Când încep să se coacă cireşele,
Ispitind cu arome pungaşele,
Zilele scad în cădelniţa verii
Şi vin nopţile cănd se vor coace merii.
Uite-aşa nebuneşte s-or duce,
Printre poame bântuind de năuce,
Orele îmbâcsite
cu de toate,
Căpşuni,
castraveţi şi chiar lapte.
Să te miri că
iarna îţi pare pustie
Cu aerul rece de
sacristie...
Nu zău, nasul tău ameţit de-alizee
Imbătrâneşte subit sub această cheie...
Dar într-o zi îl simţi răzvrătindu-se-n barbă
Nu zău, nasul tău ameţit de-alizee
Imbătrâneşte subit sub această cheie...
Dar într-o zi îl simţi răzvrătindu-se-n barbă
« Hei, iată, miroase din nou a iarbă ! »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.