Barbatii si tehnologia

Acum vreo patru ani, poate chiar mai mult, am participat la un concurs „creativ”, pe un site, nu mai stiu care, unde se ofereau ca premii ceva electronice. Cerinta era interesanta, trebuia sa scrii o povestioara despre reciclarea echipamentelor electrice si electrocasnice, chestie care m-a atras din start. Asa ca m-am asternut pe scris si am stors un textulet de o pagina in care descriam cum scap eu de aparatura defecta din casa, in ciuda opozitiei vehemente a consortului, atasat iremediabil de toate vechiturile. Am povestit despre primul radio-casetofon si primul video, intangibile din punctul de vedere al sotului meu si modul cum le-am dosit prin logie, in nadejdea ca le voi face disparute la un moment dat.

E drept ca in compunerea mea cam ironizam apucaturile sexului masculin cu privire la colectionarea obiectelor in cauza. Mda, regula in concurs era sa trimiti textul, site-ul il publica, iar publicul comenta si vota, dand like-uri pe facebook. La vreo doua zile dupa ce imi aparuse capodopera, am intrat sa vad daca se misca ceva si, nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca existau deja peste o suta de comentarii. Stati linistiti ca n-am castigat nimic, ca pe vremea aceea habar n-aveam ce e ala facebook si n-am intrunit like-urile. Altceva vreau sa zic. Am avut curiozitatea sa citesc comentariile si mi-am dat seama ca starnisem un mic razboi intre sexe. Femeile erau totalmente de acord cu aruncatul vechiturilor, barbatii isi strigau durerea de a fi deposedati de amintiri. Tin minte ca unul, saracul, se vaita ca el are nunta trasa pe casete video, iar nevasta-sa voia sa scape de aparat, deci cum o sa mai vizioneze el filmul cu acest prea-fericit eveniment? O intrebare pertinenta. Partea buna e ca, desi comentatorii se balacareau intre ei, pe mine, ca autor, nu m-a injurat nimeni. Pentru linistea cititorilor trebuie sa precizez ca nici acum n-am reusit sa scap de primul radio-casetofon si primul video, avand in vedere ca acestea reprezinta obiecte de cult, desi as fi preferat ca sotul meu sa le adore acasa la parintii lui, nu la noi, din lipsa de spatiu de depozitare. Mai ales ca aparatele vin la pachet cu accesoriile din dotare- cabluri si casete audio si video, unele nedesfacute din tipla. E drept ca si in zestrea mea a existat prima combina radio-casetofon-pickup+boxe mari+un teanc de discuri de vinil, destul de voluminoasa si incomoda ca era cumparata din 1986. Cand s-au stricat boxele le-am folosit ca suport pentru ghivecele de flori, dar cand sonorul a devenit un gajait indescifrabil, aparatul s-a evaporat discret din apartament. Atat de discret ca al meu a observat de-abia dupa trei luni si asta pentru ca i s-a parut ca e prea mult spatiu liber langa fotoliu.

De ce barbatii au impresia ca astfel de resturi pot fi recuperate, n-as putea spune. Este in firea lor sa pastreze capete de tevi, robineti ruginiti, stecare topite, saibe strambe si in general orice bucata de metal/plastic uzata. Reciclarea nu a fost facuta pentru barbati. Mi-aduc aminte ca acum un an, cand a clacat masina de spalat, careia ii picase tamburul si scotea un huruit agonizant, consortul a refuzat pret de vreo saptamana sa accepte realitatea. A adus  doi specialisti ca sa-i spuna ce-i spusesem si eu, fara sa fie nevoie insa sa ma cinsteasca cu nimic, ca masina e pregatita pentru colectarea selectiva, adica buna de dus la groapa. Dupa vreo saptamana de spalat rufe manual cu mana mea, ca nu ma ajuta nimeni, ma simteam ca si cum m-as fi intors in Evul Mediu, pierzand cate o jumate de zi numai ca sa frec, sa clatesc si sa intind pe sarma. Ca sa nu mai zic de efortul in sine de a trage de asternuturi si haine mai grele. Dar s-a nimerit ca, taman in primul wekend, primaria sa organizeze o campanie de colectare deseuri electrocasnice. Sambata dimineata am sunat la firma cu debarasatul sa treaca si pe strada noastra, apoi am scos masina de la locul ei. Inainte de a evacua obiectul pe usa, al meu s-a ocupat sa-i taie furtunul de scurgere sub privirile mele uluite. De ce? Pai, asa! Poate ne trebuia la ceva... Probabil pe drumul de 10 etaje pana la parter i-a mai desurubat vreo piesa, oricum a avut grija sa  le doseasca la revenirea in casa.

Veti spune ca unele aparate sunt de colectie si merita pastrate. Mmmmm....nu.

Cel mai proaspat exemplu este masina de calcat, sucombata recent in conditii dubioase. Pur si simplu nu s-a mai incalzit. N-am bocit-o. Avea 5 ani si dadusem pe ea 35 de lei in magazinul de langa bloc. Si cum eu nu sunt pretentioasa la aparatura, am intrat in acelasi magazin. Cucoana mi-a aratat un perete intreg cu modele de masini si mi-a zis ca are si din alea mai scumpe si mai performante. Eu i-am raspuns ca o vreau pe-aia rosie de 50 de lei. Simplu! O folosesc de vreo luna si sunt multumita. Daca tine vreo 3-4 ani si-a scos banii. Al meu a observat-o abia aseara si m-a intrebat daca e noua. I-am zis ca e aia veche, dar am facut-o cu tehnica servetelului, ca ma plictisisem de ea. N-a gustat gluma.