Stalpii Pamantului de Ken Follett

Ar trebui sa le multumesc celor de la Editura Rao deoarece au avut inspiratia sa inghesuie aproape 1000 de pagini intr-un singur volum cat o caramida de gros, prilej cu care mi-am antrenat si bicepsii, nu numai muschii mintii. Ce-o fi fost in capul celor de la editura, nu-mi dau seama, banuiesc ca au vrut sa faca niscaiva economii si sa scoata un pret mai accesibil pentru aceasta carte.

Ken Follett este un scriitor englez care "compune" in stil mare, adica voluminos, dar si antrenant, intrigi plasate in diferite epoci si parti ale lumii. Din punctul acesta de vedere este de apreciat, nu este usor sa faci credibile si sa manuiesti date pentru care trebuie sa te documentezi serios."Stalpii Pamantului" este un bestseller international cu vanzari record de peste 150 de milioane de exemplare si a stat la baza unei adaptari realizate de BBC, nominalizata la premiile Golden Globe.
De curand, autorul englez a fost desemnat Comandant al Ordinului Imperiului Britanic, onoare acordata de insasi Regina Elisabeta a Marii Britanii pentru contributia exceptionala adusa literaturii, dar si pentru promovarea educatiei prin lectura.

Actiunea cartii incepe in anul 1123 si se intinde pana in anul 1174, acoperind o perioada tare tulbure din trecutul Marii Britanii, si al lumii in general, o perioada in care se dadeau lupte acerbe pentru putere intre diferitele personaje ce ridicau pretentii la tronul Angliei.

Si totusi, nu razboaiele sunt subiectul acestei povesti, ci o altfel de lupta, aceea de a inalta o catedrala pe fundalul nesigur al unor vremuri pline de lipsuri, tradari, ambitii nemasurate. Daca v-ati intrebat vreodata cum reuseau generatiile vechi sa construiasca in stil monumental, fara mijloacele tehnice din ziua de azi, veti afla cateva raspunsuri in aceasta interesanta carte. Amanuntele despre proiectarea si inaltarea catedralelor reprezinta un element inedit, fara ca autorul sa insiste prea mult, nedorind probabil sa transforme romanul sau intr-un manual greu de inteles si de urmarit datorita termenilor de specialitate.

Nu m-am putut abtine sa compar "Stalpii Pamantului" cu "Ultimul regat", deoarece povestile sunt apropiate in timp, si trebuie sa recunosc ca Bernard Cornwell il bate pe Ken Follett ca abilitate in zugravirea fundalului istoric. Nu spun ca Ken Follett nu reda in mod atractiv epoca respectiva, numai ca, din punctul meu de vedere, lipseste cumva dramatismul descrierilor. Este un sentiment greu de definit. Ai senzatia ca personajele vorbesc si se poarta mult prea civilizat sau prea elevat pentru vremea aceea si lipseste ceva in modul cum sunt prezentate caracteristicile societatii: saracia oamenilor, lipsa de educatie, agresivitatea celor puternici.

Personajele cartii sunt multe si frumos conturate, nu exista zone de gri. Cei buni sunt buni pana la capat, cei rai isi primesc rasplata pe masura faptelor lor. Interesant este faptul ca unul dintre punctele fierbinti ale intrigii se afla in comunitatea religioasa de calugari din staretia Kingsbridge. Aici va incepe constructia maretei catedrale la care viseaza Tom Constructorul, dar si staretul Philip, si pentru care vor fi sacrificate multe lucruri. Catedrala, in acest caz, este simbolul civilizatiei, al cunostintelor acumulate in sute de ani, al unui regat care nu este inca unit. Catedrala este statornica, indestructibila, chiar daca uneori constructia stagneaza din lipsa de resurse, in timp ce vietile personajelor sunt prada schimbarilor din societatea acelei epoci. Constructorii de catedrale sunt depozitarii unei stiinte la care oamenii de rand nu pot ajunge, sunt genii in adevaratul sens al cuvantului. Intriga porneste din mai multe directii si ajunge sa concentreze oameni, visuri, deznadejde in preajma mult doritei catedrale, cea care va duce la aparitia oraselului Kingsbridge.
Dar sa stiti ca actiunea implica si povesti de dragoste, rasturnari de situatie, relatii de familie ce evolueaza spectaculos. Este multa, multa actiune, poate uneori ar fi fost de preferat ca autorul sa insiste putin in zugravirea fundalului si nu sa inghesuie atatea evenimente, intr-o succesiune rapida ce poate deruta cititorul. Practic, totul iti da senzatia ca scriitorul s-a intins pe prea multe planuri, pierzand pe parcurs ceva din realismul atat de necesar. Dar formula aceasta a prins la public si acest lucru se reflecta in volumul urias al vanzarilor.

In concluzie, daca sunteti amatori de astfel de romane ce combina istoria cu povestile de dragoste si intrigile la nivel inalt, veti gasi in "Stalpii Pamantului" o lectura tare placuta.  Si daca va va placea, aveti grija ca aceasta carte face parte dintr-o serie de trei volume, asa ca puteti continua cu "O lume fara sfarsit" si "Coloana de foc". Va doresc o lectura placuta!