Ca niciodată ieri seara aveam chef să ies din tiparul
filmelor fantastice şi SF la care mă uit de obicei, din ce în ce mai rar în
ultimul timp, şi să văd un film de dragoste, o poveste din altă epocă… Aş zice
că aveam o dispoziţie romantică, dacă blegeala care mă lovise se poate numi
romantism. Bănuiesc că de la o anumită vârstă cele două se cam confundă!
Mi-am răsfoit DVD-urile dar nu găseam nimic care să
corespundă criteriilor când deodată m-a izbit (frontal!) amintirea unui film pe
care nu-l văzusem decât o dată, cu destul de multă vreme în urmă. Am intrat
repede pe Youtube şi bineînţeles că am găsit fragmente din el…acum încerc să
fac rost de tot filmul pentru că mi s-a făcut tare dor de el.
Este vorba despre
“Dangerous liaisons”, nu mai ştiu cum l-au tradus ai noştri, dar reprezintă o
adevărată capodoperă. Este minunat, iar valoarea lui este dată de actori,
tineri la vremea aceea (pentru că a fost făcut în 1988) – Jon Malkovich, Glenn
Close şi Michelle Pfeiffer, atât de frumoşi şi de talentaţi încât este aproape
dureros să-i priveşti.
Regizorul Stephen Frears reuşeşte să transforme o poveste
din anii 1760-1770 într-o dramă atemporală aş zice eu. Dacă vizionezi filmul,
fără să ştii în ce an a fost turnat, pur şi simplu ai impresia că este mult mai
recent, am rămas uimită văzând 1988 când eu credeam că a fost făcut înainte de
anul 2000 în cel mai rău caz.
Povestea redă fidel epoca în care se desfăşoară, cu
ipocrizia şi intrigile de atunci, cu unele laturi amuzante, superficiale, dar cu
multiple drame în profunzime. Este o poveste morală despre vânătorul care cade
răpus cu propriile arme, dar se termină prost.
Ecranizări ale
romanului lui Francois Choderlos de Laclos au mai fost, dar aceasta este
tulburătoare. Jon Malkovich face rolul vieţii lui, iar Glenn Close merita toate
Oscarurile din lume. Cei doi sunt atât de expresivi, îţi vine să le diseci
fiecare mişcare, zâmbet sau grimasă, cred că ar putea servi ca obiect de studiu
oricărei clase de actorie. Sunt monumentali !
Mai tineri şi la
început de carieră, dar nu mai puţin inspiraţi sunt Michelle Pfeiffer, Uma
Thurman şi Keanu Reeves.
Chiar numai
pentru pleiada aceasta de actori si merită să vedeţi sau să revedeţi filmul...
Eu am să încerc
să găsesc şi cartea, vreau să verific dacă povestea scrisă este la fel de
intensă ca ecranizarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.