SilverZone-argint cu parfum de dragoste

Stiti ce greu este sa gasesti lucruri care sa se asorteze?  Dai peste o pereche de pantofi superba, la oferta, dar care se potriveste ca nuca in perete cu garderoba ta nu tocmai de lux. Rezisti eroic cam doua secunde, ca pretul e strigator la cer de mic, dupa care cedezi psihic si-ti zici ca vezi tu cum faci sa se asorteze. Am vazut atatea asemenea cazuri disperate, incat pot face statistici. Invariabil, "victima" scoate de la naftalina celebra zicere: "Las' ca imi cumpar o geanta care sa mearga cu pantofii!". Dupa o saptamana o vezi defiland cu pantofii, geanta, o fusta si o esarfa, toate noi. Pai da, ca geanta "cerea" si o fusta adecvata, nu jafurile din sifonier, iar daca ai imbracat partea din dos, iti trebuie neaparat si ceva in partea superioara. "Pentru simetrie" vine explicatia, foarte logica in cazul femeilor. Nu mai pun la socoteala alergatura dupa piesele potrivite. Ca pantofii sunt turcoaz cu ape albastru-aurii si fundita verde, asa ca musai sa fie ceva in nuante.

Pentru precizie si acuratete foloseste doar cantare electronice!

Modul cum ne vedem noi astazi, standardele pe care ni le auto-impunem si pe care ni le impune societatea fac ca multi oameni sa nu se simta confortabil in propria piele chiar si atunci cand iau putina greutate peste limita stabilita. Desi aceasta greutate suplimentara este insignifianta si nu reprezinta un pericol pentru sanatatea lor, nu se simt bine si fac toate eforturile sa o inlature. Dietele nu mai sunt doar pentru cei supraponderali, in cele din urma toti dorim sa aratam cat mai bine, asa ca incercam tot soiul de trucuri si diferite tipuri de diete pentru a ajunge la acel corp mult visat.

Jocul de-a “prinde porcul”…

Stau pe marginea patului şi–mi privesc odrasla care refuzã sã se trezeascã. Mã gândesc sã-l apuc de glezne şi sã-l gâdil niţel, dar rãbdarea mea este la limitã, nu mai am chef de drãgãlãşenii. S-a fãcut deja ora 10, dimineaţa este iremediabil pierdutã! De când este în vacanţã leneşul meu a întrecut orice mãsurã, refuzã orice program şi ne manipuleazã cum doreşte.

Acum stau lângã el şi simt cum creşte în mine un val de revoltã. Privirea mi se pierde pe fereastrã, conturul pereţilor pare sã se deformeze, sã se strângã, umbrele înghit lumina dimineţii. Clipesc puţin aiuritã de întunericul vãlurit ce a cotropit decorul familiar. Am senzaţia cã genunchii mei sunt mai aproape de piept decât de obicei şi bâjbâi în jur cu palmele. Da, nu mã înşel! Sunt aşezatã pe marginea incomodã a unui pat pliant, simt bara de aluminiu sub coapse. Mã foiesc cu oarecare nelinişte, nu prea înţeleg cum am ajuns AICI! AICI fiind unde?

Pe final de concediu...

In cele doua saptamani de concediu am reusit sa fac cate ceva din ce mi-am propus, dar bineinteles ca am ajuns astazi, pe ultima suta, cu unele neterminate, chestii de rutina de care mi-a fost foooarteee sila! Nici macar de blog nu m-am prea tinut, am ramas in urma cu postarile, nu ca as avea vreo norma, dar nici scuze nu am. Ba am! Am preferat sa trag tare pe sticle. Asa ma distreaza taiatul sticlelor, incat am facut la vaze pe banda, stimulata fiind si de faptul ca oamenilor le place aspectul brut al acestora si le cumpara.
In ultimele doua zile insa am descoperit o alta ocupatie relaxanta. Intr-o seara al meu copil a venit de la joaca, din parc, cu o bratara elastica, multicolora, la incheietura. Mi-a spus cu mare mandrie ca este "bratara prieteniei" si i-a daruit-o "iubita" (!) lui (o fetiscana iute si la fel de slabanoaga ca el) care a confectionat-o cu propriile manusite.

