Miercurea fara cuvinte - Sa facem paine!

Iti plac imaginile care spun o mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.

Un mic dejun sanatos si satios incepe cu o painica savuroasa. Si cum mie mi-e foame la ora asta...

paine coapta cu carne de porc...

paine cu bule de branza...

paine cu prune...

paine Zucchini...

paine curcubeu...

Sã ne înecãm în verde

Intre Crãciun şi Revelion mi s-a rupt geanta…Cu alte cuvinte a decedat din cauze naturale cã era veche şi purtase timp de vreo trei ani cam tot ce şi-ar putea imagina o persoanã de sex feminin. Mai puţin cãrãmizi, deşi în unele momente puteai sã juri cã e plinã cu pietre, aşa de greu atârna. A fost o geantã de toatã isprava, sã-i fie ţãrâna uşoarã, m-a bãtut gândul sã o incinerez dar am zis cã meritã un sfârşit mai spiritual, aşa cã am dus-o la gunoi sã putrezeascã în pace. Sper sã nu mã bântuie!

Cum eu nu sunt cine ştie ce fashionistã, am o singurã geantã de iarnã şi vreo douã colorate de varã, m-am vãzut nevoitã sã-mi urnesc bãtrâneţile în cãutarea unei genţi corespunzãtoare, de serviciu adicã, mai pântecoasã, dar şi esteticã în acelaşi timp. Si dã-i şi combate prin magazine pânã mi s-a acrit cã dacã era corespunzãtoare ca dimensiune, nu-mi plãcea culoarea, n-avea bretea de umãr sau stilul nu-mi spunea nimic...

Jurnal de weekend - Prezentu-i colorat, viitoru-i de...

Daca aveti o rima care sa se potriveasca in titlu, spuneti-mi-o si mie...Nu sunt grobiana de felul meu dar dupa ziua de ieri, cand am lucrat ca sa recuperam mini-vacanta avuta de sarbatori prin mila guvernului, chiar simt nevoia unei injuraturi sanatoase! Bineinteles ca am pierdut sambata aiurea ca n-a venit nimeni prin institutie, eram ca niste huhurezi...Dimineata in troleu am fost trei persoane, probabil toti bugetari loviti de aceeasi soarta. Si un ger corespunzator! Si pentru ca nu era suficient ca stateam la serviciu sambata, am mai auzit si niste vesti tulburatoare despre cum vrea guvernul sa eficientizeze serviciile deconcentrate. Nu obisnuiesc sa discut politica pe blog ca nu-mi place subiectul si nici sa ma vait, dar daca se aplica ce se zvoneste, ne ducem de rapa la propriu...pe plan personal ca la modul general nu-mi dau seama. Si-asa avem niste salarii de toata jena, nici cat femeile de serviciu de prin alte parti. O sa ziceti ca de ce stam pe salariile astea...Pentru ca locuri de munca nu sunt pe toate drumurile, e criza, noi venim in contact cu toate societatile particulare din judet si vedem cat se zbat oamenii sa ramana pe linia de plutire. Nu-i momentul sa faci mofturi, ai loc de munca, taci si te tii de el! Viitoru-i de cacao, cum spuneam.
Dar macar prezentul e colorat...datorita sticlelor mele scumpe si dragi. Acum, dupa sarbatori, dat fiind faptul ca toata lumea a tras la maseluta si a golit la butelci de toate soiurile, am putut sa fac rost de obiecte pentru lucru. In noaptea de revelion, dupa artificiile din centru s-au spart sticle de sampanie la greu, ma uitam cu jale cum se fac tandari atatea potentiale opere de arta! Dar pe drum, spre casa, am vazut sticle intregi asezate sub un cos de gunoi...Era lume in jur, cam jenant sa te apleci dupa sticle goale aruncate de altii. Cum eu ma cam rusinam, mi-am imboldit consortul la acest gest, in ideea nobila ca e mai bine sa se faca el de bafta...El nu s-a sinchisit si astfel am mai facut rost de sticle. Mastodontul de sticla de sampanie din prima fotografie este de la spumos Zarea ambalat la 2 litri. Sticla mai finuta de alaturi este de la Alexandrion iar in a doua foto e o sticla de sampanie de dimensiune obisnuita. Cu sticloiul cel mare a fost o adevarata surpriza, l-am gasit parasit chiar langa intrarea in bloc, ziceai ca m-asteapta! Asta deoarece inainte de Craciun ma invartisem prin magazin si admirasem o astfel de sticla, bineinteles plina, si care costa vreo 20 de lei. Chiar imi imaginasem ce model i-as face dar pana la urma renuntasem, gandindu-ma ca nu suntem noi in stare sa golim doi litri de spumos (avem sampanie nedesfacuta de vreo doi ani!). Dar, ca sa vezi cum functioneaza lucrurile atunci cand iti doresti foarte tare ceva!

Genie in a bottle

Fixaţia mea cu sticlele a luat amploare în ultima vreme, extinzându-se îngrijorãtor asupra pieselor vechi, de colecţie. Pe la noi nu se prea omoarã lumea cu achiziţionarea de “vechituri”, slabe şanse sã vezi altundeva decât într-un muzeu, obiecte din sticlã din alte epoci. Si totuşi sunt sigurã cã existã pe acolo, pe undeva, numai cã nu le-a scos nimeni încã, la luminã...

Prin alte colţuri de lume însã n-aş pãrea chiar aşa ciudatã. Este o ştiinţã sã identifici şi sã clasifici sticloanţele şi borcanele manufacturate în secolele trecute. Pentru cã fiecare obiect este unic, este opera şi stilul anumitor meşteri. “Pe vremea când totul se fãcea manual şi rezista o veşnicie” – aşa cuvânteazã restauratorii din serialul “American Restoration” de pe History şi au perfectã dreptate. Obiectele aveau valoare pentru cã fiecare reprezenta muncã şi talent, aveau individualitate şi nu se obţineau atât de uşor.

Am gãsit un site formidabil dedicat istoricului fabricãrii sticlelor şi a altor recipiente pentru depozitare, identificãrii şi datãrii acestora, acoperind ca timp secolul XIX şi începutul secolului XX.

M-a fascinat modul cum este diagnosticatã forma şi destinaţia obiectelor. Recipientele sunt împãrţite pe categorii în funcţie de ceea ce au conţinut, bãuturi-alimente sau nealimentare, “non-food” cum se exprimã americanii.

Avem de exemplu grupul sticlelor de lichior/tãrii, în imagine sunt sticle din perioada 1820-1920, care pot fi cilindrice, pãtrate, plate, lãbãrţate sau în alte forme.