"Thriller esoteric", asa scrie pe pagina de garda a acestei carti..."Bestseller international" scrie pe coperta...Rezumatul de pe spate anunta un subiect plin de suspans.
Ei, bine, m-am plictisit de moarte. Noroc ca am cumparat Jocul stapanirii de Scott McBain la oferta, cu 10 lei, altminteri imi mai bagam si gheara in gat de necaz.
Acuma, ce sa zic? Sunt sigura ca unora le-a placut sau le-ar placea, chestie de gusturi. Mie mi s-a parut ca aceasta poveste are serioase scapari in modul cum a fost gandita. Iar lipsa unui fundal mai bine documentat este principala hiba a scriitorului.
Bineinteles ca veti gasi recenzii online care o ridica in slavi, no problem, fiecare percepe in alt fel o opera literara, indiferent de gen.
Scott McBain este pseudonimul unui scotian care a facut Dreptul si si-a descoperit pe parcurs pasiunea pentru scris. A avut succes si a lasat cariera de baza pentru a face marele salt spre literatura de suspans.
"Jocul stapanirii" ar putea fi numit thriller, cu mari rezerve, dar in niciun caz nu este esoteric. Bine, gaselnitele cu citatele din Sun Tzu si Machiavelli sunt menite sa ridice IQ-ul intrigii, dar mie mi s-a parut ca au picat ca nuca in perete pe o poveste cam fortata. Citatele sunt pretentioase intr-un text care nu este pe masura lor.
Pe scurt, intr-un viitor apropiat, ar putea fi chiar prezentul, zic eu, peste un glob condus de puteri corupte vegheaza o entitate, numita Colegiul, care joaca rol de arbitru si sfatuitor politic in scopul mentinerii pacii mondiale. Pana aici toate rezonabile, nimic de zis! Colegiul are un conducator suprem, Maestrul, un numar de Arbitri si mai multi Membri alesi din toate colturile planetei si activand in cele mai variate domenii. Sediul Colegiului este pe o insula scotiana si dateaza din Evul Mediu. La un moment dat, cativa membri sunt alesi sa participe la o competitie in vederea desemnarii unui nou Maestru. Si de-aici se presupune ca incep aventurile care ne poarta pe mai multe continente.
Stiti, sunt atat de multe romane cu organizatii dubioase datand din Evul Mediu, incat e greu sa mai produci ceva spectaculos, trebuie sa fii cu adevarat plin de imaginatie ca sa pui temelia unei intrigi captivante. Iar Scott McBain nu reuseste sa ajunga in profunzime. Parca scrie pentru scoala generala sau liceu, adica pentru cititori carora nu e cazul sa le servesti prea multa informatie ca ii pierzi de clienti. Si parca e o carte compilata din idei principale. Ca sa nu mai zic ca stilul mi se pare extrem de superficial. Nici macar nu mor destul de multi indivizi sau nu sunt destule scene misterioase ca sa poata fi numita "thriller". Si ceea ce este mai jalnic, nu exista surprize. Ghicesti imediat cine e ala rau, cine e destul de bun ca sa castige si cine se da decedat ca sa-i pacaleasca pe restul. Pfui!
Bineinteles ca asa-zisa competitie porneste de la o cimilitura, o cutie-ghicitoare realizata de un vechi artist pentru un imparat al Chinei. Si dupa ce scriitorul ne abureste cu acest reper si il "lumineaza" pe eroul pozitiv cam ce poate sa insemne aceasta cutie, ni se tranteste o explicatie atat de banala, cu iz filozofic, incat chiar te intrebi pentru ce categorie de varsta a fost scrisa cartea.
Cum sa spun, scriitorul a avut o idee mareata, dar nu a reusit sa se ridice la nivelul acesteia. Ca exprimare, vreau sa zic. Dar Scott McBain a obtinut un mare succes cu romanele sale si poate sunt eu prea carcotasa in judecata.
"Jocul stapanirii" a aparut la Editura Nemira in colectia "Suspans". Din punctul meu de vedere singurul suspans a fost seara, cand reluam lectura si nu mai stiam unde ramasesem cu firul actiunii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.