Translate

miercuri, 28 noiembrie 2012

X-Files – Panourile radiante



Relaţia mea cu încãlzirea centralã începe din vremuri imemoriale, de când eram copil şi stãteam la parinţi, într-un bloc comunist de 4 etaje în care agentul termic circula cu parcimonie înainte de revoluţie, cã era austeritate, şi tot cu parcimonie şi dupã revoluţie cã se învechiserã instalaţiile între timp. A urmat epoca unei garsoniere de la ultimul etaj unde caloriferele se încãlzeau doar atunci când era cald şi afarã şi în fiecare searã fãceam aerisire tragând apa cu un furtun în lighean, astfel încât sa se dezmorţeasca şi etajele de sub mine.
In ultimii ani m-am bucurat de confortul unui apartament la etajul 10 al unui bloc de 14 nivele, celebru în Ploieşti pentru faptul cã mult timp a fost cea mai înaltã clãdire din oraş, construitã înainte şi dupã cutremurul din ’77.
Când am cumpãrat apartamentul ( era prin luna mai) eram conştientã de faptul cã una din camere este pe colţul blocului, dar nu mi-am imaginat ce reprezintã acest lucru pentru confortul nostru termic. Biiiig mistake! In noiembrie am început sã ne dãm seama…Chiar şi dupã ce ne-au dat drumul la cãldurã, am constatat cã mastodontul calorifer nu face faţã distracţiei atunci când vânturile de iarnã şuierã nãpraznic în jurul blocului. Blocul meu are un microclimat propriu, lejer montan, cu influenţe siberiene. Camera de pe colţ devine polarã...Intr-un an ne-au vizitat nişte prieteni peste weekend şi i-am culcat acolo...Noaptea s-au sculat şi s-au mutat în sufragerie iar a doua zi ea mi-a povestit cã a simţit cum îi îngheaţã capul. Mã rog, noi ne obişnuisem cu senzaţia. In fond capul nu e un organ vital! Cam în aceeaşi perioadã am vãzut la televizor un reportaj despre o alternativã la încãlzirea centralã clasicã, o tehnologie ce de-abia intra la noi pe piaţã – panourile radiante . Tin minte cã am urmãrit cu sufletul la gurã prezentarea şi mi-am închipuit un moment cum ar fi sã nu mai am spaţiul “blocat” de calorifere masive si ţevi prãfuite, care sã se mai şi spargã la intervale regulate (de obicei atunci când nu avem bani), cum ar fi sã încãlzeşti când vrei şi cât vrei, fãrã sã trebuiascã acordul asociaţiei de proprietari (pensionari!) pentru a avea un minim de cãldurã în lunile friguroase, cum ar fi sã am pereţi şi perdele curate, sã nu  mã mai chinui cu umidificatoare din cauza aerului uscat. Dar nu-mi puteam imagina toate aspectele pozitive ale acestor sisteme inovatoare de încãlzire.
In episodul doi al dramaticei încleştãri dintre mine şi încalzirea centralã, adicã în ultimii doi ani, am schimbat toate caloriferele pe care le pusesem cu doar 8 ani în urmã când ne mutasem. Si nici mãcar nu fuseserã de-alea proaste cã nu ne zgârcisem chiar în halul ãla! Nu zãu, prima oarã când am aflat despre panourile radiante mi s-au pãrut oarecum scumpe. Acum îmi dau seama ce greşit am judecat totul. A fost suficient sã citesc mai pe larg despre panouri şi sã aflu cã au o durata de viaţã de 25-30 de ani! Pãi noi chiar ne gândisem, în disperare de cauzã, sã revenim la caloriferele de fontã. Ce folos, cã tot  primitive sunt, numai cã ţin mai mult !
Sã recapitulãm: pe de-o parte avem cãldura sub tavan, praf şi facturi uriaşe la întreţinere, pe de altã parte avem un panou montat în maxim 30 de minute, consum de curent de nivelul a câteva becuri şi economii de pânã la 65%. “Chiar aşa?!”, veţi zice...Vã invit pe Heat-X sã vedeţi un exemplu. Dacã vã uitaţi pe site şi vã întrebaţi unde e panoul,  vã spun eu...e chiar în faţa voastrã, chestia aceea care aratã ca un tablou modern. 


Da, dacã ţineţi la partea esteticã, aceste obiecte pot fi personalizate. In acest fel integrarea în spaţiul de locuit e desãvârşitã.
Dacã cele povestite mai sus nu v-au convins încã, atunci gândiţi-vã la sãnãtatea voastrã şi a familiei. Un sistem care foloseşte infraroşiile, adicã radiaţii similare celor naturale, nu poate avea decât efecte benefice: efect de vindecare (terapeutic), efect antibacterian, efect de eliminare a igrasiei şi condensului. Adicã mai mult confort pentru cei alergici şi astmatici! Este ceva foarte asemãnãtor cãldurii rãspândite de sobele de teracotã...este imposibil sã nu vã fi lipit vreodatã de o sobã de teracotã şi sã nu fi simţit corpul inundat plãcut de cãldurã.
Pentru cei economi, comozi, fara timp liber sau puţin paranoici existã şi alte argumente: costuri 0  privind reviziile şi mentenanţa, confort termic total (termostat separat pentru fiecare panou), economie de timp (nu sunt necesare aprobãri, proiecte, autorizaţii), riscuri 0  privind accidentele (electrocutare, asfixiere, incediu, explozie).
Ce-ar mai fi de zis? Doar cã acest gen de încãlzire este atât de curat, nepoluant, încât Heat-X a fost partener în proiectul “Prispa” , o iniţiativã ecologicã despre care am scris şi eu pe blog.

P.S. Dacã aveţi centrale termice proprii nici nu mai trebuie sã gãsesc argumente...diferenţele sunt uriaşe şi vi le puteţi imagina şi singuri. Vã spun doar cã investiţia iniţialã e doar de o 1/3 din cea necesarã pentru o centralã termicã.

2 comentarii:

  1. Am zambit amuzata la inceput, caci mi-am adus aminte de apartamentul pe colt in care am stat, cu 3 camere din care una pe nord, pe care le poreclisem Polul Nord, Ecuatorul si Tropicele.
    Interesanta este si propunerea cu panourile ... ca eu tot la CET am contractul cu caldura! :( Merita discutat cu Econoama (mama) si Staretul (tata). :) Multumesc de link!
    Seara placuta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. bine zis, exact asa sunt si la mine camerele...la panouri ma gandesc de vreo doi dar pana la urma tot am sfarsit prin a schimba caloriferele...nu stiu de ce persistam in vechile obiceiuri desi sunt proaste si paguboase.

      Ștergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.