Translate

sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Going to Russia



“Du-te în Franţa! Eu am fost în Provence…mmmm…câmpurile de lavandã, parfumul…o încântare!”

“Dacã vrei sã nu cheltui prea mult, ia un sejur cu reducere la greci, vremea e minunatã acolo în septembrie!”

“Eu am fost de trei ori pânã acum în Israel, în circuite religioase. La anul mã duc din nou, e fantastic!”

Eu plec în circuite turistice în Italia…Mã duc la schi în Austria…Imi vizitez prietenii din Elveţia…

Dupã trei zile de pus intrebãri în dreapta şi-n stânga şi de ascultat poveşti amanunţite despre ţãri si meleaguri pitoreşti, aveam senzaţia cã vizitasem toate locurile posibile. Mã indemnase necuratul sã cer o pãrere despre unde anume sã-mi petrec vacanţa, un soi de rãsfãţ pe care ţineam sã mi-l fac cadou dupã un an în care muncisem pe brânci. 


Singura hibã era spiritul meu de contradicţie. De ce îi auzeam pe toţi lãudând una şi alta, de-aia aş fi alergat în direcţia opusã. Pânã şi nepotu’meu se lãuda cu o vacanţã cu work and travel despre care vorbea de un an de zile întruna. Aşa se explicã de ce câteva zile mai târziu aveam bilete de avion spre…Rusia. Prea nu se încumetase nimeni dintre cunoştinţele mele pe-acolo! 

Mã simţeam ca Indiana Jones, deşi urma sã vizitez Sankt Petersburg, nu pustietãţile siberiene.  Si tot ca în filmele americane, am închis capacul valizei peste un bogat ornamentat #jurnaldecalãtorie aruncat deasupra maldãrului de haine. N-aveam de gând sã ratez niciun fir de întâmplare din cãlãtoria care mã atrãgea ca un vârtej. Sã înceapã aventura!

DAY 1
Dupã 6 ore de zbor, cu escalã în Moscova, aş fi jurat cã am bãut o gãleatã de cafea, atât eram de surescitatã. Dupa sosirea pe aeroportul Pulkovo şi în taxi am rezistat, dar senzaţia era înşelãtoare, a ţinut doar pânã m-am vãzut în camera de hotel unde am cãzut latã pentru urmãtoarele 4 ore…Când a sunat alarma ceasului, m-am sculat hotarâtã sã mã bucur de sejurul de şapte zile, fãrã sã mã gândesc la obosealã, aşa ca mi-am împachetat mãrunţişurile în rucsac şi am pornit cu entuziasm pe strãzile bãtrânului oraş.

sursa: saint-petersburg.com
Ora 12. Centrul istoric este copleşitor. Sankt Petersburg este o Veneţie a Nordului, o aşezare formatã din mai multe insule, 42 mai exact, despãrţite de mai multe canale şi unite de o groazã de poduri. A fost chiar capitala Rusiei pânã în 1918 (fost Petrograd, fost Leningrad, apoi iar St.Petersburg). Clãdirile nu sunt atât de colorate, sunt mai degrabã copleşitoare, se vede spiritul dramatic al poporului rus. Dar bisericile şi catedralele au mozaicuri extrem de frumoase, ca şi cum credinţa ar fi înviorat imaginaţia constructorilor. Biserica Invierii pare o imagine smulsã dintr-o poveste cu zâne şi cãpcãuni, nicidecum un sfânt locaş ortodox. Oraşul este mai modern totuşi decât te-ai aştepta, se vede influenţa europeanã. Multe statui, multe monumente închinate personajelor pe care oamenii le admirã, dar nu şi Stalin. Nu sunt mari fani ai acestuia.
Ora 13. Strãzile sunt pline de maşini. S-ar pãrea cã localnicii preferã mai mult propriile autovehicule decât transportul în comun (şi troleibuze, şi tramvaie). Stau mai degrabã o orã în maşinã, în trafic, decât sã foloseascã fabulosul metrou pe care îl au! Reuşesc sã intru la Muzeul Ermitaj, fostul Palat de Iarnã, este un vis al meu de foarte mult timp. Construcţia este uriaşã şi dacã aş zãbovi mãcar un minut în faţã fiecãrui exponat (sunt 2,7 milioane in total), aş petrece câţiva ani în acest loc. Ca sã nu mai vorbesc de aglomeraţie! Este greu sã faci o fotografie decentã în condiţiile astea. In schimb am cumpãrat o carte frumoasã ca souvenir.

