Helen Nelson-Reed, dintr-un alt univers

Mi s-a intamplat de cateva ori ca, privind operele unui artist, sa am senzatia pregnanta ca acesta vede o alta lume. Bineinteles ca toti artistii vad lumea noastra intr-un alt mod, in alte forme si culori sau, dimpotriva, incearca sa redea cat mai fidel trasaturile reale ale lucrurilor care ne inconjoara, dar sa excelezi intr-o forma sau alta de arta ii defineste pe acesti oameni cu totul speciali.

Cu Helen Nelson-Reed se intampla insa altceva. Ea pare sa astearna pe panza ceva ce noi, oamenii de rand, putem doar sa visam si atunci ne intrebam din ce univers paralel ne parvin acele fabuloase imagini. Oarecum acvatice, daca e sa ne luam dupa nuantele folosite, acuarelele acestei artiste sunt fluide si extrem de vii sau putin blurate, dar intotdeauna pline de tuse delicate, tesand o dantelarie de linii altminteri atent controlate.

Nascuta in SUA-Seattle, Helen Nelson Reed traieste astazi in Illinois si are la baza o pregatire in psihologie. Este un artist autodidact care a folosit arta acuarelei in crearea de lucrari ce par efemere. Artista are de asemenea o linie de bijuterii, realizeaza si calendare sau felicitari, iar operele sale se gasesc si in colectii private, pe coperti de carti si reviste sau chiar de cd-uri.

 

 

 

 

Ziua in care la celalalt capat al iubirii n-a mai fost nimeni

Prin adolescenta visam sa scriu...La modul profesional, adica sa fiu scriitoare. Din cauza firii mele introvertite, viata se desfasura undeva, in interiorul capului meu, in spatele unor cortine grele, de catifea. Probabil, daca ar fi existat calculatorul atunci, as fi navigat prin virtual, neglijand realitatea nu prea atragatoare.

Dar nu exista inca un univers paralel, online, asa ca mi-l cream singura, imaginandu-mi povesti fabuloase. Si iubiri dramatice. Pe care incercam sa le transpun in fragmente de scriere, uneori poezii, alteori o proza ce umplea caiete intregi. Ar fi trebuit sa le pastrez, dar nu am considerat ca se ridica la nivelul ideii mele de perfectiune literara.

Tinerii au o aplecare teribila pentru situatiile imposibile de genul "viata bate filmul". Or fi de vina hormonii, transformarile psihice prin care trec, dezamagirile care vin la pachet cu inceputul vietii de adult... Cert este ca adoram tragismul iubirilor puse din greu la incercare. Se cheama ca eram romantica. A fost perioada in care am citit clasicii rusi. Nu stiu cum am supravietuit.

La o distanta de peste 30 de ani in timp, cand eram sigura ca s-a asternut un praf gros peste arhiva acestor amintiri din creierul meu, iata ca ceva a venit sa spulbere pojghita de uitare, deschizand acea usita secreta spre o vreme cand sa visezi era unicul mod de distractie. Ioana Chicet-Macoveiciuc, cu al sau roman "Ziua in care la celalalt capat al iubirii n-a mai fost nimeni", este vinovata de acest remember plin de nostalgie.

Jocurile video, bune sau rele?

Ce intrebare! Normal ca sunt rele, mai ales atunci cand copilul devine dependent, desi dependenta poate aparea si la un tanar sau la un adult. Si totusi, unele studii arata si efecte pozitive asupra comportamentului sau dezvoltarii psihice, ca sa nu mai zic de tratarea unor afectiuni. Greu de crezut?

S-a spus prin articole din mass-media ca, practicate cu masura, jocurile video ii pot ajuta pe cei mici sa devina mai abili in luarea deciziilor corecte, sa-si dezvolte gandirea logica, orientarea in spatiu, chiar si gandirea strategica, sa invete o limba straina. Mai dificil este sa convingi copilul sa aloce un timp rezonabil, zilnic, acestor jocuri.

Maud Lewis si pictura naiva

De curand, pe un post tv a fost difuzat un film din anul 2016. Nu prea era genul meu si nu m-as fi oprit sa-l urmaresc daca n-ar fi jucat si unul dintre actorii mei preferati, Ethan Hawke. Dar filmul m-a prins datorita subiectului inspirat din fapte reale si anume viata pictoritei canadiene Maud Lewis.

Maud Lewis s-a nascut in 1903 si a murit in 1970, traind in Nova Scotia, o provincie canadiana. In film este interpretata de actrita Sally Hawkins care face un rol dramatic, teribil de reusit. La fel si Ethan Hawke care interpreteaza o partitura si un personaj putin mai altfel decat rolurile cu care ne-a obisnuit.

Nedoriti de Kristina Ohlsson

Romanul "Nedoriti" reprezinta debutul scriitoricesc al Kristinei Ohlsson, o doamna de 39 de ani, cu un parcurs interesant in cariera deoarece este, nici mai mult, nici mai putin decat analist pe probleme de securitate pentru politia suedeza si a lucrat ca expert in conflictul din Orientul Mijlociu.

