10, 9, 8, 7, 6...

Tocmai am venit din geruletul de afara si bagam in noi tort cu caramel. In avanpremiera la ciorba de perisoare si dupa salata de fructe care a fost, la randul ei, dupa tarta cu cirese... Da, suntem singuri acasa, eu si pustiul, si ne facem de cap. Adica mancam haotic.

Cu toata aceasta aparenta orgie culinara, dat fiindca de Craciun ne-am "porcait" in exces, am hotarat ca de Anul Nou sa trecem la un menu mai usor, cu peste in rolul principal. Bine, cu exceptia ciorbei de perisoare, dar din carne de vita... In afara de pestele la cuptor cu ceva garnitura, am optat si pentru o salata cu somon. De fapt este clasica salata a la boeuf in care am pus somon din acela afumat si tras in tipla. Nu si tipla, ca nu este comestibila! A iesit grozav dupa alte cateva inovatii. Am facut-o din cartofi, morcovi si pastarnac fierte, oua fierte, am adaugat pasta de masline, mustar si maioneza plus ceva castraveciori murati. Si, bineinteles, somonul tocat marunt. Si patrunjel plus marar, tocate tot marunt. Si cam atat!

Filme ce au fost, filme ce vor fi...

Mno, contrar a ceea ce ati putea crede, n-am vizionat niciun horror zilele acestea. Am incercat sa ma tin departe de dragul spiritului sarbatorii de Craciun. Totusi, ca sa nu mor de plictiseala, am calcat cvasi-stramb si am mai gasit un film facut dupa caz real, lansat in 2014, "Alien abduction" se numeste. Adicatelea, va dati seama dupa nume ca este vorba despre rapiri puse in carca extraterestrilor.
No name, in sensul ca nu este vreun nume mare printre actori, nici cine stie ce realizare regizorala, filmul este conceput in stilul acela documentaristic spre care s-au orientat in ultimul timp producatorii, in ideea ca astfel da publicului fiori mai intensi pe sira spinarii. Nu, nu mi-a dat, doar informatia reala din spatele scenariului este cu adevarat bulversanta.

Joc-Gaseste broasca!

Se dau datele problemei:

-4 borcane subtiri si inalte, de la masline, cu capac rosu
-flori de camp-maci, margarete, albastrele, ochiul-boului si alte buruieni pe care nu mi le-aduc aminte
-deasupra-cactusi batrani de cel putin 15 ani, un ghiveci si piciorul de la lampadar
-in stanga-un fragment din bradutul de plastic al lui fiu-meu
-dedesubt-biroul cu ceva praf, va sfatuiesc sa faceti abstractie de acest indiciu

Se cere:
Daca ieri pe vremea asta ma uitam la filmul "Alien abduction", productie 2014 facuta dupa caz real, iar borcanele erau in faza de design, ca nu gaseam al patrulea model cu flori de camp,
Daca la usa bateau colindatorii rand pe rand, iar copilul meu tocmai montase un lego Mixel,
Daca mancarea de mazare se ardea pe foc, ca eu tot nu gasisem modelul ultimului borcan, dar voiam sa vad si filmul, sa termin si borcanul, sa prind si ceva din "The day after tomorow" de la tv, lucru evident imposibil,
Va rog sa gasiti broasca in fotografia de mai sus!

Esenta...bat-o vina!

Desi toti stim la ce se refera cuvantul "esenta", in realitate nu este usor sa exprimam in cuvinte potrivite acest inteles. Eu am gasit pe DEX-ul online mai multe definitii, am ales-o pe cea de jos:

"1.Ceea ce este principalul din obiecte și din fenomene, totalitatea celor mai profunde și stabile însușiri și relații ale obiectelor și proceselor, ceea ce face ca un lucru, o ființă să fie ceea ce este, constituind natura lui. 
2. Lichid volatil care se extrage din plante sau din anumite substanțe."

De cele mai multe ori eu prefer sa vizualizez esenta unui lucru sub forma...energetica. Vad un fel de nucleu de foc, mistuitor. In cazul parfumurilor, de exemplu, este mistuitor la modul pozitiv. Odata ce te-ai obisnuit sa folosesti parfumurile, obiceiul devine dependenta si este greu sa renunti la ceva ce functioneaza ca o aromoterapie, modificandu-ti starea de spirit si modul cum percepi lumea inconjuratoare. Nu credeti ca un parfum poate merge atat de departe? Think again! Puterea esentelor ce alcatuiesc un parfum poate fi covarsitoare,  altminteri de ce credeti ca arta parfumeriei are in spate secole de istorie. Eu cred ca aici se ascunde si un pic de magie...