Sã te bucuri sau sã suferi? Alege sa te bucuri cu Climatico!

Sã te bucuri de varã sau sã suferi de cãldurã?

Zilele trecute mi-am rupt o unghiuţã încercând sã întind o sârmã pentru o perdea la geamul logiei dinspre bucãtãrie. Era singurul loc pe unde mai pãtrundea lumina orbitoare a dupã-amiezii. In restul casei am blocat ferestrele cu obloane şi diverse ţesãturi. Aratã ca refugiul lui Will Smith din “I am legend”, nu ştiu dacã aţi vãzut filmul… Personajul principal are un ceas setat sã sune în fiecare zi atunci când apune soarele, moment în care face un tur al casei şi baricadeazã toate ferestrele. Nu din cauza caniculei! La fel şi la mine. Fix la ora 14 când apare soarele de peste bloc, mã vezi trecând din camerã în camerã şi trãgând draperii sau lãsând jaluzelele alea exterioare. Huruie apocaliptic, cã sunt jaluzele grele de aluminiu şi zãu dacã vãd vreo diferenţã faţã de blockbuster-ul cu simpaticul actor.

Incepe sã mã agaseze experienţa asta estivalã.

Miercurea fara cuvinte

Iti plac imaginile care spun o mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.

O calugarita a poposit pe pervazul meu. N-am reusit sa o pozez ca lumea din cauza plasei, nu stiu ce cauta la etajul 10! M-am speriat in primul moment, era foarte mare, vreo 8 cm lungime.

In rest, visez la inele victoriene, edwardiene, gothice, la belle epoque...

Si ma intreb de ce nu se mai poarta romanticele si atat de utilele umbrelute de soare?

Meloman pentru o zi

SoriN ne provoaca la "muzici" alese, fa-i o vizita si inscrie-te daca ai un feeling. Mai ales in zilele de marti!

Astazi am timp, asa ca ajung mai repede pe lista melomanilor. Bryan Ferry de la Roxy Music are o voce care mi-a placut foarte mult. Poate ca nu l-a ajutat fizicul, arata ca un tata care se ocupa de imobiliare, dar canta melodii foarte romantice.

Un exercitiu complet de imaginatie

Mã uit plictisitã la omul din faţa mea. Un primar mult prea încrezãtor în sine. Genul care trebuie sã ştie tot ce mişcã în comuna “lui”. Imi spune cã el a crescut ACOLO şi nu a auzit vreodatã sã se fi gãsit ceva deosebit prin locurile acelea. Este nemulţumit cã mai-marii de la capitalã i-au trântit o zona protejatã peste pãdurile şi pajiştile din comunã. Încerc sã ii explic ce este atât de formidabil la natura pe care crede cã o patroneazã. Pãduri seculare, plante pa cale de dispariţie, pãsãri, carnivore mari…Imi dau seama cã astfel de argumente îl lasã rece. Imi declarã cã el nu a citit nicãieri despre lucrurile acestea. Ii spun cã mãrturie stau zecile de ani de cercetãri fãcute de specialişti. Cum?! Ei, na…Au fost cercetãtori prin pãdurile acelea şi nu i-au cerut lui voie?

Miercurea fara cuvinte

Iti plac imaginile care spun o mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.

Ce-am mai lucrat in ultimele saptamani...

Si hamsterul racorindu-se direct pe sticla....

Despre diferente-episodul 2

Buun, aseara am intrerupt acest post pentru ca rezumatul filmului in cauza se lungise deja foarte, foarte mult. Spuneam ca, in anii '80, australienii, desi nu prea le plac cainii Dingo, au preferat sa-i considere nevinovati de moartea unui bebelus. A fost un exemplu de judecata extrema, in care publicul a fost manipulat. Ei bine, corespondentul din zilele noastre ar fi tragicul caz al baietelului ucis in Bucuresti de cainii vagabonzi. Aoleu, ce s-au mai cautat vinovati printre oameni si atunci, orice numai sa nu se spuna ca o haita de caini a sfasiat un copil. Unde mai pui ca era vorba de caini domestici, nu salbatici ca Dingo! Fereasca sfantul sa fie patata imaginea celui mai bun prieten al omului!

