Un serial original Netflix, cum scrie pe coperta. Sunt sigura ca multi il urmaresc, eu n-am Netflix (inca!), asa ca am luat cartea, macar sa am idee. Ideea e ca nu pot sa le compar deocamdata, dar si serialul pare palpitant, daca e sa te iei dupa clipurile puse pe Youtube.
Cartea (aparuta la noi la Editura Leda), pot sa spun clar, e teribil de atractiva, nu degeaba s-a vandut in peste 2 milioane de exemplare in intreaga lume. Autorul, Caleb Carr, are 66 de ani, este scriitor, profesor, editor si jurnalist si locuieste la New York.
Alienistul are si o continuare, The Angel of Darkness, netradusa inca la noi.
In New Yorkul anului 1896, alienist era denumirea doctorului psihiatru. Aceasta este profesia unuia dintre personajele principale, Laszlo Kreizler, care este chemat intr-o zi sa analizeze cadavrul unui tanar, mai degraba copil, ucis cu bestialitate, mutilat, lucru ce indica un criminal cu serioase tulburari psihice. Si de aici porneste o investigatie tulburatoare, bazata mai mult pe logica doctorului decat pe metodele stiintifice, ca si inexistente la acea vreme. Kreizler aduna o echipa formata din jurnalistul John Moore (cel din a carui perspectiva este povestita toata actiunea), Sara, un detectiv femeie raritate la acea vreme si alti doi detectivi cu mintea deschisa, recrutati pentru metodele moderne pe care le experimentau. Personajul exotic al cartii este Theodore Roosevelt, viitorul presedinte al Americii, aici doar seful politiei newyorkeze, un om hotarat sa eradicheze elementele corupte din sanul acestei institutii. Nu stiu daca e reala chestia asta, banuiesc ca nu, dar in 1898 Roosevelt a fost ales guvernator al statului tocmai pentru energia sa debordanta si multiplele functii politice si non-politice pe care le ocupase pana atunci.
Alienistul este o carte politista de epoca, in care avem de-a face cu un criminal in serie, oarecum similar lui Jack Spintecatorul (caz pomenit la un moment dat in carte), motivatia tinand tot de latura sexuala, iar echipa de anchetatori face un adevarat tur de forta incercand sa construiasca profilul unui om despre care nu stiau absolut nimic. Tur de forta a fost si pentru autor, sa faca acest proces cat mai credibil, avand in vedere mijloacele sarace de care dispunea politia in acele vremuri. Si Caleb Carr a reusit! Totul se bazeaza pe logica si deductie, asta nu scuteste protagonistii de situatii periculoase si confruntari directe.
Atmosfera cartii mi-aminteste de Drood a lui Dan Simmons, stilul lui Carr bate intr-acolo, nu egaleaza abilitatile lui Simmons, dar ii lipseste extrem de putin. Observ ca este o moda printre scriitorii contemporani sa reia evenimente din alte epoci si sa le aduca in atentia publicului sub forme atractive, ca povesti updatate, ca sa zic asa.
Informatiile care merita retinute se refera la metodele de investigatie politieneasca, in acea epoca punandu-se bazele metodelor moderne, cum ar fi amprentarea, dar si realizarea profilului psihologic al criminalului.
Personajele principale au demonii lor, povestea se intretaie cu alte povesti, personale, fara ca actiunea sa devina incalcita sau obositoare pentru cititor. Scenele thriller, de suspans, sunt bine dozate, tot ca sa fie pe gustul publicului. Caleb Carr reuseste sa gaseasca echilibrul intre toate aceste aspecte, romanul lui fiind bun, bun cat sa te tina cu inima in gat si mana pe carte ore in sir.
Daca aveati pofta de un roman politist, vi-l recomand cu mare incredere.
Cartea este absolut fantastica!
RăspundețiȘtergere