Ne-am obisnuit sa vedem pe piata parfumuri de import si cunoastem prea putin despre producatorii locali. El-Divino este un astfel de producator si distribuitor, cu marca inregistrata OSIM inca din anul 2005. De fapt este unul dintre putinii de acest gen, utilizeaza esente frantuzesti si ambalaje de import si respecta retetele originale de productie. Parfumurile lor sunt fabricate in conformitate cu toate cerintele standardelor si sunt testate dermatologic, rezultand astfel produse cu o calitate similara celor de pe piata internationala. Diferenta este data de pretul mai mic, parfumurile devenind astfel mai accesibile.
Daca va intereseaza informatii despre firma si produse sau daca va intereseaza sa porniti o afacere ca distribuitor, vizitati pagina lor! In aceasta perioada au si cateva concursuri in desfasurare pe retelele de socializare, dar si un concurs pentru bloggeri. 

Jurnal de Craciun in imagini

As vrea sa spun ca a fost o sarbatoare iesita din comun, dar n-a fost asa, the same Old Christmas petrecut in familie, acasa, lenevind, bucurandu-ne de cadourile aduse de Mosu'.
Anul acesta, dupa ce am dat o raita prin piata de brazi si m-am holbat la exemplarele cu trunchiul cat bratul, intrebandu-ma ce soi poate fi cu tulpina atat de groasa la o varsta atat de frageda (asta in eventualitatea ca nu erau varfuri de arbori batrani!), mi-am dat seama ca n-as putea ciopli asemenea mutant sa intre in suportul meu firav, asa ca m-am reorientat rapid spre unul modest, de plastic. M-am dus la chinezi si am ales un model "spicuit" cu crengutele cu ace asemanatoare celor de pin. Nu e rau, se cheama ca am intrat in curentul "ecologic", desi numai ecologica nu e plasticaraia si nici nu stiu daca pomul de acest fel se poate recicla. Dar ma va tine un numar de ani...

Despre minciuni...

De astazi vreau sa tin un pic de regim, asa ca nu am o dispozitie tocmai vesela. Patesc asta cand imi scade glicemia, parca incep sa vad mai clar latura urata a lucrurilor si, ceea ce altadata mi se parea amuzant, acum mi se pare grav si ipocrit. Cu alte cuvinte imi iese la iveala tendinta de a dramatiza, iar cea de a bagateliza se ascunde in vreun cotlon al mintii.
Zilele trecute, in timp ce toata mass-media scotea de la naftalina imaginile de la asa-zisa revolutie si comemora, chipurile, moartea martirilor, mie mi se scarbea din ce in ce mai tare. Pentru ca singurul mare adevar in toata tevatura aceea a fost tocmai moartea unor nevinovati. O moarte de decor pentru alte manipulari ce au mascat scopul intamplarilor de atunci. Eram adult si mi-aduc perfect aminte cum cumparam ziare si citeam tot felul de enormitati sau urmaream la tv tot soiul de personaje dubioase, aveam sentimente dintre cele mai contradictorii si nu stiam ce sa mai credem. O imensa mascarada care s-a prelungit, din pacate, pana astazi. Imi inchipui cat de mare este durerea celor care au pierdut atunci pe cineva drag, stiind ceea ce se stie astazi. Cat de greu este sa vezi adevaratul motiv pentru care a murit cineva si ca sacrificiul a fost programat!

Miercurea fara cuvinte

Iti plac imaginile care spun o mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.

Poate candva ma voi mobiliza si voi incerca sa creez de Craciun un astfel de decor. Bine, mai putin semineul, ca acesta chiar n-am cum sa-l aduc! De obicei nu-mi place deloc inghesuiala dar, cand vine vorba despre imaginea mea asupra sarbatorii, aceasta este poza pe care o vad in fata ochilor...
Va doresc o noapte luminoasa, inspirata, magica, in care visele sa se confunde cu realitatea iar realitatea sa depaseasca cu mult tot ceea ce ati visat!

 

Din perlele copilului - despre buget

Ma uit la cei doi barbati din familie care s-au intors de la magazin...
"Mi-ati luat cadoul de Craciun?" il intreb acuzator pe pusti.
"Nu. N-avem bani." ma trosneste dansul cu replica.
" Dar de masinuta cum ati avut?"
"Serios? Asta a costat 5 lei!!!" (vezi bine, cadoul meu face mult mai mult!)
" Pai, daca renuntai la prostioare macar pana la Craciun, adunai cate 5 lei in fiecare zi si imi luai si mie un cadou..."
Se uita la mine cu un aer superior:
" Da' ce crezi, ca bugetul e in cascada?"
Nu stiu ce a vrut sa zica, nici Daianu nu s-ar fi exprimat mai plastic. Politician il fac!

Doar o jucarie?

