Miercurea fara cuvinte - The Art of Dar- goodies from Transylvania

Iti plac imaginile care spun o mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.

Acest post este legat de cel anterior in care am comentat putin pe marginea artei si mestesugurilor transilvanene si a aparitiei conceptului The Art of Dar, un site despre Tarnava Mare-Valea Barcaului si oamenii de acolo...Am vrut sa ilustrez comentariile cu fotografii despre mestesugurile din aceasta zona si am cautat pe net...Cand cauti pe net orice prostioara iti apar zeci de imagini, vrute si nevrute. Despre Transilvania, arhitectura, mestesuguri, traditii, ioc! Nici nu prea ai la ce te uita. De fapt asta e nivelul la care sunt popularizate arta populara si traditiile din toata tara. Foarte sarac.

Vara trecutã soţul meu a venit din oraş cu un material informativ despre Transilvania, o culegere de broşuri prezentând istorie, locuri, mãnãstiri, tradiţii, costume populare, totul prins elegant într-un biblioraft şi însoţit de un CD. Material fãcut cu fonduri europene! Fãrã zgârcenie, de drag sã-l pãstrezi în bibliotecã. Nişte fete împãrţiserã în centru plase oricui a vrut sã citeascã şi sã se informeze. Iar oamenii le-au luat ca pe pâinea caldã, dovadã ca interesul pentru tradiţie nu moare oricât ar fi vremurile de pacãtoase. Iata pozele, alaturi de imagini preluate de pe site-ul The Art of Dar.

A dãrui…o artã la îndemâna oricui

Sunã frumos dar adevãrul este cã, în cazul în care nu ai spiritul necesar, pornirea, genele, aplecarea sau cum vreţi sã-i ziceţi, nu vei pãtrunde tainele acestei arte în veci!

Existã oameni care lasã atâtea “urme” pe unde trec, îşi pun amprenta pe vieţile celor din jur cu modestie, talent şi muuuultã muncã. Si existã oameni care nu vor înţelege niciodatã cã munca şi dãruirea sunt cheia respectului pe care ţi-l aratã cei din jur. N-aş vrea sã fac afirmaţii discriminatorii faţã de alte regiuni istorice, dar, de câte ori am comparat într-un context sau altul seriozitatea şi implicarea oamenilor în diverse acţiuni, am ajuns la concluzia cã locuitorii Transilvaniei au câştig de cauzã...Si pot sã spun cã toate persoanele pe care le cunosc au aceeaşi pãrere. De fapt multe şi mãrunte evenimente m-au împins de-a lungul timpului sã-i asociez pe transilvãneni cu ideea de afaceri mici, tradiţie, artã popularã, calitate şi produse specifice, fãrã echivalent prin alte pãrţi.

O zi ciudata

Ciudata pentru ca s-a schimbat ora...
Ciudata pentru ca dimineata ploua si ziua se arata infioratoare...
Ciudata pentru ca la pranz dardaiam cu trei haine pe mine in casa. Al meu sot a scos nasul pe balcon ca voia sa iasa afara cu copilul si-mi zice: " Sunt 25 de grade..." Eram cu capsa pusa si i-am strecurat printre dinti  "Iti bati joc de mine?". Am iesit pe balcon si era sa lesin de uluire, un aer cald m-a invaluit extrem de placut si atunci m-am repezit sa deschid toate geamurile, sa mai incalzesc si atmosfera glaciala din casa.
Ciudat a fost si faptul ca tot weekendul, desi nu m-am simtit deloc in apele mele, am avut oarecare spor la sticle. Iata-le...

sticle mici de la sucuri slab alcoolizate

sticla mare e invechita cu shabby chic

doua sticle de laborator

Back to soap

Era şi timpul!

De fiecare dată când am scris ceva despre săpun, m-am tot ţinut să vă atrag atenţia asupra unui fapt dar mereu am uitat, m-am luat cu alte baliverne. Azi vi-l spun.

