O caldura (i)radianta

N-as fi vorbit despre subiectul de mai jos daca, in ultimul timp, nu s-ar fi adunat cateva intamplari aparent banale si aparent fara legatura unele cu altele. Banale sau nu, intamplarile nu sunt totusi placute, as zice ca sunt mai degraba sacaitoare, ca o musca inviata la caldura. Hopaaa, stati ca tocmai despre caldura este vorba.
Ca sa nu uit ca anul Maimutei de foc nu s-a incheiat inca, asadar n-am scapat de belelele de tot soiul, mi s-a imbolnavit unul dintre porcusorii de Guineea, mai precis Domnul Cookie. Bineinteles ca a trebuit sa facem o vizita doctorului veterinar, plus cateva injectii in spinarea blanoasa a animalutului, dar, pe drum, cei doi barbati ai familiei mi-au reprosat ca...
"Ti-am spus sa ridici cusca pe un scaun!!! Pe jos e frig si porcusorii sunt sensibili...Ai imbolnavit animalul cu incapatanarea ta!"
Dap, cineva trebuia sa fie de vina la toata chestia asta. Diagnosticul a aratat insa ca Domnul Cookie nu a fost racit, ci doar a avut o indigestie, numai ca, odata ajunsa acasa, m-am repezit si am pozitionat cusca mai sus. Ca sa nu-l traga. Curentul, adica. Asta pentru ca mi-am adus aminte ca eu am picioarele reci tot timpul, ca am gresie pe jos, ca vajaie vantul pe sub usi... Lucru care m-a dus automat spre alta constatare. Picioarele sunt reci, dar cam pana la genunchi, ca pe masura ce creste nivelul, creste si temperatura din apartament, astfel incat pe la piept deja mi-e prea cald, iar capul sta in sferele incinse ale casei. " Ai grija sa nu ridici prea mult custile, ca gasesti animalele cu burta in sus" imi zic eu, ingrijorata de stratificarea temperaturii.
Asta o datorez incalzirii centrale, clasice, si caloriferelor de aluminiu. De sarbatori, cand am dat jos perdelele, acestea erau asa de imbacsite, iar peretele de deasupra virase in gri, incat m-am hotarat sa dau o mana de lavabil inainte de Paste. Dar n-au trecut nici doi ani de cand am curatat ultima data, va trebui sa-mi programez mai des aceasta activitate, altminteri tavanul o sa arate ca si cum as face focul in casa.

Revenind la caloriferele mele, pe care le-am schimbat deja de doua ori de cand m-am mutat, ca se gauresc cu o viteza neprevazuta in certificatele de garantie, trebuie sa spun ca par sa fi fost concepute tocmai pentru a-mi tulbura mie zen-ul. Inca de anul trecut dadeau semne ca clacheaza, anul acesta au refuzat sa se mai incalzeasca pana la baza. "Trebuie scos namolul" ma anunta consortul pe un ton suficient, condescendent, de parca eu nu mi-as putea inchipui ca la o coloana de 14 etaje este inevitabil sa se adune ceva gunoaie pe tevi. Numai ca anticiparea in sine a operatiunii imi da cosmaruri, desi amanarea ei nu este tocmai benefica pe un ger de -20 de grade. Mai bifez un lucru urgent de rezolvat. Asta daca nu vreau sa am iar de-a face cu mucegaiul pe peretele care este pe coltul blocului.
Am vrut sa mut nitelus mobila cu ocazia curateniei radicale de sarbatori. Asi! Ce sa mut, ca era deja in varianta cea mai optima. Uitasem ca mai incercasem de cateva ori, dar avand un perete blocat de calorifer, si unul ocupat de usa, pur si simplu nu aveam cum sa le mai invartesc. "Or fi existand calorifere pe tavan?" ma intreb cu multa sinceritate ca deh!, vor astia sa zboare pe Marte, poate au inventat si o tehnologie de incalzit mai discreta. Mai discreta si mai sanatoasa, ca a ajuns ala mic sa sforaie ca un motoras inecat, de cat de tare se usuca aerul din dormitor. In zadar sunt plantele, umidificatoarele si vasele cu apa de pe calorifer, parca as dormi pe nisip, in desert.
Factura la intretinere? Uiiii, la cate batai de cap imi da mie incalzirea centrala, ar trebui sa fie gratis, mon cher. Dar nu e, se umfla proportional cu frigul de-afara, dar nu neaparat si cu caldura dinauntru, din motivele mentionate mai sus.

Pana la urma, intr-o zi cand mi se terminase rabdarea si aveam unele discutii science-fiction cu consortul, pe tema incalzirii noastre de toate zilele, il aud oripilata raspunzand la toate nedumeririle mele: "Dar exista si incalzire care sa nu usuce aerul, sa fie uniforma din podea pana in tavan, sa nu innegreasca peretii, sa nu ocupe spatiu..."

Mi se bulbucheaza ochii, l-as strange de gat, dar incerc sa fiu calma, e prima oara cand aud ca ar fi asa ceva pe meleagurile noastre. El ma priveste nepasator, nu prea se grabise sa-mi impartaseasca informatiile pana acum.
" Poate e prea scump..." il iau eu cu usurelul, sa nu il sperii si sa-si piarda rabdarea.
"Ntz!" zice monosilabic. " S-ar putea sa iesi mai ieftin in timp deoarece este mai eficient." Tace, in vreme ce mie imi creste nivelul, ca scot vorbele de la el cu clestele. 
"Da' zi, frate, odata, la ce te referi?!" izbucnesc eu exasperata.
" Panouri radiante. Se alimenteaza la curent electric, sunt subtiri, le montezi pe perete si lucreaza cu infrarosu. Adica e ca si cum ai sta la soare. Perfect natural." incheie el, butonand telecomanda televizorului.

Clipesc iute, incercand sa rumeg toata informatia care m-a lovit pe neasteptate. Zau ca barbatii astia sunt nemaipomeniti. Cateva minute mai tarziu frunzaream febril internetul si extrageam ideile principale, cum s-ar zice.

- Incalzirea cu panouri este mai ieftina decat cea cu centrala pe gaz

- Pentru dimensionarea corecta a panourilor in functie de volumul camerei e nevoie de sfatul unor specialisti

- Se economiseste caldura deoarece functionarea presupune mai intai incalzirea obiectelor din camera

- Panourile emit radiatii infrarosii de unda lunga benefice organismului (a nu se confunda cu microundele de la cuptor!)

" Daca vrei, poti sa-l comanzi sa arate ca un tablou. Si merge si pe tavan ca e destul de usor" imi striga al meu din sufragerie, inainte de a se pierde in valtoarea canalului de sport.

Ca sa vezi! Nu degeaba vom pune piciorul pe Marte. Exista viata si dupa...calorifer.