Bijuterii vechi si noi din bachelita

Bachelita este o rasina sintetica, mama plasticului cum s-ar zice. A fost inventata in 1907, nu, nu inventata, ci descoperita de chimistul belgian Leo Baekeland si a fost prezentata in fata American Chemical Society, un for stiintific din SUA. Ca urmare, New Yorkul a fost timp multi ani sursa, adica detinatorul monopolului pe acest material.
Wikipedia ne spune ca este "o masă plastică insolubilă, termostabilă, electroizolantă, dură, rezistentă la șoc și la uzură".Pare sa aiba ceva calitati, nu? Prin 1920, bachelita a inceput sa capete culori vii, solare, stralucitoare si astfel a patruns ca materie prima in industria bijuteriilor si accesoriilor fashion. Iar bijuteriile vintage originale au acum preturi uluitoare.

Intr-un episod din reality show-ul "Razboiul depozitelor" de pe canalul History, unul dintre cumparatori gaseste cateva cutii cu diverse bijuterii, aparent din plastic viu colorat, foarte frumoase de altfel. Se vedea insa ca sunt vechi, asa ca le duce la un evaluator. Omul, entuziasmat, ii spune ca nu e un plastic de duzina, ci bachelita si face o proba: ia un betisor de urechi, il inmoaie in ceva solutie de curatat metalul si il freaca usor de interiorul unei bratari. Betisorul se coloreaza in galben (e patina!), semn ca e vorba de bachelita (nu merge pe bachelita neagra, este evident de ce). Pretul? 100, 200, 300 de dolari o bratara!
De ce e nevoie de un test? Pentru ca si in prezent se fac tot felul de obiecte din bachelita, dar numai cele vintage au valoare semnificativa. Mai mult, exista artizani care iau bachelita veche si fac obiecte noi, pentru ca acestea sa para vintage, asa ca trebuie sa fii un cunoscator cu adevarat ca sa faci diferenta.

In 1925, la expozitia din Paris, creatorul Paul Poiret a  prezentat bijuterii din bachelita alaturi de sticlaria lui Lalique si argintaria lui Puiforcat. Francezii au produs astfel de bijuterii cu design elegant, in stil egiptean, african sau aztec, germanii au fost mai austeri. Tot europenii au combinat bachelita cu lemn si metal, realizand bratari specifice, articulate, ce imita grilajul din fata unei masini.

Astazi, piesele vintage de colectie sunt reprezentate de bratarile rigide (bangles, cum le numesc americanii), cu model geometric deosebit sau in culori rare cum sunt portocaliu si albastru. Sau orice piesa semnata de un creator faimos.

Nu stiu in ce masura au existat in Romania, dar, daca aveti ceva ramas de pe la strabunica, puteti face si alte teste ca sa vedeti daca e vorba de bachelita. Testul mirosului se refera la faptul ca, pus sub apa fiierbinte, materialul are iz de formaldehida. Daca n-aveti apa la indemana, dar aveti nasul sensibil, puteti doar sa frecati rapid suprafata bijuteriei pana se incalzeste. De asemenea, ciocnite intre ele, doua bucati de bachelita scot un sunet mai altfel decat plasticul obisnuit. Bachelita este totodata mai grea decat plasticul obisnuit.