Mama mea a avut timp de 30 de ani un ceas
elveţian adevãrat…mecanic adicã! Aurit, plat şi cu cadranul mare, o frumuseţe pe care am admirat-o mult timp
la mâna ei. Dupã ceva ani ceasul a paţit ceva, o micã defecţiune. Am gãsit un
ceasornicar, unul dintr-aceia bãtrâni şi pasionaţi de munca lui, care a fãcut
rost de piese de schimb şi l-a reparat. L-am purtat la rândul meu vreo 4 ani,
în toatã perioada facultãţii...Era deosebit şi mã mândream cu el. Ceea ce vreau
sã spun este faptul cã ceasul acesta avea nouã vieţi, era indestructibil şi nu
se putea demoda. Din cauza mecanismului. Un ceas mecanic elveţian este sinonim
cu trãinicia. Dar şi cu un preţ piperat. Cred şi eu! Sunt din ce în ce mai rare,
inaccesibile unei largi pãturi sociale şi devin exclusiviste.
In ziua de azi mecanismele
quartz dominã piaţa. Sunt uşor de produs în masã, versatile, adaptabile multor
tipuri de carcase. Schimbi bateria şi gata! Numai cã durata lor de viaţã este
substanţial mai micã. Si nu-i nici o şansã sã-l laşi moştenire ca cine ştie ce
valoare!
Adevãraţii
manufacturieri de ceasuri mecanice sunt şi mai puţini. Chiar şi printre
elveţieni. Mã refer le cei care fabricã componentele unui ceas de mana în
propriile ateliere. Titulatura de “manufacturier” este un mare motiv de mândrie
în industria orologeriei. Asta deoarece în spatele unor branduri stau adevãrate
inovaţii, mecanisme complexe sau designuri unice. Maurice Lacroix este un nume
sonor în cercul restrâns al orologeriei elveţiene. Surprinzãtor, nu este numele
vreunui fondator de marcã, de acum un secol, ci este un nume fantezie adoptat
pentru un brand, în 1975, de cãtre compania Desco von Schultess din Zurich care
dorea sã se extindã şi pe piaţa ceasurilor. Numele Maurice Lacroix a avut o
ascensiune fulminantã începând cu anii ’80 datoritã standardelor de calitate pe
care le-a impus produselor sale şi ambiţiei de a combina modernul cu
perfecţiunea cerutã de tradiţia elveţianã. In laboratoarele din Munţii Jura au
luat naştere mecanisme extrem de complexe, cu funcţii adiţionale, revoluţionare
chiar, de referinţã pentru industria orologeriei. Sub brandul Maurice Lacroix a
fost lansat primul ceas mecanic cu memorie din lume, iar experienţa echipei
creative este legatã în special de cronografe, display-uri retrograde şi
indicaţiile fazelor lunii. In atelierele brandului fiecare piesã este
verificatã individual, iar fiecare ceas asamblat este supus unor teste de
acurateţe şi etanşeitate, implicând ajustarea mecanismului prin metode
computerizate. Cu adevãrat o treabã elveţianã, un pic fanaticã, un pic
paranoicã, dar fãcutã din respect pentru cumpãrãtor.
Unul dintre cele
mai cãutate ceasuri ale acestui brand este Maurice Lacroix Calendrier Retro Steel1, cu întoarcere manualã, o piesã destinatã bãrbaţilor. Cu o carcasã rotundã din
oţel inoxidabil şi un design în linii clare, simple, concentrice, marcat cu
cifre romane numai pe jumãtate din cadran, acest ceas se doreşte a fi un
accesoriu pentru o persoanã întreprinzãtoare, activã.
Carcasa de 46 mm
este completatã de geamul din cristal safir , un material sintetic extrem de
interesant, compus din oxid de aluminiu, şi care imitã safirul natural, fiind
unul dintre cele mai dure materiale de pe pãmânt. Motiv pentru care este
prelucrat cu diamantul şi este costisitor. Dar şi foarte greu de zgâriat. Cred
cã începeţi sã vã daţi seama cât sunt de durabile aceste ceasuri. Rezistenţa
acvaticã este de 50 m.
Ceasul are o
“rezervã de putere” de 48 de ore. Adicã odatã întors la maximum, merge timp de
48 de ore. De fapt, ca multe ceasuri Maurice Lacroix, are şi un indicator (cel plasat
în dreptul cifrei III) menit sã arate câtã “rezervã de putere” existã la un
moment dat şi dacã e cazul sã-l întorci. De asemenea , în dreptul cifrei IX
existã un indicator pentru ziua curentã din lunã, iar secundele pot fi citite
pe indicatorul rotund plasat peste ora VI. Alte caracteristici de design sunt date de cureaua
sobrã din piele şi de faptul cã , pe spate, este vizibil mecanismul, dând o
impresie de brut, industrial.
Maurice Lacroix
este unul dintre puţinii “independenţi” care rezistã în domeniul orologeriei,
în sensul cã se bazeazã pe resursele proprii, îşi concepe şi îşi fabricã
produsele, reuşind astfel sã controleze perfect nivelul calitãţii acestora. Motiv
pentru care unele dintre modele sunt lansate ca “limited edition”, aceasta
însemnând chiar...limited, adicã doar
câteva zeci de bucãţi.
Aş adãuga în
final cã achiziţia unui astfel de ceas este, nu neapãrat un moft, cât o
investiţie. Bine întreţinut, el poate rezista o viaţã. Ca sã nu mai zic cã
poate deveni piesã de colecţie şi îşi poate dubla sau tripla valoarea dacã este
vândut în cadrul unei licitaţii, lucru care s-a întâmplat şi în cazul unor
ceasuri Maurice Lacroix.
Nu m-au pasionat niciodata ceasurile, insa stiu ca cele de firma valoreaza o avere. Pentru pasionati merge sa investesti intr-o asemenea bijuterie.
RăspundețiȘtergereChiar si cand sunt vechi si se defecteaza, tot valoreaza o gramada de bani atata vreme cat exista cineva care le poate repara!
ȘtergereLa noi in familie, barbatii sunt cei interesati de ceasuri. Femeile mai putin, desi nu as spune nu unui ceas deosebit, daca cineva mi l-ar face cadou. :))
RăspundețiȘtergere