Unde tragem linie

Sunt in concediu, asa ca am timp sa haladuiesc pe bloguri si sa dau click-uri pe distribuirile de pe fb. Aseara am ajuns pe doua bloguri necunoscute pentru mine, urmasem linkul de pe fb, ca ma atrasesera titlurile articolelor. Nu spun care, n-are sens... Am citit articolele, subiectele erau interesante, problema bine pusa, scriitura fara greseli, redactata cu atentie, se vedea ca autorii "joaca" la alt nivel. Dar m-a uimit faptul ca in text erau strecurate cele mai grobiene, penibile exprimari de jargon de mahala. Contrastul dintre calitatea ideilor, exprimarea altminteri literara si buruienisul de injuraturi cu referire la partile intime era atat de socant incat m-am intrebat de ce scriu oamenii astia in acest stil? Culmea, unul dintre autori avea si o carte publicata!

Despre diferente-episodul 1

Astazi am cascat gura la un film, "Un tipat in noapte", de prin anii '80, nu ca m-as omora dupa filmele din acea perioada, dar era despre un caz real petrecut in Australia, cu actorii Meryl Streep si Sam Neill, tinerei, in rolurile pricipale. Cred ca prezenta lor m-a facut sa nu schimb canalul la inceput. Apoi am fost atat de uluita de toata povestea, incat mi-a fost imposibil sa ma desprind de tv. Tin sa va fac un rezumat pentru ca, ulterior, am realizat ce diferente exista intre societatea "lor" si societatea "noastra", veti vedea de ce.
Asadar, Lindy si Michael Chamberlain sunt o familie obisnuita, cu trei copii, dintre care un bebelus. Se hotarasc sa faca o excursie la Ayer Rock, cu cortul. La fata locului era organizat un intreg loc de campare si erau o gramada de excursionisti. Ca tot omul mai putin istet, cei doi soti instaleaza un cort micut, o gluma de cortulet fara nici o protectie, chiar langa niste tufarisuri, practic de unde incepea salbaticia. Fiind vorba de salbaticia Australiei, pe-acolo haladuiau mai ales caini Dingo. Istetii caini Dingo! Mno, mai pe seara, Lindy isi culca bebelusul in gluma de cort si se duce ceva mai incolo unde sotul ei si alti prieteni stateau la un taifas. La un moment dat se aude un tipat, Lindy se uita si vede in penumbra silueta unui animal pe jumatate intrat in cort care parea sa-si faca de lucru, scuturand ceva. Femeia tipa, alearga spre cort, animalul o tuleste fara sa se vada bine daca duce sau nu ceva in bot. Se da alarma, Lindy recunoscuse cainele Dingo, rascoleste cortul, dar copilul e disparut. Drama mare, se mobilizeaza toata lumea campata in zona si porneste o cautare uriasa, la lumina lanternelor. Din acest moment drama devine circ national. Resturile din trupul si hainele insangerate ale bebelusului sunt gasite dupa ceva timp. Si acum vine surpriza. Desi cazul pare atacul banal al unor animale salbatice, procuratura este de alta parere. La mai bine de un an de la tragedie, cei doi soti sunt arestati sub acuzatia de crima. Lindy ca faptas, Michael ca si complice. Urmeaza un proces dureros in care se arata ca, dupa analiza scheletului, se poate trage concluzia ca bebelusul a fost decapitat si nu muscat de caini. Acuzarea aduce experti in comportamentul cainilor Dingo care arata ca acestia nu isi sfasie prada, ci o apuca intai de ceafa, deci tiparele lor comportamentale nu corespund cu modul in care a fost omorat copilul. Lindy devine peste noapte cea mai detestata femeie din Australia. Australienii au avut mai mare incredere in comportamentul cunoscut al cainilor Dingo decat in faptul ca cei doi soti mai aveau copii, erau oameni decenti si mai ales, n-avusesera nici cel mai mic motiv sa-si omoare bebelusul pe care il adorau. Lindy este gasita vinovata si trimisa la inchisoare pe viata. Dupa cativa ani, in desert, niste rangeri dezgroapa o jachetica de-a bebelusului si se descopera astfel uriasa eroare juduciara, iar Lindy este eliberata.
Faptul ca australienii de rand si onorata lor justitie au ales sa o condamne pe femeie, in ciuda dovezilor apararii acesteia, arata cat de mult s-au pozitionat acestia mai aproape de animal decat fata de om. Ca sa ai incredere oarba ca animalul n-ar fi putut face aia sau ailalta denota fie un urias respect, fie o uriasa prostie.
Urmarea o aflati maine, ca acum e prea tarziu...

