Jurnal de weekend - Vintage

Am descoperit că şerveţelele vechi, deşi au modele destul de naïve faţă de ce se fabrică astăzi, pot avea farmecul lor. Retro. Aşa că am mai scos de la naftalină câteva, de data asta din colecţia de copil a soţului meu, şi am pus în practică o idee. După cum observaţi în fotografie, pe sticla albă apar câteva fragmente de poezii, smulse direct dintr-un volumaş aparţinând unei serii de trei cărţi, numită « Antologie de poezie rusă », apărută în 1987. Eu am folosit versuri din volumul II-Perioada clasică. E drept că am rupt două pagini din carte dar când îmi vine o idee, e greu să mă mai oprească cineva.

Accesorii uitate – pieptenele decorativ

Pieptenele ca “instrument” de îngrijit părul este utilizat de vreo 5000 de ani încoace. Iniţial avea ingratul dar indispensabilul rol de a îndepărta paraziţii cuibăriţi prin podoaba capilară, adicătelea păduchii şi căpuşele ce-i năpădeau pe strămoşii noştri într-un mod extrem de natural, mai ales că nu întotdeauna stăteau prea bine la capitolul igienă personală (Evul Mediu este exmplificator în acest sens). Dar, de-a lungul celei mai mari părţi a istoriei noastre, un lucru a fost clar, femeile au purtat părul lung şi l-au considerat o adevărată podoabă. Fie că aşa cerea religia, fie că erau cochete, pletele adunate în coafuri extrem de feminine erau mândria sexului slab, iar un păr tuns scurt era pur şi simplu de neconceput.

Inaintea piramidelor

Este cartea tandemului Christopher Knight şi Alan Butler, are ca subtitlu “Dezlegarea celui mai mare mister al arheologiei” şi am cumpărat-o cu Săptămâna Financiară (a apărut în 2010 la Editura Curtea Veche).

Este una dintre cărţile ce prezintă teorii credibile susţinute de dovezi solide, mai ales că autorii sunt doi ingineri cu picioarele pe pământ, ca să zic aşa, scrupuloşi în prezentarea teoriei lor şi foarte atenţi cu ceea ce susţin. Aşa cum menţionează chiar autorii, faptul că nu aparţin mediului academic al istoriei sau arheologiei, i-a ajutat foarte mult să aibă o minte deschisă şi să lucreze cu fapte şi date inacceptabile pentru oamenii de specialitate. 

Cowboy boots

Normal ar fi fost sa postez cateva foto din noaptea de revelion, sa se vada cum au iesit ploiestenii in centru, la artificii, cum se intampla de cativa ani incoace, cum au spart sticlele de sampanie drept pe carosabil de nu mai puteau sa treaca masinile dupa aceea..Ehei, ce noapte "de vis"...am baut sampanie de copii langa fantana arteziana din fata Primariei, ca aveam minorii cu noi, si apoi ne-au degerat picioarele luand-o pe jos pana acasa ...trei statii de autobuz, mari si late! Dar a fost inaltator, mai putin pozele care au iesit de cacao, nu stiu din ce motiv. Acum le-am vazut, sunt inecate in fumaria de la artificii si miscate rau, asa ca o sa va delectez cu niste super modele de ciocate americanesti asortate la postarea cu choppere de zilele trecute. Ia sa vedem, cine are curajul sa poarte asa ceva? Istoric vorbind, modelul acesta americanesc este strans legat de construirea SUA ca stat modern. Pe scurt, le purtau vacarii si erau facute, din ce altceva decat din piele de vaca. Intre timp lucrurile au luat-o putin razna, caci modelele s-au rafinat iar plebeea vaca a fost inlocuita cu materiale mai exotice, cum ar fi pielea de aligator, sarpe, soparla, elefant , elan sau bizon. Ati ghicit, de-aia au disparut bizonii din intinsele preerii. Odata cu bizonii s-au dus de rapa si triburile amerindiene, dar sa nu deviem de la subiect. Tocurile clasicelor "boots" de vacar nu erau potrivite femeilor, asa ca s-au inventat tocurile pentru plimbarile pe corso, in oras. Tocurile au tot crescut, pe masura ce pretentiile spre lux au evoluat si, uite cum, s-a ajuns la monstruoasele tocuri din imaginile de mai jos. Dar trebuie sa recunoasteti ca au un farmec aparte ghetutele astea, mai ales cand sunt decorate cu asa modele, o alta caracteristica a genului acesta de incaltaminte. Trebuie spus ca realizarea acestor incaltari tine nu numai de traditie, dar si de indemanarea artistica, iar unele companii lucreaza inca din secolul al XIX-lea, dezvoltand propriile metode de fabricatie, tinute bine la secret.