De curand, pe un post tv a fost difuzat un film din anul 2016. Nu prea era genul meu si nu m-as fi oprit sa-l urmaresc daca n-ar fi jucat si unul dintre actorii mei preferati, Ethan Hawke. Dar filmul m-a prins datorita subiectului inspirat din fapte reale si anume viata pictoritei canadiene Maud Lewis.
Maud Lewis s-a nascut in 1903 si a murit in 1970, traind in Nova Scotia, o provincie canadiana. In film este interpretata de actrita Sally Hawkins care face un rol dramatic, teribil de reusit. La fel si Ethan Hawke care interpreteaza o partitura si un personaj putin mai altfel decat rolurile cu care ne-a obisnuit.
Viata lui Maud Lewis a fost marcata de boala si de saracie. O artrita reumatoida care a tot evoluat, precum si o modestie teribila, au transformat-o pe aceasta pictorita intr-un soi de martira, un exemplu de om care s-a multumit cu atat cat i-a fost dat, nepretinzand absolut nimic in plus.
Inainte de a deveni menajera lui Everett Lewis, Maud a fost implicata intr-o poveste de iubire si a dat nastere unicului sau copil, o fetita numita Catherine. Emery Allen o va abandona insa pe Maud si copilul sau, iar fetita va ajunge sa fie adoptata.
Everett Lewis, cel care o angajeaza pe Maud, este un om aspru, taciturn, dar cu suflet bun. Intre cei doi va lua nastere o legatura solida, bazata pe respect, iar ei se vor casatori in cele din urma. In aceasta perioada Maud incepe sa realizeze felicitari de Craciun. Il acompaniaza pe sotul sau care vinde peste din casa in casa, oferind clientilor lucrarile sale. Oamenii incep sa ii aprecieze desenele, iar Everett ii cumpara primele culori in ulei. Maud ajunge sa fie cunoscuta si sa aiba comenzi serioase si castiga bani in plus, dar cei doi vor continua sa locuiasca in casa cu o singura camera, in aceleasi conditii precare.
Stilul acestei pictorite este unul naiv, cu forme simple si culori stralucitoare. Ea a pictat flori si animale, peisaje, imagini din amintirile sale. Cele mai multe din lucrari sunt insa de dimensiuni mici deoarece miscarile mainilor ii erau limitate drastic de artrita. Si-a decorat intreaga casa, folosind diverse suprafete pentru desenele sale. Isi vindea picturile pe 2 sau 3 dolari si abia mai tarziu, spre finalul vietii, a cerut 7-10 dolari ceea ce spune mult despre modestia sa. Totusi, lucrarile din anii '40 sunt destul de rare, mare parte din opera sa fiind expusa la galeria de arta din Nova Scotia.
Maud a murit de pneumonie in 1970, iar Everett a fost ucis in 1979 de un hot care a incercat sa jefuiasca micuta casa. Oare ce isi inchipuia ca va gasi? Noi putem spune ca Maud a dus o viata trista, dar ea a afirmat mereu ca este iubita si nu are nevoie de nimic mai mult. Cine stie!
Oooo daca se simtea iubita inseamna ca avea totul, si tocmai de aceea situatia materiala nu i-a fost prioritate.
RăspundețiȘtergereJudecand dupa vibratia picturilor sale, tonalitatea su frumusetea detaliilor, Maud sigur vedea lumea altfel..Sa gasesti frumusetea cand viata nu ti-e lina...e dovada de putere! Tare frumos!
Daca gasesti filmul, uita-te, este teribil de emotionant si banuiesc ca reda destul de fidel viata acestor oameni. Cred ca Maud chiar a fost fericita alaturi de sotul sau, iar singura tristete a fost legata de pierderea fiicei sale.
Ștergere