Unul dintre motivele pentru care nu mă dau în vânt după sărbătorile de iarnă este faptul că e musai să vină Moşul. Câteodată stau şi încerc să-mi aduc aminte când am aflat eu, copil fiind, că nu există Moş Crăciun. Faptul în sine nu a a fost cine ştie ce fericire pentru mine, altfel nu mi-aş fi şters totalmente evenimentul din memorie...ca măsură de protecţie a sănătăţii mele psihice probabil. Din acest motiv, deocamdată, Moşul vine consecvent în familia noastră, puştiul meu nefiind destul de copt să afle un adevăr atât de crud, cum că lumea magică în care crede el nu este chiar atât de magică. Dar, la urma urmei, magia există pentru că noi sau odraslele noastre credem în ea cu destulă tărie. O lume fără strop de magie ar fi jalnică şi inutilă. Deci, să vină Moşul !

Traieste frumos, alege cu stil!

Oricât aş aprecia confortul unui apartament mediu şi uşurinţa de a-l întreţine, am, ca mai toatã lumea, anumite visuri legate de un spaţiu ideal la care aspir, în zadar,  dar tot aspir, pentru cã este o activitate relaxantã sã te imaginezi în decoruri croite pe sufletul tãu. Am tot cautat pe net fotografii ale unor case şi interioare care sã mã reprezinte, am vizionat multe genuri de arhitecturi şi stiluri de design dar, pânã la urmã, am constatat ce greu este sã gãsesc ceva care sã mi se potriveascã. Unele imagini le-am respins imediat, cum ar fi camerele acelea excesiv ornamentate, cu mobilier baroc sau Ludovic al nu ştiu câtelea, pline de sus pânã jos de textile aurii bogate, cred cã aş muri încet în asemenea decor! Nici extrema cealaltã, cu stilul minimalist al unor camere mari şi relativ goale, cu tãietura precisã a unui mobilier simplificat la maxim şi obiecte moderne, nu m-a încântat.

Din perlele copilului

Ma uit la un film americanesc. Ceva cu un taxi...
Patru pipite de sorginte indoielnica sparg o banca si fug cu o masina gen fast&furious. La primul tomberon se opresc, se dau jos din bolid si incep sa-si smulga hainele de pe ele, aruncandu-le in gunoi.
Apare pustiul clefaind ceva de mancare. Se opreste in fata televizorului si priveste impasibil cum spargatoarele raman in sutiene si pantaloni scurti.
"Ce sextuple faine" remarca pe un ton plat.

Jurnal de weekend- Soleil, soleil...

Ieri, in autobuz, nu puteam sa-mi tin ochii deschisi din cauza soarelui. Si ma incalzisem ceva de groaza, incepusem chiar sa ma enervez. Asa de tare, incat am strigat la o persoana de varsta a treia care statea in usa si nu facea loc sa coboare lumea in statie. Era o aglomeratie, circ nu altceva, ca era ora la care pensionarii se peregrinau spre mall, sa caste gura. Acum sa nu credeti ca obisnuiesc sa strig la pensionari! Ii respect pe cei in varsta, dar n-am vazut oameni mai ametiti ca batranii de pe la noi. De ce or fi asa incrancenati, nu stiu! Noi, astia de varsta medie, ne ridicam de pe scaune, le oferim locul, ii mai protejam. Aia tineri, mai ales adolescentii, nici nu se clintesc, chit ca moare unul langa ei.

Ai blog si iti plac provocarile? Participa la campania Craciunul Bloggerilor si castiga premii in valoare totala de peste 10000 lei!

Ai blog si iti plac provocarile? Participa la campania Craciunul Bloggerilor si castiga! Click pe titlul fiecarei campanii in parte pentru a accesa regulamentul si pentru a participa!
ATENTIE! Unele campanii se incheie inca de pe 16.12, altele de-abia pe 20.12, asadar verificati fiecare deadline in parte! Nu a ramas prea mult timp la dispozitie.
Campania Gadgetway
Premiul 1: Voucher de 400 lei pentru bloggerul care aduce cei mai multi vizitatori pe site-ul magazinului Gadgetway.ro
Premiul 2: Voucher de 300 lei pentru autorul articolului clasat pe locul 1 in preferintele juriului
Premiul 3: Voucher de 200 lei pentru autorul articolului clasat pe locul 2 in preferintele juriului

O mica recapitulare

Sentimentala, as zice. In februarie anul viitor voi face trei ani de cand m-am aventurat in lumea bloggerilor. Parca nu-mi vine sa cred cat de repede a trecut timpul... Ma apropii de 900 de postari si, la cat am scris, as putea publica o carte. Si totusi mi se pare ciudat sa port eticheta de "blogger", sunt altii mai vechi, care scriu mai des si chiar merita aceasta titulatura. Eu inca ma consider novice, un amator, un "greenhorn" cum se exprima Karl May in "Winnetou" (asta pentru ca recitesc cartea in cauza pentru fiu-meu!).

Meloman pentru o zi

SoriN ne provoaca la "muzici" alese, fa-i o vizita si inscrie-te daca ai un feeling. Mai ales in zilele de marti!

Rod Stewart si Santana...o combinatie interesanta.

