Campanie underground

Ieri am iesit în oraş cu odrasla  mea după niscaiva cumpărături….Pe la 10 era suportabil dar, după un tur de forţă prin magazine şi nervi cât cuprinde că nu găsisem nimic din ce ne trebuia, am pornit spre casă toropiţi de caldură.

In staţia de autobuz, dotată cu microclimat propriu de tip saharian, am constatat că îmi expirase abonamentul, nu aveam bilet şi chioşcul RATP-ului era cu obloanele trase. Jale mare şi cum eu nu sfidez legea în nici o împrejurare (vers !) am hotărât să mergem per pedes, pe la umbră, acasă.

La jumătatea drumului mi-am adus aminte că sunt alegerile şi trebuie musai să votez, măcar o dată la 20 de ani să îmi exprim şi eu vrerea, nu că ar ţine cont cineva de ea.

Eu încă stau şi mă întreb de ce ne mai iluzionăm că iese cine vrem noi?! Citeam o ştire că unii angajaţi ai hotelului unde s-a ţinut ultima întâlnire a grupului Bilderberg, a fost de curând dar a trecut destul de neobservată pe la noi, au mărturisit presei că l-au văzut la hotel pe contracandidatul lui Obama, Mitt Romney, semn că actualul preşedinte al Americii trebuie să facă paşi...

Uite aşa stau lucrurile, oameni buni, nu cum îşi imaginează amărâţii de americani că au democraţie şi îşi aleg singuri preşedintele.

Si la noi idem şi la fel, trebuie să vină cine trebuie, mai bine zis cine se « potriveşte » contextului de azi.

Deci cum eram eu demolată de soare şi mers în neştire, am zis să facem o haltă pe bulevard şi să ne răcorim un pic pe o bancă. Nu m-am aşezat bine că aud din fundul genţii bipăindu-mi telefonul, semn că aveam un mesaj. M-am gândit că e Vodafone-ul care mi-a trimis iar înştiinţare că mi s-a emis factura, ar fi fost a zecea în ultimele zile că făcusem urechea pleaşcă de-a naibii şi nu voiam să o plătesc. Am scos totuşi telefonul să văd ce este... Un număr necunoscut şi un îndemn electoral, cum am mai primit zilele acestea, că să mă duc neapărat la vot, că să nu-i lăsăm « p’ăştia » să-şi facă de cap, una peste alta nu-ţi dădeai seama din ce tabără vin elucubraţiile. Vreau să spun că m-au apucat aşa nişte draci, că tocmai asta încercam să fac, să mă târăsc până la secţia de votare, încât am început să scriu la rândul meu un « reply » care suna aşa : « Eşti un bou » şi l-am şi trimis...

Tocmai când ne ridicasem şi pornisem spre secţie îmi bipăie iar telefonul, scot aparatul şi citesc replyul la reply : « Nu te cred ».

Nu zău, jignisem pe cineva ?

Zilele acestea noi ăştia, alegătorii, am fost la loc de cinste, cu ce disperare au mai tras de noi! Am fost şi noi o dată vulturi, că în rest nu căpătăm respect nici măcar cât nişte găini...