Cu toţii avem senzaţia că săpunul este un produs care prin natura sa omoară germenii, deci săpunul în sine este curat, o exprimare cam ciudată dar nu am găsit altă formulă. Ei bine, săpunul nu este deloc curat sau liber de germeni, cum vreţi să-i ziceţi, ba dimpotrivă pe suprafaţa lui rămân după spălare o grămadă de microorganisme. Care pot ajunge din nou pe mâini, ale noastre sau ale altora care folosesc săpunul la comun cu noi. Motiv pentru care o regulă mai rar folosită de igienă este aceea ca , într-o familie de exemplu, fiecare să aibă săpunul lui...sau cel puţin săpunul de corp să fie separat de cel de mâini.

Noaptea cailor

Anne West

Rătăcitor prin spaţii vaste,

In noapte Pământul a tresărit

De foşnetul Lunii urcând peste case,

Iar eu, stând de veghe, am auzit

Copitele lor cum mai muşcă din astre

Si coama cum flutură în infinit...

Mai scormone praful Căii Lactee,

Rotindu-şi planeta în sunet de nai,

Galopul nebun cu puteri de maree,

Zvâcnind înspre cerul cu-arome de mai...

Atunci peste-a lumii deschisă-orhidee

Comete nechează cu glasuri de cai !

Mai multe picturi pe http://fineartamerica.com/art/paintings/horses/all

Cheryl Poland

Beth Clark

Naia Haast

Carole Powell

Andrea Darlington

Silvana Gabudean

Angel Tarantella

Ciucas Mountains, a place to remember…

(Am să încerc o scurtă prezentare în engleză a Munţilor Ciucaş, o superbă arie protejată din Prahova şi Braşov, nu de alta dar vreau să introduc articolul pe nişte site-uri străine, pentru o cauză nobilă cum e popularizarea naturii din România. Precizez că am folosit materiale din studii ştiinţifice, oricum sunt lucruri care ar trebui să intereseze pe oricine. Fotografiile nu-mi aparţin, dacă eram în stare de asemenea poze, treceam la profesionişti! Autorul este un fost coleg, actualmente pensionar, dl. Al.Brumărescu. Si sper sa scuzati greselile de exprimare, nu fac chestia asta in fiecare zi.)

Romania shelters the last virgin and quasi-virgin forests and the last large carnivorous populations of Europe. And this is a fact!

I want to speak you about a protected area situated on two counties territory, Prahova (where I live too) and Braşov. Although Ciucas is one of the smallest mountain massifs in Romania, there is one of the most vigorous Romanian centers of biodiversity.

foto: Al.Brumarescu

 They are part of a controversial unit of relief, the most complex geological structure of romanian mountains, the Carpathians arch. They are known and studied for their rich ruiniform microrelief such towers, coloumns, niches, alveolus, lapies, small caves. Ciucas were proposed for conservation, like a national park, since 1912, by a forestry ingineer, but in present time these mountains are a Nature 2000 site.

foto: Al. Brumarescu

 Climatic conditions are diferent between the south and north mountainsides, so we meet here many tipes of  microclimates. This is the most complex topoclimate area of Romania with one of the various vegetation in the country.

Ciucas Mountains are on first place in Europe with regard to the existence of  Deroceras and Alopia snails wich have many species and subspecies in that region. Some species are endemics , in other words we meet them only in these mountains. Ciucas Mountains are world genesis center of these species.

In this area lives a few species wich are glaciar relicts from ice age: a snail named Helicigona, a butterfly- Erebia, the mountain cock, the Chamois (black goat) wich was disappeard in these mountains and reintroduced in 1975-1976 (12 individuals from Bucegi Mountains) and it is the biggest among the geografical races of the specie. It is a steppe element. The mountain cock (Tetrao urogallus) is a bird wich depends on the resinous forest existence. Only the female is legal protected. It is an element of siberian taiga.