Jurnal de weekend fara soare

Uite ca soarele nu a aparut de aproape o luna. Pe mine ma incearca nervii din ce in ce mai des. Este dovedit stiintific ca din cauza cvasi-absentei luminii soarelui. Intamplarea este totusi ciudata. Ce sa mai zicem atunci de stirea aceea glumeata, cum ca NASA ar fi anuntat 6 zile de intuneric din cauza furtunilor solare? Cand am citit-o, fiu-meu a ras de mine si m-a intrebat cum pot sa cred asa ceva. "Adica ma faci fraiera?" am zis cu oarecare agresivitate in voce. " Nu, eu te-am facut credula" m-a naucit dansul cu replica. Observati diferenta? Sper ca pustiul nu-mi sugereaza ca prea pun botul la toate bazaconiile...
Oricum, daca nu vedem astrul in cateva zile, devine dubios de-a dreptul. Mai rau este ca imi sare tandara din te miri ce si iau hotarari pripite.

Romanul s-a nascut inventator

Nu numai poet!
Romanul este polivalent. Mester in toate, nu apeleaza neaparat la altii pentru a-si rezolva problemele prin casa. Chiar daca lucrurile nu ies intotdeauna bine, romanul prefera sa incerce...O filozofie de viata ce caracterizeaza ambele sexe ale acestui popor.
As zice ca romanul are o minte scotocitoare. De aici pana la inovatie este un singur pas.
Cred ca ne-am obisnuit sa auzim despre romani cum castiga, an de an, premii pe la toate marile saloane de inventica din lume. Asta plus sportivii campioni plus elevii olimpici au devenit un fel de leitmotiv al stirilor, ne-am invatat sa primim cu tot mai multa detasare astfel de vesti. Ne-am blazat si ne-am imunizat la ideea ca avem minti stralucite, atat de dese sunt aceste reusite. Nu stim cum este sa ai un singur campion sau deloc, nu apreciem mostenirea acestui popor. Pacat! Paradoxal, în vremea comuniştilor, inventatorii erau la mai mare preţ, deşi ţara era condusã de oameni fãrã studii. Astãzi este exact pe dos. Oare de ce?  Bine ca exista oameni care incearca sa trezeasca aceasta mandrie si acest spirit!

Miercurea fara cuvinte - 1 decembrie

Iti plac imaginile care spun o mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.

Trenul regal la Ploiesti, atmosfera calda si emotionanta... Poze facute de fiu-meu...

Si expozitia de figuri create din LEGO, mai bine zis din mii de piese LEGO. Recunoasteti personajele!

Si un set de farfurioare proaspat iesite din "fabrica", la care am lucrat in mare sila deoarece mie nu-mi plac decoratiunile pentru sarbatori in general. Dar a fost la cererea clientului...

Ochi in intuneric

In ultimii ani s-a tot vorbit ca in civilizata Europa natalitatea este in scadere, populatia imbatraneste, cuplurile hotarasc tot mai greu sa aiba un copil... Motiv pentru care generatiile de maine par sa se imputineze. Motiv pentru care toate guvernele incearca pe orice cale sa incurajeze familiile sa aiba copii. Va imaginati un continent geriatric pe care locuiesc din ce in ce mai putini adulti in putere, capabili sa duca o economie in spate? O adevarata catastrofa daca lucrurile iau o asemenea turnura!
In timp ce DINCOLO copiii sunt priviti ca bunul cel mai de pret, indiferent din ce mediu provin, pe la noi se merge pe contrasens. Unul dintre lucrurile care m-au facut sa renunt la vizionarea stirilor a fost tocmai prezentarea cazurilor de neglijenta si abuz la care sunt supusi copiii atat de catre familii, cat si de catre societate. I-am blestemat pe cei de la stiri pentru enormitatile pe care ni le vara pe gat, dar, pe de alta parte, am recunoscut faptul ca astfel de povesti trebuie cunoscute de public, altminteri nimic nu s-ar mai schimba in tara asta.

Jurnal de weekend - Hai, noroc de Ziua Recunostintei!

Da' ce i-a lovit pe americani anul acesta! Ca unii comercianti au pornit Black Friday mai devreme, chiar joi, de  Ziua Recunostintei, si cetatenii au fost, saracii, extrem de debusolati, n-au stiut daca sa stea cu familia sau la cozile din magazine. Grea alegere! Eu o rezolvam stand cu tot cu familie in imbulzeala din magazine. Si cine a mai mancat curcanul?! Celebrul turkey umplut s-o fi racit pe masa, alaturi de cartofii dulci si sosul de merisoare.

