Translate

sâmbătă, 20 decembrie 2014

Doar o jucarie?

Unul dintre motivele pentru care nu mă dau în vânt după sărbătorile de iarnă este faptul că e musai să vină Moşul. Câteodată stau şi încerc să-mi aduc aminte când am aflat eu, copil fiind, că nu există Moş Crăciun. Faptul în sine nu a a fost cine ştie ce fericire pentru mine, altfel nu mi-aş fi şters totalmente evenimentul din memorie...ca măsură de protecţie a sănătăţii mele psihice probabil. Din acest motiv, deocamdată, Moşul vine consecvent în familia noastră, puştiul meu nefiind destul de copt să afle un adevăr atât de crud, cum că lumea magică în care crede el nu este chiar atât de magică. Dar, la urma urmei, magia există pentru că noi sau odraslele noastre credem în ea cu destulă tărie. O lume fără strop de magie ar fi jalnică şi inutilă. Deci, să vină Moşul !
Mai grav este faptul că puştiul crede, pe bună dreptate, că Moşul, fiind o fiinţă magică, are resurse materiale şi financiare nelimitate şi chiar poate îndeplini cele mai fanteziste dorinţe. Si cine ar putea să-l contrazică (fără să-i zdruncine credinţa)? Lumea de vis de la Polul Nord este inepuizabilă. Acolo se fabrică toate jucariile pentru Crăciun, iar băiatul meu chiar m-a asigurat că nu trebuie să-mi fac griji în privinţa preţului căci Moş Crăciun se ocupă de toate. Mă laşi ?! Acestea fiind zise, puştiul râvneşte în fiecare an la nişte chestii din ce în ce mai sofisticate, tot felul de jucării inovatoare, din ce în ce mai avansate din punct de vedere tehnologic. Data trecută de pildă, cu greu i-am abătut gândurile de la elicopterele cu telecomandă pe motiv că sunt pentru copii mai mari. In paranteză fie zis, toate chestiile cu telecomandă exercită o fascinaţie greu de controlat, chiar şi asupra adulţilor, nu mi-e ruşine să recunosc că m-am distrat şi eu alături de cel mic, luând curbe pe două roţi prin bucătărie cu un camion supradimensionat... Bănuiesc ca fascinaţia provine din faptul că deţii controlul şi poţi face tot felul de cascadorii, chestie care altminteri n-ar fi posibilă.



Aşadar, jucăriile obraznice nu au limită de vârstă. Mi-am dat şi eu seama de aceasta, ascultând o conversaţie « tehnică » între bărbaţii din familie şi, deşi e o diferenţă de vârstă de 37 de ani între ei, vorbesc cu acelaşi patos despre vehicule de jucărie, zburătoare sau nu...Concluzia ar fi aceea că, cel puţin în cazul bărbaţilor, un cadou care merge la 7 ani, merge şi la 45. In mod sigur, dacă Moşul ar veni în desagă cu o chestie cu elice, aş împuşca doi iepuri dintr-o lovitură şi aş face fericiţi cel puţin doi oameni din casă. Cum s-ar zice, nu esti mama de baiat daca nu esti la curent cu toate masinariile mici si mari!

Eu sunt mai reţinută în manifestarea entuziasmului. Aveam şi eu cândva un şarpe din plastic, articulat, după care am alergat mult pe vremea lui Ceaşcă, că nu se găsea la orice colţ de stradă. Acum e suficient sa vizitezi un magazin online de gadgeturi  ca sa descoperi tot ce ar putea visa un copil. 



Dacã m-aş aventura sã-i spun odraslei cã Moşul a evoluat şi el din punct de vedere tehnologic şi s-a dat cu americanii, inventând şi drone de jucãrie, probabil mi-aş semna condamnarea şi n-aş mai avea linişte în casã pânã nu m-aş dota cu gadgetul in cauza.

Este greu de spus unde se terminã joaca de copil şi unde începe cea de adult. Dat fiindcã dispozitivele, fie ele elicoptere sau drone, sunt capabile şi de alte performanţe, cum ar fi acelea de a ajunge în locuri dificile şi de a “fura” imagini, incepi sã crezi cã ai potenţial de James Bond.
In incheiere, pentru firile ludice recomand robotelul Sphero 2.0. Ce face? Vedeti in clipul de mai jos!