The forests stretch up to 1500 m altitude and give shelter to 373 plants species (8 % of national inventory). The virgin forest is habitat for  the large carnivorous: brown bear, lynx, wild cat, wolf and for many other animals: vipera snake, deer, red fox, tree marten, stone marten, commun marten, polecat. In Prahova county, in 2012 were evaluated 311 bears, 98 wolfs, 41 lynx and 163 wild cats.

foto: Al.Brumarescu

 From the total area of Ciucas Mountains of 22000 ha (220 kmp), the state forest patrimony covers a surface of 15000 ha (150 kmp). The ecosystems are preponderantly natural (77%); as compared to the specific average of the national forest fund, the local abundance is higher up 211 times. The beech-hornbeem forest has the highest ecosystemic function because shelters the greatest number of vegetal species. The carpathian spruce forest were studied like a taiga area because shelter birds species wich are commun for siberian taiga: little owl, mountain wood-pecker.

foto: Al.Brumarescu

 The natural forests (virgin forests) are defined as resinous and broudleave stands with a mean age of over 95 years. From the last tracks of fabulous virgin forests, there should be mentioned those consisting of pure and mixed tree stands of  fir, beech, spruce, with relict clusters of Taxus baccata, as well as tree stands of unusual dimensions for the precarious local ecological conditions. In the field, the distribution of these forests was maintained in the inaccessible and hardly accessible places from the blocked basins and quasivirgin steep slopes around the mountain bare lands.

foto: Al.Brumarescu

So, give a look to these photos and judge yourself…and remember! This is just one of many and many wonderful places of Romanian mountains.

foto: Al.Brumarescu

Miercurea fara cuvinte - Un loc plin de surprize

Iti plac imaginile care spun o mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.

Am sa profit de aceasta "Miercurea fara cuvinte" pentru a face (din nou!) putina "reclama" unui loc care imi este tare drag si despre care gasiti mai multe amanunte pe acest site
Este vorba despre o arie protejata, Stanca Tohani, despre care am mai vorbit. Daca aveti putin timp, v-as ruga sa dati un click si pe linkul de mai sus, doar sa accesati pagina deoarece avem nevoie de trafic...este o pagina creata printr-un proiect cu fonduri europene iar traficul este un indicator al realizarii informarii publicului. Va multumesc anticipat. 
Fotografiile au fost realizate de colega mea in urma cu doar cateva zile, ea fiind un "pozar" mult mai talentat si cu mai multa rabdare decat mine...ca sa nu mai zic ca se pricepe sa manuiasca aparatul.

Pare un munte...nu e!E doar un deal de vreo 400 m altitudine

Uscaciune mare, asa a aratat tot anul, a fost si un mic incendiu...

Si totusi e multa viata pe meleagurile acestea...

O calugarita fioroasa pozata in premiera pe aici...

Se incalzea la soare dar s-a uitat drept spre fotograf...are ceva amenintator!

Mici schimbari...

Mici si extrem de trecatoare deoarece lucrul pe lemn nu m-a incantat deloc, dar deloc! In primul rand am facut o alergie de la cutia de lemn nelacuit si m-au mancat ochii trei zile de-am zis ca innebunesc...nici nu prea am mai vazut bine ce lucrez, iata ce a iesit din cutia de ceai!

In interior e decorata dar am cam rasolit-o...asta e!
In schimb, daca tot am vorbit de cottage garden, mi-am dat frau liber imaginatiei cu o jardiniera masiva de ceramica...

E decorata pe ambele laturi, culoarea verzulie este a ei personala, dar am mai adaugat si eu ceva tuse.
Am revenit la sticle, am o serie noua in pregatire.

Cottage garden

Cottage garden este o expresie ce face referire la un anumit mod de a amenaja o grãdinã în jurul casei, pe un spaţiu restrâns, într-un stil luxuriant dar în acelaşi timp extrem de util, aparent dezordonat dar extrem de colorat şi cu un mare impact vizual.

Pe scurt stilul a apãrut în Anglia, a cunoscut un boom de romantism în epoca victorianã, iar în prezent este unul dintre cele mai îndrãgite moduri de a amenaja spaţiul din jurul casei. La englezi. 

