Translate

miercuri, 10 octombrie 2018

Steaua Marilor, o poveste teribila

"O poveste teribila...O naratiune care te inhata fara sa-ti dai seama."
Asa scrie Daily Telegraph despre cartea lui Joseph O'Connor. As adauga ca este o carte ce iti lasa un gust amar si deschide o portita a istoriei plina de tristete si resentimente.
Dincolo de structura povestii, care este absolut inedita, regasim un popor care a trecut prin multe, ca si restul popoarelor lumii de altfel, dar, dat fiindca nu ne referim la vreun colt uitat de lume, din Africa sau Asia, ci fix la Europa, si la o epoca nu prea indepartata, este revoltator modul in care oamenii NU au putut fi ajutati in acea incercare teribila.
Vorbim despre irlandezi si despre Marea Foamete de la jumatatea secolului al XIX-lea.
Despre masiva emigrare a irlandezilor in America am vazut o groaza de filme. Cel mai popular este probabil "Far and Away" (Departe, departe), cu Tom Cruise si Nicole Kidman in rolurile principale, cu o actiune ce se petrece prin 1892. Ceea ce nu prezinta filmele insa este realitatea istorica, necosmetizata, cumplita, care a determinat locuitorii Irlandei sa-si paraseasca tara natala, familiile, casele, si sa faca imposibilul, strabatand oceanul spre o tara a fagaduintei. Credeti ca nu erau patrioti? Nu, ceva mult mai cumplit i-a alungat de pe pamanturile stramosilor. De fapt, un complex de factori a condus la cea mai severa foamete intalnita, cred eu, vreodata, in Europa. O proasta politica agrara, secatuirea solului din cauza utilizarii acelorasi culturi, cantonarea pe cartof ca baza in alimentatie, totul culminand cu o mana a culturilor de cartof, ce a dus la putrezirea in masa a recoltelor, aceasta a fost conjunctura, cercul vicios caruia i-au cazut prada un milion de oameni (!). Cu toate acestea, mosierii, nobilii, multi englezi, altii irlandezi, au facut ceva incredibil din perspectiva noastra, de oameni civilizati: au izgonit de pe pamanturile lor arendasii care, neavand recolte, n-au mai putut sa-si plateasca sumele datorate. Oamenii ramasi pe drumuri au fost inghesuiti in azile de saraci, au murit pe drumuri, au murit in porturi, asteptand sa se imbarce pe corabiile spre America, au murit in numar neverosimil pe drum, gasindu-si mormantul in ocean. Nu stiu de ce englezii nu au incercat sa-i ajute pe acei amarati sau unde a fost omenia fata de cei care munceau efectiv pamaturile. Si cu asta, poate incepeti sa intelegeti motivele din care irlandezii nutresc o profunda si neostoita aversiune fata de vecinii lor.

Scriitorul Joseph O'Connor este fratele cantaretei Sinead O'Connor. Uimitor, nu? Doi frati atat de talentati mai rar gasesti. Despre Sinead O'Connor stiti probabil ca a avut o perioada in viata, cand a simpatizat cu IRA (Irish Republican Army), o miscare paramilitara destul de violenta, care lupta pentru independenta Irlandei. Cantareata a spus ca era foarte, foarte tanara cand a facut unele declaratii de sustinere pentru aceasta organizatie, pe care ulterior le-a retras.

"Steaua Marilor" de Joseph O'Connor, este un tribut adus celor disparuti in acea epoca, anul de referinta fiind 1847.
Tot ce v-am spus eu mai sus, veti regasi pe parcursul povestii, iar un capitol final explica mai pe larg contextul istoric. Scriitorul, desi irlandez, reuseste sa mentina un ton obiectiv, sa se distanteze de pasiunile sale si sa prezinte calm, fara inflacarare, toata situatia. Ceea ce este demn de admirat.
Din pacate, cititorul va fi coplesit de emotie, asta va spun din experienta proprie. M-au napadit lacrimile in cateva randuri, sunt foarte, foarte multe lucruri despre care nu aveam deloc idee...

Structura cartii este deosebita. Capitolele sunt relatate din perspectiva personajelor: capitanul corabiei, pasageri de la clasa I sau amaratii care calatoreau la clasa a treia, un ziarist american, un nobil irlandez scapatat... Sunt intercalate fragmente din scrisori si din articole de ziar de la acea vreme, balade populare, chiar extrase din studii, ceea ce confera autenticitate subiectului. Firul de baza il reprezinta calatoria corabiei "Steaua Marilor" catre America, dar ceea ce se intampla pe parcurs reprezinta motiv de a invoca toate evenimentele anterioare, amanunte biografice ale personajelor, tot ceea ce a condus la deznodamantul tragic din final. Povestea ca intreg se bazeaza pe realitate, iar acest lucru este explicat clar de catre autor. Si mai interesant este faptul ca in a doua jumatate romanul capata valente politiste, parca stii incotro te poarta si totusi exista intorsaturi care te iau prin surprindere.

Dupa cum observati, tonul meu este trist, nu am gasit niciun motiv de veselie in aceasta carte, nu-mi ramane decat sa imi exprim admiratia fata de talentul scriitorului. Joseph O'Connor este premiat si extrem de apreciat si pe buna dreptate. A reusit sa dea literaturii o opera plina de personalitate.
Am spus intotdeauna ca nu poti judeca un popor numai pe baza prezentului, intotdeauna viitorul va fi legat de ceea ce s-a intamplat in istoria sa. Citind "Steaua Marilor" am avut confirmarea ca asa este. Va recomand aceasta carte care va va uimi si va va emotiona profund.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va rog sa va spuneti parerea cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.