Lenea post-sarbatori

Greu, greu tare sa iesi din vacanta! M-as fi dus mai degraba sa dau la sapa, pe camp, decat la serviciu. Dar au trecut si saptamanile astea, repejor, acum asteptam sa se termine luna ianuarie ca sa intre iar cel mic in vacanta... Am ajuns sa consideram ca vacanta lui este si a noastra. Ne ferim sa-i aratam ca si noua, ca adulti, ne este sila de programul sustinut din cursul scolii, nu vrem sa se leneveasca si sa inceapa ziua fara tragere de inima. Noi suntem obositi, el inca n-are motive...Si cand te gandesti cati ani de scoala il asteapta, te apuca jalea, nu alta!

Zilele acestea am fost cam amortita. Nu suport bine frigul si iesitul din casa a fost un calvar. Spre deosebire de persoanele "plimbarete", dornice de a petrece timp in aer liber, eu gasesc o mie de lucruri de facut in casa. Cele 24 de ore trec pentru mine intr-o clipita si tot nu termin toate cate le-as face. Si nu vorbesc neaparat de treburi casnice. Spuneam in ultimul post ca am citit mai putin in 2014, asa ca mi-am spalat obrazul incepand anul 2015 cu o carte, "Jocul lui Gerald" de Stephen King. Face parte dintr-o serie de acest autor aparuta la un ziar, nu mai stiu care, dar eu am cumparat una singura. Parca nu mai gust macabrul dlui. Stephen King ca altadata si n-am avut tragere de inima sa le iau si pe restul. Cartea mi-a placut foarte mult pana la coada, nu numai datorita ineditului subiect, dar si datorita faptului ca e mai mult psihoanalitica decat thriller sau horror. Oricum, doza de horror e diminuata, iar autorul face o frumoasa demonstratie de studiu asupra firii umane. Personajul principal feminin isi testeaza limitele si imaginatia, dar si sanatatea mintala, in cursul unei intamplari cu adevarat stranii si aparent fara iesire. Dar toate au o iesire, fie ea si moartea, cum da de inteles scriitorul in aceasta poveste palpitanta. Interesant este faptul ca trecutul femeii din poveste, cu efecte amplificate pentru ea insasi, poate parea banal altcuiva. De unde rezulta ca universul este asa cum il vedem noi sau are importanta pe care i-o dam noi insine, coplesitoare uneori.
Cealalta intamplare a acestei perioade, cea cu teroristii si caricaturistii francezi, mi-a bazait in urechi ca un bondar zgomotos, a fost greu de ocolit atata vreme cat televiziunile au transmis pana la epuizare despre acest subiect. Daca am vreo parere?... Ma abtin. Dar am o mirare, ca sa zic asa. Este legata de varsta celor patru caricaturisti "executati". Erau batrani, ati observat?! Peste70...  De obicei, la varsta asta, o lasi mai moale cu ateismul si bataia de joc la adresa divinitatii. Incepi sa te gandesti la lumea de dincolo si unde vei ajunge dupa moarte. Daca exista intr-adevar ceva DUPA? Si totusi domnii in cauza nu dadeau semne ca i-ar preocupa chestia asta. Mie mi s-a parut interesanta aceasta atitudine. Este atat de diferita fata de ceea ce se obisnuieste pe la noi!
Mi-am facut timp sa vad "The Hobbit", ultima parte. Mi-a placut, desi imaginea era proasta pentru ca fusese filmat in sala de cinema. Imi plac scenele de lupta, la fel ca si in Stapanul Inelelor sunt...marete! Poate nu se termina chiar cum as fi vrut, dar sper ca producatorii sa mai ecranizeze si alte scrieri de-ale lui Tolkien. Odata ce intri in aceasta lume de fiinte mitice si magice, este greu sa te desprinzi de ea.
Am reusit sa vad si "Jessabelle", un horror din 2014, realizat de echipa seriei Paranormal Activity. Subiectul este mai deosebit, personajul principal este o fata ce revine sa locuiasca in casa natala dupa un accident de masina. Faptul ca este paralizata si in scaun cu rotile, asadar cu libertate redusa de miscare, face lucrurile si mai infricosatoare. Filmul are multe intorsaturi de situatie, iar finalul este neasteptat, nici nu stiu daca sa il cataloghez ca fiind bun sau rau, te surprinde cu adevarat!
"As above, so below" este alta productie thriller-horror din 2014 pe care o programasem de ceva timp din cauza publicitatii care i s-a facut. Filmata in stilul "reality", este aventura unui grup de tineri ce coboara in catacombele de sub Paris, o lume intunecata ce adaposteste milioane de trupuri ingropate acolo de-a lungul a sute de ani. Este de presupus ca prezenta grea a mortii poate da nastere unei alte realitati, aceea in care sunt reinviate cele mai grozave temeri ale oricarui om. Pe langa scenele horror, filmul are si o componenta psihologica, dar si una istorica- gasirea pietrei filozofale, mostenirea lui Nicolas Flamel, celebrul alchimist. Ce sa zic, este un film antrenant daca nu pui la socoteala senzatia de claustrofobie data de faptul ca actiunea se petrece in bezna din tunelurile inguste, pline de oase.
As vrea sa inchei spunand ca, in aceste zile, am avut preocupari importante sau am facut lucruri extraordinare. Nu, dimpotriva, am fost ingrozitor de superficiala. Uneori mintea mea refuza sa mai absoarba problemele din viata de zi cu zi. In timpul liber am citit, am cascat gura la filme si am vopsit la sticle. Si am refuzat sa ma gandesc la altceva...