Aceasta este cea de-a treia carte dintre cele primite de la Editura Univers, o intriga politista din Colectia Enigma, alta colectie care statea la loc de frunte in biblioteca parintilor mei si pe care am citit-o si rascitit-o pana i s-au desprins copertile.

Despre culorile de par si tonul pielii

Nu vi s-a intamplat niciodata sa ratati combinatia culoare par/culoare ten? Adica sa constatati ca vopseaua aleasa nu da bine deloc cu tenul vostru? Ei, atunci inseamna ca n-aveti o fire avida de experiente noi.
Daca ati trecut de adolescenta si perioada de pana pe la 25 de ani, atunci  este imposibil sa nu va aduceti aminte cat va doreati o schimbare si asta destul de des. Fetele, mai ales! Care tanar nu vrea sa incerce lucruri noi? Din asta se capata ceva experienta, chiar daca uneori este vorba despre intamplari nu tocmai placute.

In ceea ce priveste parul, eu am incercat tot felul: vopsea prea inchisa, oxigenare, suvite, sampoane colorante, albastru de metil (hi, hi), permanent...Vai de mine, n-am ratat nimic din ce era la moda in acea vreme. Toata tevatura m-a invatat ceva: sa te fereasca Dumnezeu sa nu nimeresti nuanta de par.

Aditivii din alimente, cateva lucruri mai altfel

Ne-am obisnuit sa-i consideram nocivi, indiferent cum sunt obtinuti, gratie intenselor campanii din mass-media si semnalelor de alarma trase de medici si nutritionisti.
Adevarul este ca nu cunoastem in totalitate efectele aditivilor din produsele alimentare asupra organismului uman, iar multe lucruri ies de-abia acum la iveala, in urma unor studii efectuate de specialisti, pe diferite teme.
Va prezint cateva noutati, poate va ajuta sa fiti mai vigilenti atunci cand cititi etichetele de pe ambalaje.

Bijuteriile anului 2018

Este drept ca exista bijuterii al caror design nu se demodeaza niciodata, dar la fel de adevarat este faptul ca in fiecare an se lanseaza cate ceva si in acest domeniu, nu de alta, dar trebuie si producatorii sa aiba de lucru tot timpul. Ce-ar fi sa ne cumparam toti bijuterii atemporale, bune de purtat ani intregi? Dezastru! Ar da faliment industria de bijuterii.

Pentru anul 2018 sunt previzionate cateva trenduri dragute si, pentru ca sezonul cald pare sa inceapa devreme, este cazul sa va faceti inventarul si sa vedeti cum va incadrati in must-have-urile din aceasta vara.
Bineinteles, daca urmariti podiumurile de moda, veti observa ca se poarta...mare. Si cam excentric. Sau descentrat, ca am vazut asa o amestecatura de bijuterii statement pe o singura persoana, incat mi-e greu sa cred ca poti iesi asa din casa daca nu esti vreo figura publica din lumea artistilor.

Cei care par sa "creasca" in dimensiuni, in acest an, sunt cerceii. Lungi sau lati, totul o ia razna. Din cele mai variate materiale, ba chiar si asimetrici!, creatorii sunt hotarati sa ne traga de urechi la propriu. Nu stiu cum pot fi suportate astfel de modele uriase, pot face probleme serioase urechilor noastre!
Eu va prezint insa chestiile cuminti si purtabile zi de zi, la serviciu.

La vie en...french roses

Ce poate fi mai minunat in aceasta zi de sarbatoare decat sa te gandesti la hainele vechi pe care vrei sa le lepezi si la cele noi pe care de-abia astepti sa ti le pui? Si aici ma refer atat la partea spirituala, cat si la caminul in care traim sau la oamenii pe care ii dorim prin preajma. Dap, este vorba despre renastere si reinnoire, despre iertare, despre schimbari, despre hotarari pe care le amani de ceva timp.

La sarbatorile pascale, cel mai mult imi place aerul acela de puritate pe care il capata casa, suflul de energie pozitiva ce matura tot din cale, si praf, si obiecte nefolositoare, si lucruri care ne-au apasat din greu. In acest an, intamplarea a facut ca sarbatorile sa vina odata cu vremea buna, dupa ce iarna a dat o ultima si teribila batalie, gata sa inghete bietele flori, asa, pe ultima suta de metri. Nu-i de mirare ca, la prima schimbare fericita a temperaturii, lumea a navalit in gradinile din jurul caselor, care aveau nevoie, de asemenea, de o primenire serioasa si o improspatare a aspectului. Eu stau in bloc, la apartament, dar asta nu ma impiedica sa tin ghivece mari si mici in interior. Starea de bine pe care ti-o transmite verdele unei plante este incontestabila si este cel mai ieftin si discret mod in care iti poti tonifia mintea zi de zi.

Varietatea Imperatrice Farah

Glasul marii de Manuel Vicent

In ultimul timp am calatorit, prin lectura, in cele mai pitoresti locuri. Daca in "Tinutul salbatic" al lui Monique Proulx m-am delectat cu salbaticia Canadei, cu urmatoarea carte am intrat in atmosfera estivala, calda si vesnic inflorita a tarmului mediteranean. Oraselele albe de pe coasta stancoasa a Spaniei sunt fundalul unei povesti de dragoste cu valente mitologice.