N-am vrut sa las sa treaca Ziua Recunostintei nemarcata, desi nu este a mea, dar apreciez obiceiurile culinare ale americanilor, ca tare gustos mai este piureul de cartofi dulci! Daca n-ati incercat, vi-l recomand, desi acest soi de cartofi este cam scump in supermarket.
 Eu am ales sa impodobesc o damigenuta de doi litri cu binecunoscutul curcan. Viu de data asta. Nu stiu de ce imi place pasarea aceasta atat de tare, iar servetelul mi-a placut si mai mult datorita nuantelor ruginii. Curcanul mi-aduce aminte de fericita copilarie petrecuta in curtea bunicilor unde traia oratania sus-pomenita. Desi era cat mine de inalta pasarea, nu pridideam s-o alerg prin ograda, cu gand sa o transform in cal. Dar si cand se enerva curcanul, intorcea foaia si ma alerga el pe mine, incercand sa ma ciupeasca de spilhozen. Veselie mare!
 Damigenuta este goala deocamdata, dar nu face pui pe la mine prin casa, se cere la cineva care consuma frecvent. As vedea-o plina cu afinata, visinata, zmeurata sau alte chestii dulcege din fructe.


Saptamana aceasta a fost marcata de o mare victorie in familie. Nu, n-a luat fiu'meu un FB la mate, desi a dat trei evaluari (la materii diferite!) si a reusit sa primeasca un I, un S si un B, in concluzie mai lipsea o evaluare ca sa ia FB, asa cum mi-a explicat odrasla cu cea mai mare seriozitate. Cu alte cuvinte, n-a fost el de vina, ci Doamna care nu le-a dat suficient de multe evaluari. Alambicata logica!
Cum spuneam, victoria a tinut de altceva, de sectorul "colectii" al familiei si anume de masinutele Hot Wheels, v-am mai povestit eu de ele... Dintre zecile si zecile de masinute ne lipsea taman aia legendara, cea mai cea, si anume TWIN MILL. Twin Mill apare ca o emblema pe o gramada de materiale si reclame Hot Wheels, defineste cel mai bine marca, compania Mattel si istoria acesteia pentru simplul motiv ca este o masinuta ce se fabrica inca din 1969, designerul fiind Ira Gilford.
In 1969 arata asa:

SURSA

De-a lungul anilor Twin Mill a schimbat putin in infatisare, s-a cizelat, dar a avut mai multe culori. Iata-l, galben, pe revista cumparata de noi si in varianta verde (cel mic de jos) pe biroul lui fiu'meu.

In orice caz, nu a fost fabricat continuu in primii ani, doar din 1993 nu a mai fost intrerupta seria, ceea ce face ca primele modele sa fie greu de gasit. Noi ne uitam dupa el de cativa ani, am rascolit toate magazinele ce pun Hot Wheels-uri in vanzare si degeaba! Devenise un fel de ambitie de familie... Ei, bine, miracolul s-a intamplat, ai mei l-au descoperit intr-un supermarket, Twin Mill III prospatura din 2014, de culoare visinie.
Uitati-l in toata splendoarea!

Descrierea oficiala a acestei versiuni este:
Culoare: Metalflake Red
Caroserie:  Black stripe and Gold pin stripes on roof and hood
Parbriz: Clear
Interior: Grey
Si varianta in marime naturala:

SURSA

Top five...retete pentru diabetici. Si o provocare!

CUVANT INAINTE
Aseara, al meu consort a venit din magazin cu o ciocolata. Nu este vreo noutate. Ciocolata ajunge in fiecare zi la noi in casa si, de fiecare data, se da o mica batalie in familie, intre mine si pusti, pentru acest dulce. Daca va imaginati ca, fiind o mama dedicata, ii cedez odraslei o portie mai mare, va inselati amarnic. Chestia cu devotiunea este fumata, mai ales ca pe copil ciocolata il agita, ii strica dintii si il umple de bube. Hi, hi, glumesc! Sau nu?
Intr-un final apoteotic eu ma aleg cu bucata mai reprezentativa pe principiul ca sunt mai inalta si mai puternica, asa ca imi fac partea. Nici o smiorcaiala ipocrita nu ma misca, pustiul trebuie sa se multumeasca cu ce ii pica. Iar glumesc. Adevarul este ca nu vreau sa ajunga asa cum sunt eu, o ahtiata dupa dulciuri. Cand va fi adult, va fi liber sa aleaga, dar deocamdata incercam sa-l ferim de excese. Plus ca nu am putut sa-i ofer o mostenire genetica prea stralucita, n-am o sanatate buna, iar din ceea ce vad la parintii mei ma pandesc tot felul de riscuri- boli de inima, de rinichi, metabolice, endocrine.

Meloman pentru o zi

SoriN ne provoaca la "muzici" alese, fa-i o vizita si inscrie-te daca ai un feeling. Mai ales in zilele de marti!

Ce ziceti de putin gospel in stil...Sister Act?

Sa fie liniste cu un termopan!

