Unde tragem linie

Sunt in concediu, asa ca am timp sa haladuiesc pe bloguri si sa dau click-uri pe distribuirile de pe fb. Aseara am ajuns pe doua bloguri necunoscute pentru mine, urmasem linkul de pe fb, ca ma atrasesera titlurile articolelor. Nu spun care, n-are sens... Am citit articolele, subiectele erau interesante, problema bine pusa, scriitura fara greseli, redactata cu atentie, se vedea ca autorii "joaca" la alt nivel. Dar m-a uimit faptul ca in text erau strecurate cele mai grobiene, penibile exprimari de jargon de mahala. Contrastul dintre calitatea ideilor, exprimarea altminteri literara si buruienisul de injuraturi cu referire la partile intime era atat de socant incat m-am intrebat de ce scriu oamenii astia in acest stil? Culmea, unul dintre autori avea si o carte publicata!

Am citit comentariile, m-am distrat, apoi m-am mirat...Again! Erau absolut la fel, desi se vedea ca apartineau unor persoane cu ceva usurinta in manuirea cuvintelor, abundau in cuvinte grosiere. O fi vreun club al dezinhibatilor, mi-am zis. De ce un intelectual finut, cu ceva sprinteneala in idei s-ar exprma in acest fel intr-un spatiu public? Nu mai spun ca era vorba si despre femei... Oameni buni, chiar asa vorbiti in realitate? Sau va folositi de spatiul virtual doar pentru o exhibitie a frustrarilor? Bineinteles ca exista si varianta in care autorii stiu ca un astfel de limbaj atrage o anumita categorie de cititori si ii face sa se exprime, sa comenteze. Am vrut si eu sa zic ceva, dar am renuntat brusc, vazand raspunsurile celorlalti la chestii care nu le conveneau. Si am fugit de acolo ca din prastie. Agresivitatea ma duce cu gandul la nebunie, indiferent cat de dotat pare scriitorul. Nu ai cum sa discuti cu oameni care scuipa imaginea unui organ sexual la fiecare doua cuvinte, este o promiscuitate a gandirii care iti sugereaza imposibilitatea unui dialog. Cand cineva nu se poate desprinde de instinctele primare, e clar ca rotitele i se blocheaza pe undeva...
Chestia cu exhibitionismul o intalnesc insa si pe unele bloguri de beauty. Persoane absolut NE-fotogenice (asta ca sa ma exprim elegant si sa nu cad in grobianul mai sus blamat) par sa aiba un apetit excesiv pentru a-si poza fata, cu diverse machiaje, de la distanta mica, adica tip portret. Mi se scurt-circuiteaza privirea ori de cate ori deschid o asfel de fotografie si nu pot sa nu ma intreb daca persoanele in cauza nu au nici o prietena adevarata care sa le spuna ca nu au trasaturi de foto-model. Daca nici machiate nu devin fotogenice atunci in realitate...mai bine tac! Multe persoane sunt in realitate dragute, dar asta nu garanteaza chiar deloc ca dau bine si in poze. Nemiscarea si caracteristica 2D a fotografiilor scoate in evidenta toate defectele.
De ce ajung totusi pe blogurile lor? Pentru ca gasesc produse noi, interesante si vad experienta altora. Este adevarat ca o fotografie face cat o mie de cuvinte, dar asta functioneaza si in sens negativ, sa stiti! La astfel de articole ma blochez, nu pot sa comentez, ma uit la fata autoarei si imi stau vorbele in gat. Sinceritatea este pentru mine o bariera, trag aer ca un peste pe uscat, inchid linkul fara sa zic nimic. Dar atunci cand imi plac persoanele din spatele cuvintelor, comentez cu draga inima si sunt cateva pe care le simpatizez de ceva timp.
Acestea fiind zise, veti intelege motivul pentru care nu veti vedea in veci o poza cu mine pe blog. Fac parte din categoria "nepozabilelor", la serviciu exista o frumoasa colectie cu foto din deplasarile pe teren pe care colegele o pastreaza cu sfintenie. Ca sa ma santajeze mai tarziu!