Meloman pentru o zi, trist pentru o zi, cu gust amar pentru o zi

Desi SoriN nu gazduieste astazi frumoasa-i rubrica dedicata muzicii, eu tot am sa pun un clip, asa ca sa fiu in contratimp deoarece saptamana trecuta am omis sa ma inscriu pe lista.
Astazi am inceput ziua intr-o nota trista. Actorul Robin Williams a preferat sa ne paraseasca, din cine stie ce motive pe care noi, ca spectatori de la mare, mare distanta, nu avem cum sa le cunoastem. Asa ca nu putem nici sa judecam gestul omului. Vedeti, de-aia nu ascult eu stirile! Dar nu m-asteptam din partea lui, as zice eu ca "tzatza" Mita la coltul strazii. Parea un om echilibrat, un actor implinit, cat de tare ne putem insela doar citind barfele de profil!
Alaltaieri, al meu baiat a insistat ca vrea sa vada un film cu extraterestri. I-am spus ca nu il las sa se uite decat la... Jumanji! Nu stiu ce mi-a venit...N-ar fi fost deloc prima alegere daca eram singura. Dar mi-am adus aminte ca este un film palpitant, cu mistere, haios si potrivit si pentru copii. Nu ca as avea eu premonitii la tot pasul, pur si simplu asa a fost ! Si ne-am uitat la Jumanji si ne-am distrat pe seama personajelor puse la grea incercare de intamplarile neasteptate ale filmului. Si am vazut un Robin Williams mai tanar, aventuros, care se simtea perfect in acea poveste fantastica.

Cartea pentru care am lasat sticlele

Nu, nu exagerez deloc!
Dupa cum stiti, pasiunea pentru sticlarie este greu de inabusit in cazul meu, uneori ia aspectul unei nelinistitoare obsesii, am recunoscut asta de multe ori. Si totusi, in ultima saptamana, sticlele au fost abandonate si m-am dedicat lecturii pana la impaienjenirea ochilor. Am citit in weekend, seara inainte de culcare, in dupa-amiezile toride, cand am adormit pe canapea, cu cartea desfacuta pe piept.
A doua surpriza este faptul ca povestea impricinata de delasarea mea intr-ale decorarii sticlelor este tocmai o poveste de dragoste. Mare mirare pentru mine! Nu mi-as fi imaginat ca, dupa atata timp in care m-am declarat sastisita de toate romanele de dragoste si pornita sa nu ma mai ating de acest gen, am gasit chiar acul de cojocul meu. Ca sa nu mai lungesc suspansul, este vorba despre "Gargui" pe care o am de la Editura ALL.

 

Un mic ajutor pentru o cauza mare

251 de localitati afectate este bilantul recentelor inundatii.  Mii de oameni in pragul disperarii, este o jale sa te trezesti fara casa si bunuri peste noapte. Plus trauma psihica... Nu poti sa intelegi aceste sentimente decat (Doamne fereste!) daca ajungi sa dormi cu copiii prin adaposturi provizorii, in scoli, centre comunitare sau casele rudelor!

V-am vorbit AICI despre Habitat for Humanity Romania, o organizatie care isi axeaza activitatea pe construirea de locuinte pentru cei aflati in nevoie. Dansii s-au implicat si de aceasta data si au pornit la Prima TV campania de strangere de fonduri „Raspuns la Dezastru”, prin care incearca sa vina in sprijinul cat mai multor oameni.  