Mi-am petrecut copilãria într-un bloc comunist de 4 etaje în care agentul termic circula cu parcimonie înainte de revoluţie, cã era austeritate, şi tot cu parcimonie şi dupã revoluţie cã se învechiserã instalaţiile între timp. A urmat epoca unei garsoniere de la ultimul etaj unde caloriferele se încãlzeau doar atunci când era cald şi afarã şi în fiecare searã fãceam aerisire, tragând apa cu un furtun în lighean, astfel încât sa se dezmorţeasca şi etajele de sub mine.

"Prada" de suplimente de la Vegis

V-am spus eu ca ii pandesc pe cei de la Vegis.ro pentru produsele lor naturiste ... Vineri eram la startul de Black Friday, ieri aveam deja coletul. Foarte expeditivi! Si amabili deoarece dupa plasarea comenzii m-a sunat o domnisoara sa imi spuna ca nu mai aveau suficiente pachete dintr-un produs, asa ca am putut sa inlocuiesc cu altceva. Ce am achizitionat, vedeti in poza.

Lady in red

Desi este o culoare extrem de pasionala si expresiva, rosul nu este usor de purtat. Iti trebuie ceva personalitate sa te infasori in nuantele fierbinti, adanci, misterioase uneori. Mai ales cand este vorba sa optezi pentru o rochie rosie de seara. Si lunga pe deasupra! Atunci cand porti rosu toate celelalte amanunte ale unei tinute par sa se dilueze, par sa fie subjugate de flacarile ce iti imbraca trupul. Nu mai spun ca toate liniile vor fi perfect conturate, iar tu vei fi "decupata", iesind in evidenta pe orice fundal. Asa ca, ai grija ce iti doresti!

Un tutorial fara pretentii

N-am pretentia ca ma pricep sa realizez tutoriale sau ca ii pot invata pe altii ceea ce practic eu. Raman la parerea ca fiecare poate invata singur daca este destul de rabdator sa-si caute informatiile si sa exerseze. Adica sa invete din propriile greseli. Dar pentru ca am fost intrebata ce inseamna tehnica servetelului si cum se decoreaza farfuriile pe spate, mi-am adus aminte ca am in calculator o suita de fotografii realizate candva cu intentia de a participa la un concurs de profil. La concurs n-am participat, asa ca profit si vi le arat voua, cu explicatiile de rigoare, poate va deschid apetitul pentru decoupage.

O viata completa

Pe 14 noiembrie, în fiecare an, se sărbătoreşte Ziua Mondială a Diabetului.

Tatãl meu are 84 de ani şi este diagnosticat cu diabet zaharat de tip 2 de vreo 10 ani. I-au plãcut dulciurile dintotdeauna, pasiune pe care am preluat-o şi eu. Ceea ce ar trebui sã mã îngrijoreze este faptul cã, dinspre familia tatãlui meu, aş putea moşteni aceastã maladie periculoasã. Sansele sunt mari, mai ales cã bunica mea şi mãtuşile mele au suferit serios de pe urma diabetului. Din fericire pentru parintele meu, voinţa de a duce o viaţã de calitate la bãtrâneţe l-a ambiţionat sã îşi controleze nivelul glicemiei doar printr-un regim alimentar de la care nu s-a abãtut nicicum. Ceea ce i-a reuşit cu succes. Deşi a avut o viaţã agitatã, a umblat mult pe teren şi a mâncat dezordonat, tatãl meu a corectat toate aceste neajunsuri în momentul în care s-a pensionat. Dieta austerã l-a scutit de neplãceri şi i-a prelungit categoric anii de viaţã.

Concurs cu emotii de Craciun

Claca de Craciun a devenit o traditie frumoasa pornita de Kabea . A ajuns la a treia editie si starneste din ce in ce mai multa imaginatie si entuziasm, adunand participanti de toate varstele.
Claca este un concurs de realizare decoratiuni pentru Craciun, dar nici creatiile culinare nu sunt excluse, singura conditie fiind ca produsul obtinut sa fi fost realizat special pentru acest eveniment.
Premiile sunt extrem de variate si frumoase, stiu ce vorbesc deoarece am satisfactia de a sponsoriza inca de la inceput acest concurs-sezatoare.
Kabea este o doamna pasionata de handmade, ea insasi producatoare de cosmetice si sapunuri naturale. Grupul ei de facebook este Expo-shop handmade , gasiti acolo o multime de creatori si lucrarile lor extrem de inspirate. Pentru mine reprezinta o adevarata sursa de relaxare sa urmaresc in fiecare seara ce au mai imaginat minunatii oameni din grup.
Nu este nevoie sa fiti profesionisti ca sa participati la concurs, trebuie doar sa aveti dragoste pentru lucrul facut de mana. Si copiii vostri pot mesteri ceva pentru a participa la claca, sunteti asteptati cu drag!

Cu un sticker si un pic de imaginatie...