DAY 2
Ora 8. Breakfastul reuşeşte sã mã punã pe picioare. Au o cafea teribilã rusnacii, simt cã prind destulã energie pentru urmãtoarele ore. 

sursa: saint-petersburg.com
Primul obiectiv pe ziua de astãzi este Palatul Ecaterinei cea Mare de la Tsarskoe Selo, aflat în oraşul Puskin, rezidenţa de varã a Romanovilor. Palatul este în stil baroc şi a fost finalizat în 1756. Impãrãteasa Elisabeta, urmasa lui Petru cel Mare, a extins palatul astfel încât sã rivalizeze cu Versaille-ul, ceea ce i-a reuşit perfect. Este cea mai opulentã clãdire vãzutã de mine vreodatã. Multã strãlucire, mult aur şi proporţii înfricoşãtoare.
Ora 12. Revin în oraş. Imi dau seama cã este cea mai nordicã metropolã a lumii, temperatura este mai scãzutã decât acasã, dar ramâne totuşi plãcutã. Cel mai greu mã adaptez la aglomeraţie. Sunt 4,5 milioane de locuitori, iar eu mi-am trãit toatã viaţa într-o urbe care ar reprezenta a şaptesprezecea parte din acest mastodont.
Ora 19. Merg la un spectacol folcloric susţinut de patru ansambluri de muzicieni la Palatul Nicolaevsky. Am vãzut dansurile tradiţionale cazãceşti, câtã pasiune pun oamenii aceştia în mişcãri! Dansatorii sunt absolvenţi de şcoli de coregrafie, adevaraţi profesionişti. Spectacolul a ţinut douã ore, cu o pauzã de 30 de minute în care s-a servit (!!!) un pahar de şampanie şi o gustare uşoarã. 

DAY 3
sursa: wikimedia.org
Ora 10. Fac o scurtã croazierã pe un canal al râului Neva. A fost construit de întemeietorul oraşului, controversatul Petru cel Mare, ca principalã cale de acces pentru oameni, dar mai ales pentru comercianţi. Croaziera mi-a oferit panorame splendide şi ocazia de a face câteva fotografii de ansamblu. Am vãzut clãdirea KGB-ului. KGB-ul nu mai existã, dar umbra sa pluteşte încã deasupra oraşului.
Ora 14. M-am oprit la Sinagoga Coral, o clãdire ce iese în evidenţã prin stilul bizantin roşu şi alb, din cãrãmizi. În interior este fascinantã şi are un magazinaş de suveniruri foarte bine dotat, cu preţuri rezonabile.
Ora 16. Nu ratez Palatul Yusupov, locul unde a fost asasinat Rasputin în 1916. Din pãcate, zona în care a fost omorât celebrul personaj este accesibilã doar grupurilor organizate, dar restul cladirii este restaurat şi poate fi vizitat.
Ora 19. Pe drumul de întoarcere m-am oprit la o cafenea de lângã hotelul Astoria ca sã-mi refac doza de energie. Masa de searã am servit-o la restaurantul Idiot, credeam cã are vreo traducere, dar am aflat cã este numit aşa dupa romanul “Idiotul” al lui Dostoievski, scriitor pentru care localnicii au un adevãrat cult. In orice caz, atmosfera boemã, cu mobilã de epocã şi picturi în ulei este celebrã printre artişti. Am încercat felurile de mâncare vegetariene caracteristice şi am gustat un cocktail “Crimã şi pedeapsã”. Categoric trebuie sa recitesc romanul! 

DAY 4
Din pãcate, sejurul meu este la final. A fost scurt, mai mult un teaser pentru o cãlãtorie adevãratã. La revenirea în ţarã trebuie sã verific neapãrat ofertele de circuite şi sã reeditez experienţa. Aş vrea sã extind cãlãtoria şi spre Moscova dacã tot am cãpãtat curaj.
Oamenii mi s-au pãrut interesanţi. Pe undeva, seamãnã destul de mult cu cei de acasã. Ceea ce îi diferenţiazã este amploarea spaţiului şi a evenimentelor istorice.
În ceea ce priveşte oraşul Sankt Petersburg, acesta este un miracol din multe puncte de vedere. Totul este sã ai timp şi voinţã sã îl descoperi.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.

10 comentarii:

  1. eu as merge oriunde, numai sa merg :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pfui, asa este! Curiozitatea sa vezi alte locuri este mare la oricine.

      Ștergere
  2. Dacă ai văzut Ermitajul este perfect! Multe vacanţe în continuare!

    RăspundețiȘtergere
  3. da chiar ma gandeam eu! cum sa pleci asa fara gasca ta de baieti?! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti dai seama! Ce faceam eu singura printre straini, atat de departe?

      Ștergere
    2. Pai...cred ca tocmai ce.ai povestit ;))

      Ștergere
  4. Oho, iarna cred ca e de vis dar trebuie sa ai ceva rezistenta ori eu sunt omul caldurii, as ingheta!

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu am vizitat doar Moscova...St. Petersburg a ramas la stadiul de vis, foarte frumos articolul tau ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am calcat prin acele parti de lume, dar tare mi-ar placea.

      Ștergere

Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.