Din nou despre ranile diabeticilor

Va povesteam acum ceva timp despre rana pe care tatal meu a capatat-o pe fluierul piciorului, o rana destul de adanca si urata care a stagnat timp de cateva luni, refuzand sa se inchida deoarece parintele meu este diabetic. Am scris in acel articol despre pansamentele hidroactive pentru ranile diabeticilor si cum acestea nu sunt recomandate nici de doctorii de specialitate si nici de chirurgii de la noi, in ciuda faptului ca sunt extrem de eficiente in primele faze si exista pe piata noastra. Singura lor hiba este pretul destul de ridicat si faptul ca nu sunt compensate, desi ar putea face diferenta intre vindecare si pierderea piciorului in unele cazuri.

Varianta mai puternica sau varianta mai buna?

Voi, cei care mai popositi pe-aici din cand in cand si ati mai aflat cate ceva despre mine, stiti de-acum ca nu rezist unei sticle de bautura. Fina. In cele mai multe cazuri...goala. Dap, imi plac ambalajele sofisticate care insotesc alcoolul de calitate si, in ultimii ani, nu m-am dat inapoi de la a obtine o anumita marca: le-am adus in noaptea de revelion de pe strada, le-am scos "ilegal" din recipientul de colectare reciclate de langa bloc, le-am scos din pamant cand am participat la let's do it, le-am cersit vecinilor, le-am salvat din boxa de la subsol a maica-mii, le-am "jefuit" din averea matusii, am platit o cersetoare sa mi le aduca de la restaurantul garii.
Pasiunile te pot indemna sa te injosesti in fel si chip. Dar ce obiecte de decor fantastice am obtinut. Am luat-o ca pe o experienta de viata. Acum niste ani, as fi murit de rusine sa fac asa ceva. In prezent, consider ca un hobby m-a facut mai puternica. Ei, na! Ati zis ca asta e obsesie? Ia sa vedem ce faceti voi ca sa va impliniti pasiunile!

Terapie de grup. Cu nabadai.

Simt cum fruntea mi se incinge sub casca decorata cu panusi galben-ruginii. Plus ca ma apuca stranutatul de la frunzele fosnitoare ce imi atarna in ochi . Imi inabus cu greu reactia fireasca si naturala de a-mi zbura creierii pe nas si imi indrept oala de pe cap, stergandu-mi transpiratia ce siroieste incontrolabil pe tample.

Stau intr-un genunchi, la marginea unui lan de porumb uscat pe de-a-ntregul, incercand sa zaresc ceva printre broboanele nesuferite de sudoare si tulpinile taioase, inca in picioare. Uniforma nisipie de camuflaj si coroana vegetala de pe casca desavarsesc costumatia combat. Am intrat in ceva ce ma depaseste si incep sa cred ca nu voi putea duce la capat sarcina pe care mi-am asumat-o.

Jurnal de vacanta

Mini-vacanta asta pica bine, nu prea mai aveam tragere de inima spre serviciu. Parca vad ca duminica voi incepe sa ma vaicaresc in avanpremiera la ziua de luni. Nu e bine nici sa stai asa mult acasa.
In weekend am vrut sa vad un film... Unul mai antrenant, ca stau prost cu nervii. Ieri, de exemplu, boceam a nu stiu cata oara la Interstellar. Nu inteleg de ce ma deprima in asa hal povestea asta. Invariabil imi dau lacrimile spre final. Asa ca am cautat ceva nou si cu multe efecte speciale distractive. Si cum n-am gasit un SF corespunzator (Arrival- Primul contact nu este inca in online), m-am multumit cu Gods of Egypt, tot din 2016.