Citind istoricul acestui stil m-a pufnit râsul. Pentru cã iniţial terenul din jurul caselor englezeşti, extrem de restrâns în cazul familiilor mai sãrace, era valorificat la maximum, astfel încât sã asigure creşterea zarzavaturilor dar şi a animalelor. Un fel de agriculturã de subzistenţã similarã cu ceea ce se întâmplã la noi în prezent.

Yves Rocher vs.Avon vs.dm (Tower House)

E vorba despre măşti pentru ten. De la ultima postare de acest gen am avut ocazia să mai schimb produsele. Dar cum sunt singură acasă ( YEEEEY!) şi vreau să le fac pe toate, voi fi mai expeditivă.

Casa visurilor mele

Oricât aş aprecia confortul unui apartament mediu şi uşurinţa de a-l întreţine, am, ca mai toatã lumea, anumite visuri legate de un spaţiu ideal la care aspir, în zadar,  dar tot aspir, pentru cã este o activitate relaxantã sã te imaginezi în decoruri croite pe sufletul tãu. Am tot cautat pe net fotografii ale unor case şi interioare care sã mã reprezinte, am vizionat multe genuri de arhitecturi şi stiluri de design dar, pânã la urmã, am constatat ce greu este sã gãsesc ceva care sã mi se potriveascã. Unele imagini le-am respins imediat, cum ar fi camerele acelea excesiv ornamentate, cu mobilier baroc sau Ludovic al nu ştiu câtelea, pline de sus pânã jos de textile aurii bogate, cred cã aş muri încet în asemenea decor! Nici extrema cealaltã, cu stilul minimalist al unor camere mari şi relativ goale, cu tãietura precisã a unui mobilier simplificat la maxim şi obiecte moderne, nu m-a încântat.

Ce e frumos îi place şi lui Dumnezeu…

Harul de a picta chiar vine de la Dumnezeu şi mulţi pretind cã picteazã în ziua de azi, fãrã a avea pic de har. Din când în când, în vitrinele galeriei de artã din centrul Ploieştiului, vãd schimbându-se tablourile, semn cã s–a schimbat şi expozantul. Defilez încet prin faţa geamului şi, extrem de rar, mã opresc sã studiez lucrãrile. Nu intru niciodatã în galerie pentru cã nimic nu mã atrage atât de tare. Uneori formele, culorile şi preţurile sunt oripilante. Nu îmi pot imagina cã existã persoane care pot crede cã au creat un obiect de artã şi nici persoane care ar putea cumpãra aşa ceva pe bani grei, doar pentru a avea un tablou semnat de autor. Ideea mea de picturã cu adevãrat reuşitã s-a înţepenit la clasici, la tablourile create cu multã trudã, muncite zile, sãptãmâni sau chiar ani. Mie mi se pare cã un tablou-operã de artã trebuie sã reflecte cât mai exact realitatea, culorile şi lumina momentului, dar în aşa fel încât sã te lase mut de uimire pentru mãiestria autorului de a surprinde frumuseţea sau dramatismul momentului.

In prezent existã o breaslã a pictorilor realişti numitã International Guild of Realism ce reuneşte artiştii ce tind sã picteze în acest stil clasic-academic, fondatã în 2002, cu sediul în SUA (Scottsdale-Arizona). Parcã nu mã mirã cã aceastã iniţiativã a pornit de la americani, ei au o şcoalã de picturã formidabilã, am vãzut cu ceva timp în urmã câteva lucrãri ale mai multor autori, reprezentând peisaje marine în care valurile, spuma, nuanţele apei erau atât de apropiate de realitate încât îţi venea sã pipãi tabloul, sã te convingi cã e o picturã şi nu o pozã.

 Ca sã vã conving de mãiestria acestor oameni şi de ceea ce înseamnã cu adevãrat har, am ales câteva picturi realizate de Karen Noles, o doamnã de 65 de ani, a cãrei serie Native American Indians îţi taie rãsuflarea prin viaţa ce o emanã, portretele dulci ale copiilor, puritatea şi bucuria sentimentelor surprinse, prin meticulozitatea tuşei şi desenului.

Enjoy!