10 comentarii:

  1. ieri citeam ce a scris prietena mea în legatura cu Scrisoarea pentru Mos Craciun. Transcriu aici discutia ei cu fiul de 6 ani si râd înca o data ☺

    Am reusit sa finalizam lista cu dorinte.
    - Mosul da faliment cu noi, incerc sa ii potolesc avantul.
    - Mosului nu ii e nimic imposibil!
    Ok. A numerotat dorintele, nu sunt decat 5 buc.
    - Si daca ii lipesc pe geam si notele de la Jingle bells? Îmi cresc sansele?

    Am trecut si eu prin faze ca acestea si orice etapa de vârsta a copilului este frumoasa! Fetele mele au 23 si 25 de ani si la noi în familie înca mai vine si Mos Nicolae si Mos Craciun! În ultimii ani, fara ca macar sa sciu o "lista cu dorinte" primesc si eu cadouri - si înteleg tot mai bine cât de placut este sa ai parte de surprize frumoase, mai ales în Seara de Ajun, când în casa se aduna toti cei dragi si miroase a brad, sarmalute si cozonac!
    Va îmbratisez si va doresc sa aveti parte de cel mai frumos Craciun de pâna acum! Sanatate si numai bucurii! ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru intelegere! Falimentul ne bate la usa in fiecare an. Glumesc! De cele mai multe ori ne bucuram si noi de jucariile cumparate, n-am vazut asa ceva in copilarie. Craciunul inseamna si cadouri in mare parte. Sarbatori fericite si tie!

      Ștergere
  2. :) La mine alte vârste, alte cerinţe. Ai mei băieţi preferă arme airsoft, arbalete, etc... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu pronunta cuvantul "arbaleta"! E pe lista de mult, mult timp, dar astept sa mai creasca pustiul. Asta ne-ar mai lipsi in casa!

      Ștergere
  3. Mosul da uneori faliment dar tocmai asta e frumusetea sarbatorilor. Nu ma dau in vant dupa inventii, dar n-ar strica un astfel de gadget la casa omului.O duminica frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie imi plac dispozitivele de tot felul, din cauza baietilor am lasat chestiile de fete si am invatat sa iubesc masinariile.

      Ștergere
  4. Inteleg perfect la ce va referiti si chiar va apreciez pentru ca nu vreti sa distrugeti lumea plina de magie in care baietelul dumneavoastra crede. Eu am fost mai ghinionista si strabunica-mea (tipul ala de baba morocanoasa) mi-a spus dupa ce am terminat clasa I ca Mos Craciun nu exista, in ideea de a cerere cadouri la un pret acceptabil (da, obisnuiam sa-mi fac lista inca din vara). Iar de zece ani incoace, nu stiu, nu mai simt aceeasi bucurie. Poate m-am schimbat si eu, poate s-a schimbat si atmosfera, cert e ca in momentul de fata astept sarbatorile doar pentru a primi amarata vacanta de doua saptamani. Vazusem o poza saptamanile trecute pe facebook si mi-am zis "Doamne, cat adevar!" Se referea la faptul ca atunci cand cresti, nu iti mai doresti cadouri materiale, ci persoane. Deep, very deep. Chiar daca nu in fiecare an primisem cadourile de care-i povestisem Mosului in scrisoare, niciodata n-am fost dezamagita pentru ca, pana la urma, erau jucarii noi! Si ce copil nu se bucura de jucarii noi?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu mai tin minte cand am aflat ca Mosul nu exista, dar trecusem de clasa a doua in orice caz! Si am aflat de la ceilalti copii. De sarbatori nu-mi doresc ceva in mod special, dar tot imi plac surprizele. Deocamdata al meu oscileaza intre a crede si a nu crede, i-am spus totusi ca finantele Mosului vin tot prin noi, parintii. Nu stiu ce a inteles din asta!

      Ștergere
  5. ai dreptate, o luma fara magie...nici nu vreau sa stiu!

    RăspundețiȘtergere
  6. Asa trebuie ! Sa-i facem sa creada in magie.Eu sunt mai mult pe partea tehnica, decat cu papusile,dar...Nu trebuie sa-i dezamagim. Numai bine!

    RăspundețiȘtergere

Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.