In inima urgiei

Nu stiu de ce dau titluri atat de grave, dar suna bine!

Azi am citit un articol in care domnul prodecan al facultatii de inginerie aerospatiala din cadrul Politehnicii bucurestene se minuna ca a vazut in ultima saptamana 22 de milioane de specialisti in aviatie. De ce se mira vedeti aici , este teribil de instructiv articolul. Vai de mine, domnule Octavian Thor Pleter, dar sa vedeti cand cei 22 de milioane sunt specialisti in mediu si cred ca daca pun sticla la "sticla" si cartonul la "carton" stiu totul despre ecologie.

Pentru informarea publicului, tin sa spun ca reciclarea gunoaielor se numeste "gestiunea deseurilor" in timp ce ecologia este o stiinta la fel ca bio-logia, zoo-logia, fizio-logia, adica chestii savante terminate in "logie", motiv pentru care faci o facultate si "neste" specializari ca sa te poti numi ecolog. Ce legatura este intre aviatie si ecologie? Pai, facebook-ul ne informeaza ca pe locul tragediei aviatice mult-comentate se va ridica un super-complex turistic ce va functiona pe principii...ecologice. Fleosc! Credeam ca le-am auzit pe toate saptamana asta. Si inca nu s-a terminat! Pai, oameni buni, nu exista nimic ecologic intr-o constructie realizata de om, mai ales turistica, poa' sa fie din paie lipite cu scuipat de albina. Cel mai ecologic ar fi sa lase terenul neatins, cu padurea, animalele si padurarii de bastina. Aceia fac parte din ecosistem.

Mint insa, am ascultat una si mai amuzanta ieri... Mai tare a fost ca semana cu o partida de box combinata cu ceva kickboxing si buseala de mahala.

Antenasii nr.3, nu stiu cum le cheama pe demoazelele acelea vehemente, prinsesera in corzi (adica la telefon) un primar, de prin Buzau parca, si-l smotruiau ca are cetateni fara acces la apa. Avantajul era in curtea postului tv, ca numai ce obtinusera o victorie prin KO in runda 1 asupra prefectului din acelasi judet, dat jos din ring cu picioarele inainte ca nu stiuse sa recite numele celor cinci sate izolate. Deci, domnisoarele de Bucuresti, care nu-si inchipuiau probabil ca la tara apa se ia de la fantana din fundul curtii, il inghesuisera la colt pe edilul comunei si-i dadeau la ficati ca de ce n-a adus utilajele sa degajeze drumul spre victimele insetate. Primarul, un tip rezistent la lovituri joase (si jegoase), a parat ironic cu un croseu devastator, zicand ca doar n-o sa se duca el in curti sa le faca poteca. Prima Dona s-a dat un pic in spate, si-a sters dara de sange de la nas si i-a aplicat un uppercut fulgerator, intrebandu-l daca a folosit utilajele primariei la el acasa. Omul s-a clatinat, a scuturat capul si a raspuns cu o directa ca nu, pentru ca utilajele sunt prea mari si nu intra pe poarta. Luptatoarea-sefa a cazut intr-un genunchi, si-a revenit incet din lovitura primita si, atentie!, a scos la inaintare pantoful cu toc si i-a tras una drept in turloaie, zicand ceva de genul ca, de vreme ce in fiecare an se intampla asa, de ce primaria nu stramuta localnicii afectati. Oooo, asta a fost una grea de tot pentru primarele uluit de atata lipsa de fair-play, pardon, prostie. Nici n-a stiut cum sa reactioneze, asa ca, in disperare de cauza a luat adversarul in brate, balbaind ceva ininteligibil. Noroc cu arbitrul, un nenea invitat permanent in studio, care, vazand cum se insista pe tactica absurda cu lipsa apei, a incercat sa o tempereze pe demoazela, strecurand ca nu apa e problema, acum e apa cu tonele in jurul caselor, e de-ajuns sa iei o galeata de zapada si sa o lasi la topit in casa. Ba e si potabila, mai ceva ca aia din fantana care provine tot din infiltrarea precipitatiilor de fapt. Fas! Intr-un final primarul a scapat doar cu arcada sparta, dar si demoazelele s-au ales cu vreo doua vanatai si nasul turtit, meciul ramanand in coada de peste. Uite, de-aia nu ma uit eu la emisiunile sportive!

Sportiva am fost si eu ieri dupa-amiaza. Ningea de ore intregi si mi-am dat seama ca maica-mea, care statuse toata ziua cu copilul consemnat in vacanta fortata, avea mari sanse sa devina refugiata daca nu o duceam acasa imediat. I-am urnit cu greu pe cei doi care habar n-aveau de urgia de afara. Vreau sa va spun ca, un drum pe care il fac de obicei in 10 minute, s-a transformat intr-un adevarat calvar. Pe stradutele laterale nu se putea trece, am inotat eroic prin zapada si am bombanit la adresa indolentei,  nu a autoritatilor care facusera parapet de zapada de nu puteai traversa legal pe zebra, ci la adresa cetatenilor din frontul de blocuri de la sosea, care nici macar nu catadicsisera sa-si curete aleile de intrare, darmite bucatica de trotuar aferenta. Dupa ce am depus-o pe mama in siguranta la domiciliu, am purces cu copilul pe drumul de intoarcere. Nu pe ala impracticabil de la venire, ca facusem déjà febra musculara si imi pierisera toate puterile. Am tinut-o pe mijlocul soselei si am iesit la un autobuz. Ba, la un moment dat, am bagat de seama ca o masina rula incet in spatele nostru, dar nici nu claxona sa ma dau la o parte, amabil soferul, si-a dat seama ca nu de placere sunt pe carosabil.

Am avut totusi vointa de a intra in magazin sa luam ceva de mancare. In fata cofetariei l-am intrebat pe pusti daca vrea o prajitura. S-a uitat plictisit la mine pe sub caciula stramba, acoperita cu un strat inghetat de zapada, si a dat a lehamite din mana:

“ Nu, nu vreau. Incerc sa ma las.”

Ca noi toti, de altfel!