Aseara, in timp ce bajbaiam pe holul intunecos, incercand sa ajung la baie si sa fac economie de curent in acelasi timp, ma impiedic de ceva intins in pragul usii. Inima face un salt periculos in momentul in care il depistez pe fiu-meu, intins pe burta pe gresia rece, cu picioarele raschirate de-o parte si de alta a vasului de toaleta.
" Ce faci?!!!" soptesc alarmata, pipaind innebunita dupa comutator. Se face lumina si il vad pe pusti stand in coate, cu puscociul de plastic la ochi, tintind in necunoscut.
"SSSST!", se rasteste la mine fara sa se clinteasca. In jurul fruntii este legat cu bandana rosie pe care o inmoi in spirt cand il oblojesc la gat. Detectez mirosul de spirt, dar si de cartofi rasi cu ceapa, ca ultima data a trebuit sa apelez la metode de tratament mai dure.

Miercurea fara cuvinte

Iti plac imaginile care spun o mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.

Productia din ultimul timp...

O tava de lemn de 17/58 cm cu tema de toamna (chiar de Ziua Recunostintei daca s-ar sarbatori si la noi!)

O farfurie alb-negru care vine sa completeze o mai veche sticla cu acelasi model in negativ.

Doua seturi de cate 4 farfurioare de prajituri cu un model vesel de vara...

Un platou cu buchet de maci.

Experiente, experiente...de weekend

Cam aglomerat si confuz weekendul acesta, mai ales din cauza Marii Imbulzeli de duminica. Ce imbulzeala? Cand am ajuns eu pe la 3 la votare, nu eram neam in curtea scolii. Am depasit in tromba niste babute, nu de alta, dar imi inchipuiam ca era vreo coada la usa salii si am vrut sa le fentez pe cele doua pensionare. Era o coada formata din doi paznici sau politisti locali, ce-or fi fost, iar inauntru comisia se plictisea la greu. Cand ne-au vazut intrand, adicatelea eu si familionul, li s-au luminat fetele ca la sfintele moaste. Mda, slaba reprezentatia de la aceste alegeri...daca asa va fi si in turul doi...

Experiente, experiente...de weekend

Cam aglomerat si confuz weekendul acesta, mai ales din cauza Marii Imbulzeli de duminica. Ce imbulzeala? Cand am ajuns eu pe la 3 la votare, nu eram neam in curtea scolii. Am depasit in tromba niste babute, nu de alta, dar imi inchipuiam ca era vreo coada la usa salii si am vrut sa le fentez pe cele doua pensionare. Era o coada formata din doi paznici sau politisti locali, ce-or fi fost, iar inauntru comisia se plictisea la greu. Cand ne-au vazut intrand, adicatelea eu si familionul, li s-au luminat fetele ca la sfintele moaste. Mda, slaba reprezentatia de la aceste alegeri...daca asa va fi si in turul doi...

Ten, tenuri, temeri-o istorie cu Gerovital

La mine cafeaua şi Gerovitalul vin din timpuri imemoriale. Cafeluţa de la taicã-meu, Gerovitalul de la mama mea.
Eram atât de conştienţi de valoarea brandului încât transformasem crema de faţã Gerovital în monedã de schimb. Mai bine zis de troc! Parcã o vãd şi acum pe mãtuşã-mea îndesându-şi recipientele de cremã în bagaje, ori de câte ori pleca în excursie la nemţi ori la cehi.

Amintiri cu iz de lãcrãmioare

Avem cu toţii amintiri din copilãrie. Cât de vechi sunt amintirile? Ei, asta depinde de memoria fiecãruia.

Cele mai îndepãrtate amintiri ale mele, cred cã aveam vreo 4 ani, sunt mai degrabã de naturã olfactivã. Si sunt legate de parfumul de lãcrãmioare. Delicatele, suavele lãcrãmioare…Amintirea mea este atât diluatã  încât, dacã nu ar fi amãnuntele vizuale asociate, probabil aş crede cã sunt reminiscenţe din vreo altã existenţã.

Scena pe care o reînviu este coloratã şi parfumatã, parcã memoria ar decupa-o cu încãpãţânare dintr-o suitã de banalitãţi nedemne sã populeze creierul meu. Mã vãd cu faţa strivitã de ţambrele decojite şi înclinate ale gardului, încercând sã prind în nãri adierea brazdei de lãcrãmioare din curtea vecinilor. Casa de alãturi este a preotului din sat, iar coana preoteasã se îngrijeşte cu atenţie de bucãţica de pãmânt de la şosea. Nu cultivã, ca restul gospodarilor de rând, roşii, pãtrunjel sau ceapã, ci are grijã sã ofere trecãtorilor o perspectivã mai elevatã. Noi avem meri, coacãze şi tufe de hrean bãtrân, ei au gazon, stânjenei, iasomie şi…lãcrãmioare.  

