Fiecare carte la timpul ei...

" Uite, asta e muzica adevarata...muzica din anii '80..."
"Si tu traiai in timpul ala?" il aud pe fiu-meu cu o intrebare de baraj.
" In anii '80 isi scotea deja buletin" rade taica-sau cu subinteles.
Pustiul se uita la mine cu o privire dubioasa, ca si cum ar fi calculat cati ani sunt de-atunci. Sper sa nu creada ca ma apropii de suta. Oricum, nu citesc cine stie ce admiratie in ochii lui... Dar mi-am adus aminte de anii '80 in alt context.
Ce faceam eu pe vremea aia? Pai, unul din lucrurile de temelie era uitatul la cartile din biblioteca, in incercarea de a sistematiza modul haotic in care lecturam. Cu toptanul. Tin minte perfect biblioteca inalta pana in tavan a parintilor mei. In afara de colectia "Biblioteca pentru toti", de cultura generala, restul purta amprenta clara a gusturilor tatalui meu. Jumatate din rafturi erau ocupate de carti de razboi, un raft era dedicat clasicilor rusi, partea de jos era bucsita cu "Magazinul Istoric", opera lui Jules Verne si diverse, iar la loc de onoare, la nivelul ochilor, usor de ajuns, erau cartile de science-fiction, calatorii si mistere. Deci, ce vedeam eu zilnic in fata ochilor? Razboi si SF. Nu-i de mirare ca sunt cum sunt in prezent. Glumesc... Tatalui meu si mintii lui avide de extraordinar ii datorez "orientarea" spre fata nevazuta, incredibila a faptelor. Si credeti-ma ca nu era usor sa ai in biblioteca SF-uri bune in vremea aceea. Noroc ca si romanii scriau destul de mult pe astfel de teme, aveam o groaza de colectii de povestiri autohtone. Extrem de reusite. Dar cei pe care ii citeam incontinuu, pana toceam cartile, erau Ray Bradbury si non-conformistul personaj, scriitorul Erich von Daniken. De fapt, la cel de-al doilea vreau sa ma refer mai mult. Pana la un moment dat am avut in casa "Intoarcerea la stele", a doua carte in care Erich von Daniken isi expune ideile despre modul cum extraterestrii au interferat cu istoria umanitatii. O carte revolutionara aparuta in 1970, care a avut darul sa irite intens tagma cercetatorilor de scoala veche de la acea vreme. Mai tarziu, astfel de idei au fost prezentate de Alexandru Mironov la noi, un alt autor pe care l-am lecturat cu pasiune. Erich von Daniken este un elvetian de 78 de ani care continua sa uimeasca lumea cu teoriile sale despre intruziunea alienilor in viata noastra. L-am vazut comentand in multe dintre episoadele din "Extraterestrii antici" de pe History si ma surprinde intotdeauna cu vitalitatea si vehementa lui, cu tineretea ideilor sale. Ultimul film pe care l-am urmarit i-a fost dedicat, un soi de omagiu adus de cei care, ca si mine, l-au citit si s-au virusat definitiv, i-a prins morbul lumilor din spatiu. Erich von Daniken recunoaste ca, de-a lungul timpului si-a adaptat multe dintre teoriile initiale, pe masura ce a descoperit elemente noi, nu s-a cramponat de ideile sale din orgoliu. Si ceea ce este mai important, el a reusit sa schimbe directia de cercetare si sa influenteze sau sa modeleze gandirea generatiilor de cercetatori care au ales sa duca o munca alternativa. Von Daniken nu este tocmai o persoana imaculata. A fost acuzat, arestat si inchis pentru frauda, a petrecut ceva ani in inchisoare... In anii '60 insa nu era usor sa te-apuci sa scrii o carte care sa dea peste cap istoria batuta in cuie de un mediu stiintific extrem de rigid, mai ales cand nu aveai nici o tangenta cu acest mediu. Desi erau si alte voci care incepusera sa se ridice, cum a fost cea a binecunoscutului Carl Sagan. Nici nu mai conteaza viata personala a omului, conteaza cati ochi a deschis prin cartile sale. Corecte sau nu, caile indicate de Erich von Daniken, au fost strabatute de-atunci de milioane de cititori. Cartile sale au devenit best-sellere, aratand ca cetateanul cu inteligenta medie nu este tocmai indoctrinat, nici de religie, nici de cultura dobandita in scoala. In paranteza fie zis, n-am inteles niciodata de ce unii considera ca religia crestina si problema interventiei extraterestrilor nu sunt compatibile. In fond Dumnezeu a creat intreg Universul, Multiversul dupa noile teorii, deci si pe extraterestrii. Probabil se considera o blasfemie ideea etichetarii personajelor biblice ca extraterestre. Dar, oricum ai lua-o, aceste personaje chiar sunt nepamantene, indiferent care este locul de unde vin. Si uite asa am ajuns la recent vizionatul film Prometheus al lui Ridley Scott, difuzat si la noi pe un post tv. N-am cazut in limba dupa el, dupa film adica, dar povestea face legatura cu seria Alien. Stiti, este ca in Star Wars...Primul film are o actiune ce se petrece mai recent decat cea a ultimelor filme realizate. Intelegeti voi cum devine treaba. Asa si cu Prometheus care explica de fapt de unde a pornit nebunia din Alien. Pai si primul Alien, cel din 1979 tot Ridley Scott l-a facut, lucrurile se leaga frumos, se inchide un cerc dupa atata timp de la lansarea seriei, spre desfatarea fanilor in randul carora m-am inscris cu entuziasm de muuult, mult timp. Sper ca v-am naucit corespunzator cu ideile mele, urmatorul meu target este Gravity, un alt SF despre care am citit numai de bine.