Cateodata incerc sa imi aduc aminte cand am baut prima ceasca de cafea, sunt atat de multi ani incat as zice ca momentul se pierde in negura vremurilor…hilar pentru ca nu sunt chiar atat de batrana dar, in orice caz, undeva prin adolescenta am gustat prima oara cafeluta. Dependenta a fost fulgeratoare, dragoste la prima inghititura, de atunci n-a trecut zi fara sa ma imbat de aburii fierbinti ai cafelei de dimineata. A doua amintire se leaga, neasteptat, de…telenovele! Dupa revolutie, cand ecranele televizoarelor se umplusera de productiile sud-americane si toata lumea traia la intensitate maxima iubirile latine, eu m-am amorezat de o poveste frumoasa legata de plantatiile de cafea, “Cafea cu parfum de femeie”.
La un moment dat am descoperit cafeaua Jacobs, o aroma deosebita, putin parfumata, putin ciocolatie, putin dulceaga. O cafea cu parfum de femeie! As zice ca ingredientul secret al cafelutei mele sunt amintirile. Gustul bogat este la fel de impetuos, pasionant, sangvin si fierbinte ca lumea latino de care ne leaga aceleasi radacini. La telenovele nu ma mai uit, prefer sitcomurile americane la care rad cu pofta si care ma ajuta sa evadez din cotidianul anost, plin de stiri bulversante. Totusi am invatat ceva din telenovele:
1. o serie de cuvinte in spaniola si portugheza (sunt limbi extrem de muzicale!),
2.ca dragostea invinge intotdeauna oricat de nebanuite ar fi caile...scenariilor,
3.ca, surprinzator, viata bate filmul...un sablon adevarat (e de ajuns sa citesti stirile pe internet)
Adevarul e ca nu mai am dispozitia necesara pentru "siropul" sud-american, am devenit mai dura si mi s-au dus aburii romantici din cap. O fi sau nu de bine chestia asta, nu stiu, dar sunt sigura ca exista pe undeva o telenovela care mi se potriveste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.