Manuel Vicent a reusit sa zugraveasca in "Glasul marii" un univers atemporal, dominat de parfumul naucitor al florilor de portocal si de pasiunile dezlantuite de acesta.

Despre alungarea ciorilor si cat de istete sunt

Vorbesc despre pasari cu adevarat, nu va ganditi ca fac vreun joc de cuvinte. Ideea acestui articol mi-a venit in timp ce observam astazi resturile cuiburilor de ciori, care se vad bine deocamdata printre crengile inca golase, cocotate sus, cat mai sus posibil. Cat de sus, va spun ceva mai incolo.

Ca sunt prea multe prin orase si tare stricatoare nu este nevoie sa va amintesc. In Ploiesti, pe cel mai frumos bulevard al urbei, toata vara e dezastru. Cuiburi insirate in castani, gainat cat cuprinde, banci stricate, un miros de crescatorie de pasari atunci cand ploua. Mare disconfort! Si stiu ca este aceeasi situatie si in alte orase mari de pe la noi, dar si peste tot in lume. A achizitionat primaria aparate din acelea zgomotoase, dar jivinele s-au obisnuit repede si au inteles ca nu este niciun pericol. Cred ca cei de la domeniul public au incercat sa mai strice din cuiburi, dar intotdeauna exista nebunul de serviciu, cetateanul vigilent care se pune contra, indiferent de legitimitatea actiunilor oficiale. Adica s-a zis ca pasarile sunt ocrotite. Pai, nu sunt toate, nici pe departe, dar pas de-i explica fanaticului ca populatiile mai trebuie si controlate. E mai bine cu gainat in jur, e mai natural. Daca ar fi rare sau pe cale de disparitie, ar fi protejate cu mare tam-tam. Dar sunt atat de destepte, incat se inmultesc peste masura si prospera pe nervii nostri.

In prezent exista un soi de armistitiu intre primarie si ciorile rezidente. Eu nu le urasc nici pe departe, ba cred ca le admir mai abitir decat pe orice alta specie cunoscuta. De ce? Pai, pentru ca seamana teribil cu onorata specie umana, sunt teribil de inteligente, in felul lor pasaresc, si la fel de razbatatoare in viata.

Campionii Blogosferei sunt rasplatiti in Competitia Blogathon 2018

La competitia Blogathon, desfasurata deja de ceva editii pe blogawards.ro, am participat mai cu spor la inceput, apoi mai rar, doar la campaniile care mi-au placut, atunci cand mi-au convenit premiile. Nu ca n-as fi vrut sa scriu mai mult, dar timpul chiar nu mi-a mai permis sa intru in atatea proiecte derulate in online.
Dar acum, cred ca fac un efort de vointa si intru in Blogathon 2018, nu de alta, dar imi fac cu ochiul cateva campanii cu premii frumoase.

Daca sunteti bloggeri si va intereseaza sa castigati ceva de pe urma scrisului, nu ocoliti astfel de concursuri, fac bine la spiritul creativ si mai vedeti cum se construiesc advertorialele care sunt pe gustul sponsorilor. Intrati pe linkul de mai sus ca sa aflati conditiile in care va puteti inscrie chiar de azi. Conditia de baza este sa redactati un articol, cum fac eu acum, in care sa va anuntati participarea.

Este timp pana pe 1 septembrie, dar aveti grija ca nu puteti scrie pentru o campanie si apoi sa inscrieti articolul prin care va anuntati participarea dupa ce a expirat termenul limita al acesteia. De exemplu, maine se termina doua campanii, asa ca e obligatoriu sa va inscrieti cu articolul de participare inca de azi. Exact cum procedez eu in acest moment. In caz contrar nu intrati la jurizare. Daca nu ati inteles de la mine, cititi mai bine direct pe site.

Exista un clasament final, cu premii garantate pentru primii 40 de clasati sau exista posibilitatea sa scrii doar atunci cand iti convine, iar asta nu te va impiedica sa castigi doar intr-o campanie individuala. Eu, de exemplu, am pierdut startul, adica am ratat cateva campanii, asa ca nu prea mai intru la socoteala in clasamentul final.
Acestea fiind zise, va invit sa incercati, daca nu ati facut-o pana acum. Este o experienta frumoasa si aveti sansa sa castigati premii interesante, dar si sa cunoasteti bloguri noi si sponsori inimosi.

Bijuterii contemporane-competitii

Fiind un domeniu atat de creativ, era logic ca designul si faurirea bijuteriilor sa faca si obiectul unor competitii internationale, cu scopul de a lansa in acest domeniu cei mai inspirati mesteri.

Saul Bell Design Award este un astfel de concurs, initiat inca din 1944 de Saul Bell, bijutier, profesor si mentor care a sustinut toata viata talentele din acest domeniu. El a fondat Rio Grande, unul dintre cei mai mari furnizori de materiale pentru industria bijuteriilor si actualul organizator al competitiei. Saul Bell a murit in 1996, fiind pana in ultimul moment in contact cu lumea creatorilor de frumos.