Ieri am avut o
revelatie. Inca de la prima ora. Ajunsesem la serviciu si taman ce urcam scara
de la intrare in cladire, cu o colega in urma mea, cand o vad pe femeia de
serviciu aplecata peste balustrada, holbandu-se la scara vecinilor. Scarile
noastre sunt din cele tepene, de institutie, cu un spatiu generos dedesubt, cat
sa adaposteasca o garsoniera mai mica. Probabil asa gandisera si personajele ce
se aciuisera pe o saltea, la adapost de privirile celor de pe trotuar. Niste
prapaditi care se incalzeau in boarfe, am gandit eu, dand sa intru...Numai ca o
aud pe „menajera” noastra incepand sa racneasca: „Huo, huuuuoooo!”, cu ochii
cat cepele.
