Jurnal de vacanta

Mini-vacanta asta pica bine, nu prea mai aveam tragere de inima spre serviciu. Parca vad ca duminica voi incepe sa ma vaicaresc in avanpremiera la ziua de luni. Nu e bine nici sa stai asa mult acasa.
In weekend am vrut sa vad un film... Unul mai antrenant, ca stau prost cu nervii. Ieri, de exemplu, boceam a nu stiu cata oara la Interstellar. Nu inteleg de ce ma deprima in asa hal povestea asta. Invariabil imi dau lacrimile spre final. Asa ca am cautat ceva nou si cu multe efecte speciale distractive. Si cum n-am gasit un SF corespunzator (Arrival- Primul contact nu este inca in online), m-am multumit cu Gods of Egypt, tot din 2016.
Maiculita, este atat de prost, incat daca nu erau efectele speciale ar fi fost un dezastru. Ce cauta Gerard Butler si cu Nikolaj-Coster Waldau (cel care il joaca pe Jamie in Urzeala Tronurilor) in filmul asta, nu inteleg si pace. Scenariul e de toata jena, ma refer la replici, nu la poveste in sine. Povestea are in prim-plan legendele cu zeii de pe Nil, dar pana si interpretarea actorilor lasa de dorit. I-as acorda "zmeura de aur" fara nicio retinere.

Surpriza din aceasta saptamana a venit din partea unui "intrus", un trandafir japonez capatat de la o vecina care s-a mutat. Biata planta crescuse dezordonat, se ingalbenise ca fusese tinuta la intuneric, nu-i dadeam prea multe sanse. Am plasat-o intr-un colt insorit, desi nu mai am loc prin casa, am tuns-o mai radical si iata ca si-a revenit spectaculos. Probabil de frica sa n-o dau afara si eu. Ca tot sunt eu mama plantelor parasite de stapani.

Palpitatii mi-a dat si o vopsea de par L'Oreal Paris, gama Excellence Creme cu tripla protectie care cica este new pe piata. Este prima cu amoniac dupa un an de experimentat din cele fara. M-a atras sistemul inovator cu pro-keratina, ceramide si Ionene G care, chipurile, intra in firul de par si asigura stabilitatea in timp a culorii. Ei, stabilitatea asta cam lipseste la vopseaua fara amoniac, asa ca am zis sa incerc. Si, cum era la oferta, am luat nuanta 7.1 dark ash blonde. Cuvantul ash - cenusa ar fi trebuit sa-mi dea de gandit. Oricum, incerc sa mentin parul in nuante mai deschise decat este in mod natural. Vopseaua se aplica dupa o etapa preliminara in care intinzi pe par un ser protector, asta este gaselnita cu protectia suplimentara.

Cand am deschis cutia si m-am trezit cu un porcoi de flacoane in brate, nu am inteles ce este cu atatea ambalaje, plus ca manusile sunt plasate intr-o cutiuta de plastic transparent, exista si un capat cu pieptene care se insurubeaza la sticla cu solutie revelatoare, exista si balsamul de dupa...Ma luase capul. Am cautat instructiunile si am dat peste unele in greceste. Cutia tot in greceste e inscriptionata, apoi am gasit eticheta si indicatiile in romaneste. Deja ma treceau caldurile.
Poza din stanga e luata de pe net si este cu vopseaua aleasa de mine, daca voi vedeti ceva cenusiu in parul tipei sa-mi spuneti si mie, eu n-am vazut si nu m-a alarmat denumirea culorii. Asa ca mare mi-a fost surpriza cand, dupa aplicare, carcaletele din capul meu a virat spre negru. Mai patesc eu de-astea, dar nu atat de radical. Eram sigura ca mi-a iesit nuanta naturala, adica saten inchis si dupa o juma' de ora n-am nimerit sa ma clatesc. Surpriza a fost ca negreala s-a dus cu totul, ramanand exact blondul cu tenta de cenusiu descris. Dar nu arata ca pe cutie neam, adica bob de grau. N-am folosit balsamul si parul a ramas cam aspru si uscat si s-a si intins pe deasupra, chestie care m-a mirat un pic. Desi a acoperit foarte frumos firele albe si a iesit culoare uniforma, nu cred ca o recumpar, nu-mi place mirosul strident de amoniac.
Chiar si fiu-meu a zis ca miros urat cat m-am vanturat prin casa cu vopseaua in par. Dar nu ma mira pentru ca pustiul este intr-o faza de sarcasm obraznic, o etapa in care a intrat de vreo jumatate de an si nu da semne ca ar intentiona sa iasa de-acolo prea curand.
Intr-o seara in care eram singurei prin casa, fara padre, iar mie imi picau ochii in gura de somn, exasperata de mosmondelile juniorului, il indemn:
"Haide odata, spune rugaciunea si culca-te."
" Cum, ne culcam asa, fara sa facem conversatie?"
In mod normal, intrebarea m-ar fi amuzat, dar eram foarte obosita si n-aveam chef de sporovaiala.
" Nu, lasa..."
El ma ignora cu totul si continua:
" Stii, am citit pe net despre 10 lucruri pe care trebuie sa le stii despre femei..."
Simt ca mi se ridica parul pe maini, ce prostii o fi citit si mai ales unde? Prudenta, tac sa nu-i dau apa la moara.
" Scria acolo ca femeile simt nevoia de comunicare mult mai mult decat barbatii si 97% dintre ele comunica mai ales in timpul zilei...Tu nu esti asa?"
" Nu, eu nu comunic, urasc comunicarea!" exclam cu naduf, simtind ca imi zboara somnul.
Pauza intrebatoare.
" Sa inteleg ca faci parte dintre aia 3%?"
Tac cu inversunare, poate inceteaza...Conversatia, adica.
Pauza mai lunga.
" Auzi, da' tu citesti povesti de dragoste?"
Fac un efort sa stau treaza si alerta, simt ca urmeaza cireasa de pe tort.
" Pai, nu ai vazut ce citesc eu seara? SF-uri, asta citesc intotdeauna."
Rumega informatia.
" Dar cand ai citit ultima oara o poveste de dragoste?"
Ma cam mira insistenta dansului, dar ii raspund:
" Ei, cred ca aveam mai putin de 30 de ani... De ce?"
" Pentru ca mai scria acolo ca femeile care citesc povesti de dragoste sunt mai predispuse la sex."
Si cu asta, no comment.
Va doresc o Zi Nationala cat mai placuta!