Intre frumos şi sãnãtos

…e o cale uneori lungã care ţine de autoeducaţie şi adeseori de necesitate.

Acum mai mulţi ani am ajuns, din doctor în doctor, la un alergolog deoarece aveam probleme cu respiraţia, mã înfundam rãu pe nas şi o ţineam aşa zile întregi, mã mânca pielea etc. Tin minte cã dna.doctor a început consultul cu un mic interogatoriu la capãtul cãruia mi-a spus ca e clar ca sunt alergicã, cel mai probabil la praf, chestie confirmata ulterior de teste. “Bun, ce ar trebui sã fac?” am întrebat-o eu pentru cã aveam senzaţia cã simplul tratament medicamentos nu va fi suficient. “Aveţi în casã covoare, pãturi de lânã, perdele?” m-a chestionat ea calmã ...Bineînţeles cã aveam, sunt fan covoare, ador covoarele cu personalitate şi ţesãturile colorate... “Scãpaţi de ele” mi-a zis ea scurt.

Stiu cã am rãmas oarecum perplexã. Nu prea concepeam o casã fãrã diverse briz-brizuri şi decoraţiuni textile iar lipsa covoarelor mi se pãrea o blasfemie la adresa amenajãrilor interioare. Au trecut ceva ani, timp in care nu mi-am învãţat lecţia, am tratat alergia dar n-am urmat sfatul doctoriţei. Când ne-am mutat în apartament şi am aranjat camera pentru copil, am cumpãrat covor nou. Dupã ce am nãscut îmi petreceam destul timp, în genunchi, frecând covoarele cã deh, era copilul mic şi totul trebuia sã fie lunã! Dupã fiecare “sesiune” de curãţenie stãteam cu sprayul în nas sã-mi revin dupã praful inhalat. La un moment dat m-am sãturat şi am recunoscut cât de înţelept fusese sfatul doctoriţei. Intr-o singurã zi am scãpat de cele douã covoare din dormitoare, spre disperarea soţului meu care nu înţelegea ce m-a apucat. A doua zi eram la Bricostore de unde am achiziţionat (la un preţ extrem de mic) trei covoraşe de bambus ce au încãput la fix în primul dormitor. Dupã alte douã sãptãmâni fãcusem rost de un alt covor de bambus din fostul magazin on-line Quelle.

Au trecut de-atunci 4 ani. Si continui sã cred şi în ziua de azi cã am fãcut cea mai bunã schimbare posibil. De fapt nu m-aş întoarce la covoarele clasice de polipropilenã sau lânã nici dacã mi le-ai oferi poleite pe o tavã! Peste bambus pot sã dau şi cu mopul dacã îl storc bine de tot, curãţarea lui îmi ia 10 minute cel mult. Fãrã praf, scame, frecat cu substanţe chimice, bãtut şi spãlat de sãrbãtori. Fãrã alergie. Fãrã muncã. Acum sunt în faza în care am “evacuat” covoraşul de baie. Aveam unul miţos, un coşmar ce atrãgea praful ca un magnet. In loc a apãrut unul special tot din bambus şi cauciuc. Urmãtorul pe listã e cel din sufragerie pentru cã acolo mi-aş dori ceva mai colorat, tot din fibrã naturalã.

Pentru femeile care vor o schimbare sãnãtoasã şi care nu vor sã mai fie sclavele covorului, le recomand covoarele impletite din magazinul online originaldecor.ro. Gãsiţi aici mai multe feluri de fibre naturale- bambus, sisal, bumbac, iutã, chiar şi covoraşe de baie din piatrã naturalã- precum şi mai multe tipuri de dimensiuni. 

sisal, iuta si piatra naturala

  
Fabrica de la Rupea are un site interesant pe http://www.rmcrupea.ro/ unde poţi accesa un  configurator şi îţi poţi realiza propriul covor din sisal sau bambus pe care îl poţi şi comanda dupã aceea.

Preţurile la fibrele naturale nu sunt chiar mici, dar beneficiile pentru sãnãtate sunt imense! Aceste covoare nu sunt atât de spectaculoase sau colorate ca cele obişnuite dar conferã un aer natural, liniştitor camerei.  La Bricostore şi Ikea puteţi gãsi şi preşuri de bumbac sau de piele, acele împletituri neregulate din fâşii groase de material, tradiţionale pentru casele de la ţarã. Bunica mea strângea resturile de materiale şi le ducea unei femei din sat care se ocupa cu manufacturarea preşurilor. Ce ironie! Inainte preşurile erau “prea de la ţarã”, prea grosiere pentru feţele simandicoase, astãzi sunt la modã şi foarte cãutate. In realitate constatam ca bunicii nostri stiau sa traiasca bine si sanatos si ne intoarcem la multe din obiceiurile lor. Pana la urma nu e o cale atat de lunga, trebuie doar un pic de vointa.