Exil pe o boabă de piper

Nu ştiu câţi dintre voi cunosc faptul că titlul de mai sus este al unei plachete de poezie (mie îmi place să îi zic plachie !) scoasă de Mircea Dinescu înainte de revoluţie (1989 este anul revoluţiei pentru cei născuţi mai recent decât prevede legea), pe vremea când era un dizident fericit...

Mircea Dinescu este un zurliu...si când spun asta, o spun cu cea mai mare simpatie ! S-a făcut că lucrează în timpul marii debandade din ’89 şi l-a sfătuit şi pe Caramitru să o facă, bieţii de ei, stau şi mă gândesc cum erau ei de nevinovaţi la televizorul alb-negru la care ne holbam un popor întreg, neînţelegând mare lucru din ce se întâmpla.

Dar să revin la cartea lui Dinescu...

Din oareşce motive « Exil pe o boaba de piper » (apărută în 1983) a fost retrasă de pe piaţă, interzisă cum s-ar zice. Am recitit poeziile de curând dar acum, după atâta libertate îndelung experimentată, zău dacă îmi mai dau seama pentru ce a fost sancţionat Dinescu de regimul comunist. Dar paranoia era în floare şi zice-se că printre puţinele versuri ale plachetei se strecurau unele aluzii la chestii politice...evident.

In orice caz mi-aduc aminte exact ziua când am intrat în posesia poeziilor. Obişnuiam să plec de la liceu şi să o tai prin centrul oraşului, special pentru a vizita librăria. Din când în când aduceau pachete de carţi, un fel de oferte ce ni se vârau pe gât cu forţa în sensul că găseai o carte de autor străin super-tare , dar pe lângă aceasta în pachet erau alte două cărţi, de multe ori nişte bălării de autori români. Le cumpăram oricum pentru că preţul cărţilor era atât de mic încât nici măcar nu-mi afecta banii de buzunar daţi de părinţi (5,75 lei a fost placheta de care vorbesc). Zis şi făcut, am intrat ca de obicei în librărie şi am început să defilez prin faţa standului de cărţi când, deodată, sub alte volume diverse, am zărit un colţişor subţirel...am tras de el imediat pentru că mi-am dat seama că este vorba despre poezie, iar ai noştri scriitori scoteau sub formă de plachete destul de multe lucrări. Poezia românească mi-a plăcut dintotdeauna, în privinţa asta românaşul nostru chiar are un talent genetic să-i zic aşa...Am văzut ca placheta este de Mircea Dinescu, auzisem « subteran » de el şi chiar m-am bucurat de ceea ce găsisem. M-am dus la casă şi n-am să uit niciodată privirea fulgerătoare pe care şi-au aruncat-o cele două vânzătoare, una dintre ele chiar a şoptit că ce caută cartea la stand, cred că o pierduseră din vedere când făcuseră « epurarea ».

Dragii mei, Mircea Dinescu are un umor incontestabil, iar poeziile sale nu-i dezmint această calitate. « Exil pe o boabă de piper » nu cuprinde mai mult de 35 de creaţii de doar 2-3 strofe, mai mult un fel de gânduri şi străfulgerări ale autorului. Dar aceste 35 de poezii sunt jucăuşe, ironice, superficiale sau teribil de profunde.

Am să închei cu o strofă din « Valea efemeră » şi vă promit că voi pomeni şi altădată de dl.(actual fermier, afacerist, moşier, vinar) Mircea Dinescu.

«  Si-n valea asta, Doamne, efemeră

     pe care unii-au botezat-o vârf

     dă-mi nu iubită ci infirmieră

    si-un viitor cu vanităţi de stîrv »