Ieri am avut o
revelatie. Inca de la prima ora. Ajunsesem la serviciu si taman ce urcam scara
de la intrare in cladire, cu o colega in urma mea, cand o vad pe femeia de
serviciu aplecata peste balustrada, holbandu-se la scara vecinilor. Scarile
noastre sunt din cele tepene, de institutie, cu un spatiu generos dedesubt, cat
sa adaposteasca o garsoniera mai mica. Probabil asa gandisera si personajele ce
se aciuisera pe o saltea, la adapost de privirile celor de pe trotuar. Niste
prapaditi care se incalzeau in boarfe, am gandit eu, dand sa intru...Numai ca o
aud pe „menajera” noastra incepand sa racneasca: „Huo, huuuuoooo!”, cu ochii
cat cepele.
Ma opresc brusc in capatul treptelor, oarecum amuzata, dar si
jenata de scandalul iscat si imi dau seama, la fel si colega din spate, de ce
huiduia femeia de serviciu. Prapaditii de sub scara, cu o sticla de bere la
cap, inveliti cu un rest de plapuma soioasa, starniti de alcool, erau pe cale
sa treaca la actiune, adica sa faca niscaiva unga-bunga in aer liber. Falca imi
pica, femeia de serviciu da sa intre in colaps, colega din spate incepe sa rada
isteric. In timp ce lucrurile scapa de sub control, vad peste drum
deschizandu-se portile unitatii militare, mai ceva ca intunecatele porti ale
Mordorului din Stapanul inelelor, militarii se plaseaza pe trotuar,
supraveghind intrarea maiestuoasa in curtea unitatii a doua camioane mari, cu
platforma, din acelea pe care se transporta tancurile sau tunurile. Imaginea
capata dimensiuni apocaliptice, n-am vazut in atatia ani decat autobuze
patrunzand in unitate, ma gandesc ca incepe al treilea razboi mondial. Scena e
demna de profunzimea unui mare regizor, dualismul este de un efect colosal, in
dreapta se petrec chestii XXX, in stanga huruie mastodontii amenintatori ai armatei.
Derulez panorama cu incetinitorul. Langa scara se inalta un dud tinerel, plin
de rod, pe care il jumulesc toti de dude, inclusiv copiii din cartier, desi
este pe spatiul verde aferent institutiei. Ceva mai incolo o vad venind agale
pe doamna ce isi plimba catelul prin fata cladirii, in fiecare dimineata, iar
catelul face treaba mare fix in coltul scarii noastre, pe asfalt, nu pe iarba,
exprimand clar parerea generala despre institutiile publice. Inregistrez totul
in cateva secunde, cersetori, racnete, armata, dud si catel si am revelatia de
care vorbeam la inceput. Dap, sunt inca in Romania ! Bine ca m-am dezmeticit de
la prima ora...
Totusi, de ce
se reped toti sa prezica al treilea razboi mondial? E adevarat ca nu invatam
nimic din greselile istoriei, iar rusii sunt mai degraba temperamentali decat logici,
dar ma gandesc ca au mai fost cateva crize severe de la finalul celeilalte
conflagratii si n-au degenerat. Raspunsul trebuie cautat nu in politica
mondiala, ci in auto-reglarea populationala, un principiu ce functioneaza in
toata lumea animala. Luati ca exemplu sobolanii, nu e un pamflet, sa stiti.
Sobolanii se inmultesc ca apucatii, iar atunci cand nu mai gasesc resurse in
mediu trec la canibalism, agresivitatea primeaza pana populatia revine la
dimensiuni suportabile. Suna putin cam dur, iar spiritele delicate vor spune ca
omul nu este asa, este rational, sentimental, milos. Ba, in orice masa de
indivizi mocneste o violenta care asteapta doar o scanteie ca sa explodeze.
Este de-ajuns sa va uitati la stiri sau la un meci de fotbal. Sau la orice film
post-apocaliptic. Apropo de filme de gen, m-am uitat pe net la unul cu Brad
Pitt, difuzat si la tv. Ceva cu un virus care transforma oamenii in zombie,
intr-o pandemie ingrozitoare. Ingrozitor de stupid este si scenariul, cum de
s-a pretat Brad Pitt la asa ceva mi-este imposibil sa pricep, probabil avea
nevoie de bani... Ideea aduce cu cea din „I am legend’, dar cade in extrema
penibilului si nu exista subtilitatea scenelor cu Will Smith. Rezolvarea
problemei si salvarea speciei sunt tot atat de trase de par. Rusinica pentru
Brad Pitt!
Din pacate, pe
noi romanii, asa cum am citit o gluma, al treilea razbel ne va prinde in mall,
batandu-ne pe oferte la drujbe si tigai. Vorba lui fiu-meu: „Drujba-i drujba,
slujba-i slujba”, cu mentiunea ca pustiul crede ca drujba este chiar echipamentul
in cauza. Si acum, intrebare pentru cei mai tineri: la ce se refera zicala si
ce inseamna de fapt cuvantul „drujba”? Ca tot vorbiram de rusi...
Cum sari tu de la una la alta, si ne iei ochii cu povesti care mai de care mai haioase, sau dupa caz mai ,,speciale''. Seara buna, draga mea.
RăspundețiȘtergerePai, asta e si viata noastra, o tocanita de intamplari mai mult sau mai putin amuzante, tipic romanesti.
Ștergere