Translate

sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Cum îmbraci un căpos…



Când vine vorba de îmbrăcăminte, în categoria “căpoşilor” intră o mare parte a sexului tare...bărbaţii sunt din naştere conservatori, greu de urnit, refractari la schimbări şi la tendinţe. Mai ales cele din modă. Dacă au apucat să copilărească într-o anumită perioadă, în epoca de piatră să zicem, vor continua să poarte toată viaţa chiloţi de blană şi maieu de piele chiar dacă între timp s-au inventat boxerii şi cămaşa de bumbac cu nasturi. Un exemplu!
Al meu consort s-a maturizat înainte de revoluţie şi, ca urmare, cam tot ce a apărut după i se pare suspect. Pentru el nu există decât piesele de îmbrăcăminte care păstrează liniile cuminţi şi decente ale acelor ani. Ii place stilul casual sau sport, cât mai comod, dar are şi unele fixuri legate de faptul cum trebuie să se îmbrace când se duce la biserică, în vizită, la o petrecere sau când avem musafiri. In aceste situaţii speciale pantalonii de stofă şi cămaşa, eventual sacoul pe deasupra, sunt bătute în cuie, oricât am încercat eu să-l conving că stilul acesta îl îmbătrâneşte.
Orice e prea larg, prea strâmt, prea jos, prea subţire, prea scurt, prea colorat, iese din tiparele personale şi în consecinţă trebuie evitat. In acest fel  a ajuns să-şi găsească destul de greu o pereche de blugi de exemplu, deoarece dânsul nu se simte în largul lui în pantalonii cu talie joasă.
Uneori are o sclipire rebelă şi, dacă ocheşte vreo promoţie, uită de principii şi îşi cumpără vreo bălărie pe care nu o poartă niciodată. Astfel a intrat în posesia unei pălării de piele absolut tâmpite şi care îi stă mizerabil, numai pentru faptul că semăna cu cele purtate de JR în Dallas, sau a unui tricou negru, mulat şi sintetic, pe care nu-l ia că îi arată burta şi se încălzeşte în el. Cu mare greutate am reuşit să scap de o colecţie de tricouri provenite din adolescenţa lui, printre care două Nike-uri atât de uzate încât nici cârpe de praf n-am putut să le fac. Dar erau primele tricouri de firmă pe care le avusese şi mi-au mâncat zilele mutându-le de colo colo prin şifonier. Ca să înlocuiesc hainele debarasate este un alt coşmar...Al meu soţ nu face shopping pentru uzul personal, din comoditate, că îi e silă să aleagă, să studieze sau sa probeze ceva. Si uite aşa am ajuns în situaţia să aleg eu pentru el, dar fără să mă mişc de acasă, adică din faţa calculatorului...on line.

Vaaaiii, dar sã te ţii teorie atunci când vede ce i-am cumpãrat! De obicei tot ce iau eu este foarte nasol la început, e materialul prost, nu se potriveşte la numãr, nici nu mai conteazã cã era la ofertã. Tot ce ia EL la ofertã este perfect. Dupã câteva zile de uitat chiorâş la achiziţie îşi ia inima în dinţi şi începe sã o poarte. Cam la a cincea zi obiectul în cauzã devine indispensabil, dar atât de indispensabil încât începe sã îmi parã rãu cã l-am cumpãrat. Deh, bãrbaţii!
Si fiindca este sezonul estival si tot "boborul" da o tura pe la mare, va invit sa cumparati partenerilor vostri un costum de baie pentru barbati . Nu trebuie sa va faceti griji pentru gusturile lui, alegeti singurele un slip de barbati , asa cum v-ar placea voua sa arate pe plaja, macar de dragul vostru si tot il va purta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.