Pe final de an scolar...

Faptul ca anul scolar se incheie de-abia pe 24 iunie, vinerea care vine, este asa o anomalie incat ma abtin sa comentez. Cum au reusit astia sa hacuiasca un sistem care functiona si sa-l transforme intr-un talmes-balmes, nu stiu, chiar ajungi sa gandesti ca nu e prostie, ci doar o conspiratie bine concertata. Dar sa lasam asta...
Am avut petrecerea de final de clasa a IV-a. Da, se pare ca acum se fac petreceri si banchete la fiecare 4 ani, am avut-o si pe-aia de la gradinita, asa ca...Dar a fost o petrecere frumoasa in care ne-am admirat copiii crescuti ca din apa (a se citi "indopati cu hormonii din mancare"), fetele erau aproape cat noi de inalte, iar unii dintre baieti pareau cam de clasa a VIII-a. Nu stiu daca in ziua de astazi mai este o mandrie sa-ti vezi copilul dezvoltandu-se cu asemenea viteza, parca seamana cu puii aia de crescatorie adusi la greutatea de taiere in doar doua luni. Dar am avut un bairam pe cinste, cu dans, si un tort super, cu mesaj emotionant.

In alta ordine de idei, in timp ce veneam spre casa, printre blocuri, traversand un parculet foarte animat, vad un pui de pescarus alergand chiar in fata mea. Imaginea mi-este familiara, de ani de zile pe acoperisurile blocurilor haladuieste o colonie intreaga din aceste pasari zgomotoase. Cuibaresc tot acolo si, inevitabil, puii cei mari pica din cuib. Nu stiu daca ati vazut pui de pescarusi, sunt mai dolofani decat gainile cand se apropie de maturitate, dar sunt fraieri si nu prea zboara, asa ca nu stiu daca au zile multe cu toate pisicile prin preajma.
Oricum, puiul lipaia in fata mea, pe niste laboante cat palma. Doi pusti, un el si o ea, cam de 9-10 ani, se uitau placizi cum pasarea alerga spre ei.
"Crezi ca e viu?" intreaba ea intr-o doara, ocupata sa linga o inghetata.
"Daaa, nu vezi ca merge? Dar cred ca moare pana la urma ca pare cam bolnav..." o asigura el pe un ton atotstiutor.
Ah, ce-mi place mie realismul copiilor din ziua de azi.!