Saman de Kim Stanley Robinson

Dupa Marte rosu, Kim Stanley Robinson revine cu picioarele pe Pamant, dar intr-o epoca tare indepartata din istoria speciei umane: ultima era glaciara.
Spuneam in articolul despre cealalta carte ca autorul american scrie intr-un stil numit "stiinta romantata", adica ii place sa creeze atmosfera cu elemente reale, presarand date exacte din punct de vedere stiintific, aducand in firul intrigii teorii care circula in momentul de fata despre diverse aspecte ale istoriei.

Din acest punct de vedere, Saman este cu totul speciala in peisajul literaturii contemporane. Nu exista prea multe carti despre viata primilor oameni moderni, filme mai sunt, dar nu-mi vine nicio carte in minte. Nu pot sa spun ca mi-a placut mai mult decat Marte rosu, dar m-a fascinat fresca realizata de acest american cu imaginatie debordanta.
Imaginati-va oameni la fel de inteligenti si de sensibili ca noi, obligati sa traiasca intr-o vreme cand iarna tinea 6 luni pe an, iar foamea ameninta la fiecare pas. Cand nu exista agricultura, vanatoarea era o metoda periculoasa de a supravietui, indivizii traiau in grupuri mici, imprastiate, mai aproape de extinctie decat ne-am inchipui. Fara unelte, imbracaminte suficienta, adaposturi solide... Imaginati-va ca traiti intr-un vis urat in care sunteti aruncati intr-un peisaj maret, dar nemilos, fara niciun mjloc de subzistenta. Degeaba stiti sa gatiti ca nu aveti ce, degeaba stiti numele plantelor, misterele stelelor, mersul lumii...Nicio cunostinta de astazi nu va ajuta in salbaticie.
Citind aceasta carte am realizat cat de miraculos este faptul ca specia umana a razbit, a prosperat, s-a inmultit chiar traversand epocile dramatice ale glaciatiunilor. Am avut tot timpul un sentiment de mila pentru vulnerabilitatea stramosilor nostri.
Loon este viitor saman intr-un grup (haita) de 40 de oameni. Batranul Thorn il pregateste pentru aceasta viitoare ocupatie, impartasindu-i cele mai avansate informatii din acea vreme, jumatate fiind povesti, legende, cele mai multe despre natura si fiintele din jur. Dar Loon se indragosteste de Elga, o femeie fugita dintr-un trib nordic ce traieste la marginea calotei glaciare. Asta va declansa o serie de evenimente ce dau prilej autorului sa-si desfasoare talentul de pictor in cuvinte.
Peisajele inghetate, viscolele cotropitoare, apele descatusate din gheturi sunt elemente coplesitoare prin maretie, implacabile in desfasurarea lor. Foamea este o realitate care guverneaza viata oamenilor, pandind ca un spectru, moartea este fireasca, salbaticiunile sunt spirite de care trebuie sa te temi.
Desenele din pesteri, coexistenta cu omul de Neanderthal (stravechii), dar si cu o alta specie umana numita "omul padurii" sunt  condimentele stiintifice pe care autorul le foloseste pentru o imagine mai veridica asupra inceputurilor civilizatiei.
"Saman" este un personaj straniu, putin nebun, dar depozitarul tuturor cunostintelor acumulate de-a lungul generatiilor. Samanul nu este un simplu vrajitor, nu este un escroc si nici un magician stangaci. Este omul care stie sa masoare timpul, sa aprinda focul chiar si pe cea mai cumplita furtuna, sa deseneze, sa recite, sa cante, sa ia legatura cu stramosii, sa prevada venirea primaverii, sa vindece boli teribile, sa numeasca plantele si animalele, sa se orienteze dupa stele. Fara saman, oamenii sunt pierduti. Samanul este un liant pentru un grup si este o garantie a supravietuirii, un simbol al inteligentei. Nici ca se putea un titlu mai bine ales pentru o carte.
Va recomand aceasta carte pentru ineditul ei si pentru acuratetea datelor stiintifice utilizate. Nu este niciodata o pierdere de timp sa stim de unde am plecat.