Statul în drum la români -mic tratat de toleranţã

Inca din stadiul de amoeba românaşul învaţã ce este toleranţa, adicã sã îl laşi în pace pe celãlalt în ideea ca şi el te va lãsa în puii tãi (la naiba!). In acest mod deosebit de tolerant am ajuns în prezent, în plin dezastru naţional.

Românul nu se gândeşte niciodatã la ceilalţi deoarece nu a fost crescut şi educat sã-şi complice existenţa în acest fel, plus cã i se inoculeazã ideea cã nici celorlalţi nu le pasã de ceea ce i se întâmplã lui. O aşa filozofie dispreţuitoare la adresa aproapelui este o “calitate” pe care nu o vei întâlni la alte popoare creştine. Curioasã chestie la un popor atât de religios şi de dus la bisericã. Deşi i se întâmplã tot soiul de treburi nasoale în viaţã, românul habotnic şi amãrât nu se întreabã niciodatã de ce este aşa “nedreaptã” soarta lui.

Miercurea fara cuvinte - The look

Iti plac imaginile care spun o mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.

Bufnitele sunt categoric printre pasarile pe care le iubesc cel mai mult...acum sunt la moda bijuteriile, ceasurile si alte zorzonele cu bufnite, e bine ca sunt popularizate si in felul acesta pentru ca altminteri nu au o reputatie prea buna. Dar, ca orice pradator, sunt foarte inteligente, iubitoare in "casnicie" si extrem de expresive datorita ochilor mari amplasati pe o fata rotunda asemanatoare celei umane. Iata ce am gasit pe net si sper sa va amuze si pe voi.

bufnita malitioasa gen :"ti-am spus eu..."

bufnita plictisita superior gen "iar ma pozeaza astia!"

bufnita sperioasa gen "of, doamne, iar trebuie sa ies din casa!"

doi pui prostani gen "ia sa ne pitim dupa floricele, ne gaseste cineva?"

bufnita circumspecta....teapaaa, e de fapt o pictura su-per-ba!

dar de aceasta ce ziceti? E tot pictura...

vreau si eu o pictura....sunt prea reusite!

of, ma multumesc si cu o pereche de pantofi vintage pictati

Afara e gri...

Afara e mai mult decat gri, nu prea stiu cum se va ajunge iar la 27-28 gr.C in zilele urmatoare...dar sa ne lasam pe mana specialistilor, daca ei spun ca se incalzeste, banuiesc ca stiu ce vorbesc.
Pentru ca e gri si frig si ploaie, am stat in casa, tot la frig si m-am dedat culorilor, mai tipatoare, mai de vara. Inspiratia pleaca intotdeauna de la servetele si nu trebuie sa fie cine stie ce servetele, uneori cele gasite prin magazin pot fi la fel de dragute. Cred ca este ultima sticlarie pe care o fac deocamdata, simt nevoia de o schimbare, vreau sa incerc si ceva pe lemn.  
In prima foto am folosit doua servetele capatate de la cineva si aduse tocmai din Canada!

Sticla de Garonne

 

 

 

O carafa de dimensiuni mici am decorat-o cu un frumos servetel cu peisaj italian si ramuri de maslin, cumparat din magazin.

Carafa mica luata de la un magazin de menaj

In urmatoarea foto borcanul din stanga este decorat cu un servetel luat din Carrefour, mai complicat e ca trebuie sa cumperi tot pachetul, nu e ca online unde iei cu bucata...

Borcane de 400 gr. de la pasta de tomate

 Daca va imaginati ca obsesia mea e singulara va inselati, la serviciu suntem deja trei zapacite care practicam terapie prin tehnica servetelului, asa ca mai cumparam servetele si cu pachetul, din magazine, si facem schimb. Facem si prozeliti ca mai sunt si altii interesati. Nu avem beneficii deoarece n-avem spirit comercial (adica suntem cam fraiere!) si nu stim sa ne vindem marfa. Dar stiti cum se zice, ca berzei chioare ii face Dumnezeu cuib, asa ca visam sa avem candva si o oarecare piata de desfacere.