. Masa ne este absolut necesara, asa ca nu poate sta pe tusa mult timp.

Ernest Goh si gainile sale

Imi plac gainile. Si alte animale, dar mor dupa gaini, reminiscente din copilaria petrecuta la tara. Daca mi-as putea lua unele sa le tin in apartament, as prefera o pereche dintr'alea pitice, ei sunt demential de tantosi, sau una de matase japoneza. Altminteri, daca as sta la curte, as prefera din acelea mari cat curcanii, Brahma le zice. Ultima expozitie de rase de gaini a fost in Ploiesti acum mai multi ani si m-am distrat pe cinste zgandarind cocosii cu "bretonul in ochi". Ele sunt mai placide, dar cocosii se enerveaza din te miri ce!
Ernest Goh este un fotograf singaporez care isi realizeaza mare parte din lucrarile fotografice in Asia de Sud-Est. Prin 2012 era in Malaysia si, asistand la o expozitie de gaini, i-a venit ideea de a scoate o carte cu fotografiile mandrelor galinacee. Mai mult de 70 de portrete de gaini dramatice si uimitoare fac deliciul acestui demers inedit.