Printr-un SMS la 8825 se pot dona 2 euro in sprijinul sinistratilor. Numarul este valabil in toate retelele (Vodafone, Orange si Cosmote).

 Cu banii obtinuti vor putea oferi asistenta tehnica, kituri de interventie, vor putea face reparatii sau vor reconstrui casele distruse.

Este o suma mica, rezonabila, puteti in acest fel sa-i ajutati pe cei ce au avut nenorocul sa se gaseasca in calea apelor.  

Pentru a va convinge de seriozitatea organizatiei, adaug cateva date despre ei:

În 2010, un proiect integrat “multi location” de răspuns la dezastre Habitat for Humanity România a primit recunoaştere internaţională din partea ONU, International Federation of Red Cross si UNHCR şi a fost inclus în catalogul celor mai bune 17 proiecte de răspuns la dezastre din lume din anul respectiv.
Habitat for Humanity România, prin „Statutul de Utilitate Publică” obţinut în 2008, poate prelua parte din responsabilităţile autorităţilor publice în probleme de răspuns la dezastre legate de prevenţie şi reconstrucţie. În 2011 a încheiat un parteneriat cu I.G.S.U., care îi conferă sprijinul necesar în sectorul prevenirii, al reducerii riscurilor la dezastre şi al intervenţiilor de urgenţă, precum şi accesul la resurse şi informaţii oficiale (hărţi, date statistice, resurse umane).
Prin programul Răspuns la Dezastre, Habitat for Humanity România a ajutat, până în acest moment, peste 20.000 de persoane din zece județe.

Lizzie Borden took an ax

Ah, ce-mi place titlul acesta! Este sadic si muzical in acelasi timp. Nu, n-am deviat de la normal, dar este numele unui film pe care l-am vazut aseara. Nu, nu este horror, este inspirat dupa un caz real al unei americance care, in 1892, a fost judecata si ACHITATA pentru ca si-a casapit parintii cu un topor. Cum a fost posibil? Pai, ea era fata cuminte, firava si draguta, iar juratii n-au crezut-o in stare de asa ceva. Plus ca era o buna mincinoasa si avea un avocat descurcaret.

Ineptia zilei

Am trait sa o vad si pe-asta! Dumnezeu prescurtat "dmz" pe facebook. Cu litera mica dupa cum observati. De unde stiu ca era vorba despre Dumnezeu? Pentru ca scria "sa va dea dmz tot ce va doriti ,,,pup". Daca femeia se grabea cu adevarat, putea sa tasteze "svd dmz tcv dt. p" .
Morala: nu scrieti Dumnezeu cu litera mica si prescurtat nici daca v-a luat foc sufrageria! Nici macar daca sunteti atei! E o lipsa uriasa de respect fata de divinitate, fata de cei carora le faceti urarea  si fata de voi insiva. Daca cucoana ar fi vorbit de pisicuta ei Mita, in mod sigur ar fi scris Mita cu litera mare, ca sa se vada ca o iubeste si ca i-a dat un nume.
 

Cenusa de trandafiri

Prima si prima data am citit aceasta expresie in "Pasarea-spin".

Digital painting by Mo T

Se referea la rozul extraordinar de pe o rochie de bal a personajului feminin principal, Meggie, o nuanta ca de petale arse, daca va puteti imagina asa ceva... Mie mi s-a parut o descriere foarte sugestiva pentru o culoare atat de incerta, schimbatoare, greu de definit. Mi-a venit in cap dupa ce am traversat ziua de astazi. Nu ca ar fi fost o zi mai buna sau mai rea decat altele, dar aproape toate zilele mele au aceeasi caracteristica, pot incepe in nuante de roz sidefiu, spre pranz vireaza in roz tipator si se sting intr-un roz cenusiu, totalmente diferit de primele ore. Nu exista zile liniare, egal colorate. Zile in care sa fiu pe deplin multumita, nu zic fericita, ca sa nu par prea pretentioasa. Zile care sa curga lin, fara bolovanisuri care sa abata cursul.