Lasa-ma sa intru de John Ajvide Lindqvist

Complicat nume mai are si scriitorul acesta suedez! A trebuit sa verific de doua ori cum l-am scris, iar de pronuntat, am zis pas de fiecare data cand l-am pomenit intr-o conversatie. Si l-am pomenit de cateva ori deoarece cartea domniei sale este ceva deosebit.

Bineinteles ca nu mi-am dat seama ca am cumparat inca o carte din literatura suedeza. Cu aceasta, pot spune ca am citit cateva, e drept ca toate bune. Numele scriitorului m-a dus cu gandul mai degraba la limba portugheza, asa ca surpriza a fost pe masura.

Vanez aceasta carte de o bucata buna de vreme. Ba nu era la oferta, ba se epuizase stocul, de unde am dedus ca este totusi la mare cautare. A aparut in 2012 la Editura Trei si in prima faza am crezut ca are un subiect cu ceva paranormal, spirite, posesii, demoni, in orice caz ceva intunecat si ingrozitor. Nu m-am inselat eu prea mult, dar povestea isi trage seva din alte mituri, acelea despre vampiri. N-as fi vrut sa va spun cu ce este, dar este imposibil sa faci o recenzie fara sa amintesti vampirul-personaj de baza al cartii.

Din fericire pentru gusturile mele, care nu inclina absolut deloc spre lecturile cu aceste fiinte de legenda, John Ajvide Lindqvist a creat vampirul copil cu apucaturi aproape normale cand nu o ia razna din cauza foamei. Povestea te acapareaza cu totul din cauza perspectivei absolut speciale din care este privita conditia de vampir, ca sa zic asa. Povestea difera cu totul de orice opera din acest gen literar deoarece se petrece prin anii '80 si are un aer de contemporan, de modernism, ca si cum s-ar putea intampla si maine.

Dar este totusi o poveste de groaza. Intr-un oras din Suedia, intr-un cartier de blocuri cochete, populat cu oameni de conditie medie, se muta o fetita cu tatal ei. Cei doi par ciudati, in aspect si in comportament, dar nimeni nu pare sa observe aceste anomalii, in afara de Oskar, un baiat de vreo 12 ani, cu oaresce probleme pe la scoala. Oskar locuieste doar cu mama lui si este un copil persecutat de colegii de clasa, un soi de hartuire des intalnita printre copiii de aceasta varsta. La momentul cand o intalneste pe Eli, Oskar incearca cu disperare sa-si rezolve incurcaturile. Are o tactica proprie de a trece peste inconveniente.

Calmul cartierului este tulburat de o serie de crime ale caror victime sunt copii, apoi si adulti. Si iata cum scriitorul suedez atinge si genul politist, dar in mod pasager deoarece nu avem de-a face cu o ancheta criminalistica, cititorii afla pe parcurs tot ce sta in spatele acestor intamplari infioratoare. Cu toate acestea, surpriza de a descoperi faptele este la fel de incitanta. Numai ca, pe masura ce te indrepti spre finalul cartii, constati ca totul devine din ce in ce mai sangeros. Dar nici macar asta nu intra in tiparele clasice, sangerosul lui John Ajvide Lindqvist este o lupta disperata de ambele parti, si aceea a vampirilor, si aceea a oamenilor-victime.

Vampirul-copil Eli are trasaturi clasice, dar si cateva caracteristici mai altfel. Are venerabila varsta de 200 de ani, nu poate intra intr-o casa decat invitat, nu poate sta in lumina soarelui, are puteri iesite din comun. In plus, se poate transforma intr-un soi de zburatoare, nu doarme in cosciug, ci in cada, nu prea are grija cu igiena personala si cireasa de pe tort este aceea ca il indrageste teribil pe Oskar, singura fiinta care se joaca cu el, pare sa-l accepte si sa-i ierte comportamentul criminal atunci cand afla adevarul.

Desi este o carte despre copii de toate varstele, subiectul n-are nimic de-a face cu inocenta si umorul caracteristice acestei perioade a vietii. Stilul scriitorului este putin bulversant, parca din spatele unei cortine razbat note de umor lugubru, parca nu prea iti vine sa iei in serios scenele de groaza si deznodamantul absolut uluitor. Asta nu inseamna ca intamplarile nu-ti dau fiori pe sira spinarii, dimpotriva, suedezul nostru este maestru in suspans si crearea unei atmosfere apasatoare.

Daca va intrebati ce se intampla cu cei muscati de vampirasul nostru, ei bine, aflati ca unii chiar scapa de moarte, dar nu si de a se transforma la randul lor, numai ca soarta lor este pecetluita. Am pomenit ca Eli are si un tata sau cel putin asa cred vecinii. In realitate, barbatul care are grija de el are un rol mult mai neasteptat si sentimente mult mai putin parintesti decat ar fi normal. Veti vedea ca exista extrem de multe lucruri surprinzatoare in povestea asta si cred ca sunt cu totul inedite pentru acest gen de literatura.

"Lasa-ma sa intru" este, dupa parerea mea, o opera absolut speciala, un soi de rasturnare a imaginii pe care o avem despre vampiri, ca sa nu mai zic de talentul de povestitor al scriitorului. Daca suportati astfel de literatura, eu o recomand din suflet.