O fotografie peste timp

Nu cred ca exista familie fara o zestre de fotografii. Odata cu trecerea anilor simtim nevoia sa tinem aproape amintirile dragi, exista riscul ca unele sa se piarda, iar uneori este nevoie doar de clicul declansat de o imagine pentru a revedea scene intregi. Stocam undeva, adanc, in creier, fiecare clipa din viata noastra. Nu vrem sa uitam momentele fericite, dar pur si simplu nu avem capacitatea de a aduce la suprafata chiar fiecare amintire. Si atunci ne asiguram, prin fotografii, ca nu este totul uitat.

Este motivul pentru care incercam sa facem cat mai multe poze copiilor nostri. Acum multi ani, prin alte epoci, depindeam de aparatele de fotografiat cu film, de pozele scoase alb-negru pe hartie. Exista traditia de a duce copilul la un fotograf profesionist sau de a-l aduce pe acesta acasa pentru imortalizarea mostenitorilor.

De aceea fotografiile facute de profesionistii de altadata, desi sunt atat de uniforme si au acelasi aer vechi, cu copii care stau in aceleasi pozitii si au aceleasi mine serioase, sunt totusi atat de pitoresti.

Aparatele de fotografiat digitale, accesibile oricui, au ucis ritualul fotografiei de studio, realizate de catre un fotograf de bebelusi profesionist. O stiu din proprie experienta. Am in calculator sute de poze cu fiu-meu in toate ipostazele posibile, facute de cei doi amatori din familie, adica eu si consortul. El tot mai are ceva experienta, mie nu imi ies neam, sunt anti-talent.
Asa se explica de ce-poate nici n-am inteles bine atunci- pe cand pustiul facuse vreo 4 anisori, sotul meu a zis ceva de genul: " O sa creasca si noi n-avem o poza ca lumea cu el..." Pe moment am ramas mirata, nu prea pricepeam ce poza ii mai trebuie. Dar el nu s-a lasat si intr-o zi l-a dus la un fotograf profesionist din oras. Cand mi-a adus pozele a trebuit sa recunosc ca vedeam pentru prima data cat de fotogenic si de frumusel e fiu-meu. Nu ca m-as fi indoit de asta, dar noi nu reusisem niciodata sa surprindem cu adevarat chipul dragalas intr-o lumina atat de delicata, expresia aceea naiva pe care, in anii urmatori, a inceput sa o piarda, albeata pura a pielii, ochii mari si smocul ciufulit de par. Si astazi cele cateva instantanee surprinse atunci sunt cele mai pretioase din colectia noastra de fotografii.

Am scris candva despre Anne Geddes, cel mai celebru fotograf de copii din lume, femeia care a revolutionat modul in care sunt prezentati nou-nascutii si copiii mici in imagini desavarsite, emotionante, pline de candoare. Ea spunea:
" Esenta unui portret extraordinar de copil sta in surprinderea magiei si a intangibilei energii individuale la o anumita varsta" (articolul meu il gasiti Aici) V-am povestit atunci cum am intrat in posesia unor vederi cu lucrarile artistei si cat de pretioase mi s-au parut aceste achizitii.

Se pare ca distinsa australianca inspira si artistii de pe la noi deoarece am avut marea (mare de tot!) surpriza sa descopar site-ul lui Marius Niculae, un declarat fotograf de bebelusi care reuseste sa personalizeze minunat instantaneele cu generatiile urmatoare. Fotograful are un studio foto pentru nou-nascuti in Bucuresti, pe str.Ernest Juvara nr.14, asta pentru ca si-a dat seama ca o poza perfecta are nevoie de un decor perfect, un loc unde sa poata fi create povestile zugravite in fiecare imagine. Si sunt sigura ca n-a fost usor pentru acest fotograf! Fiecare copil are personalitatea sa desi, cand sunt foarte mici, par sa semene toti intre ei.
Costumase tematice, cosulete, accesorii vintage, funde si dantele, palarioare...un intreg arsenal menit sa faca dintr-o sedinta foto o experienta de neuitat pentru parinti si un moment de amuzament pentru cei mici. Daca veti avea curiozitatea sa derulati toata galeria de fotografii cu spiridusi de pe site, veti vedea cat de muncite sunt fundalurile, cat de fericiti sunt copiii, cat de senini sunt micii somnorosi. Somnul netulburat al bebelusilor demonstreaza cat de placuta este atmosfera din timpul sedintelor foto. Trecand prin intamplarea povestita la inceput, va asigur ca va veti vedea odraslele intr-o lumina cu totul noua, fiecare copil poate fi un model de dragalasenie, iar fotografiile va vor fi cele mai dragi amintiri.

Frunzarind fotografiile lui Marius Nicolae, m-am gandit o clipa ca este un om implinit. Hobby-ul din adolescenta a devenit modul in care isi castiga traiul, dar si o imensa sursa de satisfactii. Pentru ca este imposibil ca ceva din emotia lucrului alaturi de copii sa nu isi puna amprenta pe sufletul celui care poate face fotografii atat de frumoase. Va las cu aceste imagini, sper sa va incalzeasca inimile in aceasta seara de iarna.