Viaţa ca o stradã- Strada Ficţiunii

Nu ştiu câţi dintre voi aţi avut vreodatã senzaţia cã vã identificaţi cu un personaj dintr-o carte, iar întâmplãrile din viaţa voastrã parcã ar fi fost sursa de inspiraţie a unui scriitor. Impãtimiţii de lecturã, fanaticii vorbelor aşternute pe hârtie, mângâietorii coperţilor lucioase ştiu despre ce vorbesc. Suntem locuitori ai oraşelor de piatrã, învãţãm într-o viaţã fiecare stradã, memorãm fiecare colţişor al cartierului în care ne-am nãscut şi totuşi, existã la un moment dat un punct în care ne oprim şi privim în toate direcţiile, cãutând urmãtoarea ieşire…

Biocosmeticele fac parte din noi

Nu, nu este un fel de a spune! Produsele de ingrijire eco sau bio nu fac altceva decat sa aduca in organism, prin piele, ceea ce este deja acolo, dar, dintr-un motiv sau altul, devine deficitar.

Daca ati avea o cadere de glicemie, ati manca un fruct, daca ati sta prost cu calcemia, ati mari aportul de lactate. In orice caz, ati face ceva! De ce insa nu gandim la fel pentru piele? Colindam magazinele si ne pica ochii pe un ambalaj colorat sau stilat ce promite substante capabile sa faca minuni, sa ne intinereasca, sa ne readuca stralucirea de odinioara, sa intinda ridurile... Citim etichete scrise minuscul, distingem in lista tot felul de ingrediente cu nume imposibile, compusi de sinteza pe care nu ii intelegem. Si totusi dam bani pe asa ceva, instinctul de conservare ni s-a atrofiat de tot, abundenta de chimicale ce ne inconjoara a reusit sa ne adoarma banuielile. Ne imaginam ca o picatura de crema aplicata de doua ori pe zi, pe fata, nu este un capat de tara, substantele sunt in cantitati infime, cu ce ne-ar putea afecta? Rareori gandim pe termen lung in ciuda faptului ca exista foarte multi specialisti si studii stiintifice care trag semnale de alarma cu privire la modul in care resimtim efectele unor produse care nu contin nimic natural.

Din perlele copilului

In fiecare seara povestim despre mistere. Astea sunt in loc de traditionalele basme. Mistere cu planete, extraterestrii, cristale, viteza luminii, galaxii, piramide, gauri negre, razboaie antice, evolutionism, dinozauri, creatie...
Cateodata am senzatia ca pustiul atipeste si nu prea retine toate informatiile pe care incerc sa i le furnizez pe intelesul lui, iar unele notiuni pur si simplu nu le poate procesa. In timp am vorbit si despre oameni primitivi, si despre cum a aparut omul modern, si despre teorii neoficiale, dar si despre religie si ce este dincolo de aceasta.
Si totusi m-am inselat! Aseara, dupa ce i-am servit misterul cu disparitia omului de Neanderthal, Yeti si extraterestrii care ar fi putut interveni in nasterea speciei umane, il aud pe pusti concluzionand pe un ton superior:
" Va-sa-zica avem trei teorii:
Unu ca omul a evoluat din maimuta,
Doi ca omul a fost creat de Dumnezeu si
Trei ca omul a fost adus aici de extraterestrii...."
M-a pufnit rasul. Nici ca se putea un rezumat mai clar. Nu m-am putut abtine si am completat:
"Si patru-s-ar putea ca Dumnezeu sa fie de fapt o civilizatie atat de avansata incat noi nu o putem inca intelege."
Concluzia:
"Da, dar Dumnezeu a creat universul si toate civilizatiile, ca este atotputernic"
Sper sa nu o intrebe pe doamna de Religie cam cum stau lucrurile.

Miercurea fara cuvinte

Iti plac imaginile care spun o mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.

De data aceasta trebuie sa spun cateva cuvinte deoarece altfel nu se poate!
Acum doua saptamani, in localitatea Floresti din Prahova, mai exact in parcul castelului Micul Trianon, a avut loc un eveniment ecvestru organizat de Karpatiahorse, mai precis o competitie internationala de dresaj, cross-country, obstacole, dar si o prezentare de masini de epoca, costume de epoca, rase de ogari. Din pacate, eu nu am putut ajunge acolo in nici una dintre cele trei zile de concurs si am ratat foarte multe, a fost ceva cu totul inedit pentru zona in care traiesc, se vede din fotografii. Dar cel mai mult mi-a parut rau pentru faptul ca am ratat caii, minunatii cai de rasa prezenti la start.
Fotografiile de mai jos sunt "opera" colegei mele de serviciu, Georgiana, care locuieste chiar in Floresti si a facut zeci si zeci de poze, cu un enorm entuziasm. Din fericire, asa cum au anuntat organizatorii, aceasta a fost editia I,  se intentioneaza crearea unei traditii. La anul voi fi acolo orice-ar fi!
Va las sa va delectati cu fotografiile colegei mele care manifesta serioase veleitati de profesionist, poate se va hotari vreodata sa aprofundeze aceasta arta.