De ce citesc EU ?

Nu ştiu de ce citesc alţii, dar mi-aduc perfect aminte cum şi de ce am început sã citesc eu -pe la 5 ani, în timp ce copilãream la ţarã, sub ochiul atent al bunicului meu, un sever învãţãtor pe atunci! Sever cu elevii sãi, cu mine mai puţin. Nici nu era nevoie cã aveam o curiozitate înnãscutã, voiam sã le ştiu pe toate. N-am ajuns vreun geniu, dar cititul mi s-a pãrut o realizare extraordinarã, nu m-am lãsat pânã nu am stãpânit aceastã deprindere.

Urmãtoarea ambiţie a fost sã pot citi suficient de repede astfel încât sã pot urmãri subtitrãrile filmelor. Dintr-una într-alta am ajuns ca în anii adolescenţei sã devorez o carte în trei zile, indiferent de grosimea acesteia, motiv pentru care am “trecut” prin biblioteca pãrinţilor mei de câteva ori. Ca sã nu mai zic cã achiziţionam titluri cu nemiluita, deşi pe vremea aceea cumpãram un pachet cu tot felul de bãlãrii “made în România” numai ca sã pot lua şi o carte strãinã. Dar le citeam pe toate. Nu am lãsat niciodatã, din principiu, o carte neterminatã, indiferent cât de tare m-a plictisit. Aşadar, mi-am petrecut tinereţea în epoca romanului rusesc, franţuzesc, englezesc, a seriilor de aventuri, cãlãtorii, rãzboi şi SF, a plachetelor de poezii (din care aveam o colecţie frumuşicã!). Dupã revoluţie, când s-a înregistrat un boom al publicaţiilor de tot felul, am descoperit cãrţile-documentar, pe cele de anchetã jurnalisticã, pe cele dedicate analizei diferitelor teorii conspiraţoniste, despre extratereştri, arheologie şi istorie alternativã. Nici nu ştiam ce sã cumpãr şi ce sã citesc mai întâi, nu mai aveam timpul din tinereţe, aveam şi alte obligaţii, viaţa mea se complicase. Dar foamea de informaţie, aceea care mã mãcinase atâţia ani, era mai rea decât oricând. A venit apoi momentul familiei şi al unui copil... Bagajul meu de cãrţi a crescut corespunzãtor, vechiului stoc adãugându-i-se publicaţiile potrivite pentru odrasla mea, chestie la care nu ne-am zgârcit deşi nu ne dãdeau banii afarã din casã. Apartamentul s-a umplut, am mai cumparat o mobilã pentru toate colecţiile nou-apãrute. Copilul meu creşte printre cãrţi. Are propria etajerã cu poveşti, benzi desenate, cãrţi de colorat, atlase. Incheiem ziua, invariabil, citind ceva...orice...uneori bag mâna în teancul de cãrţi şi vãd ce picã, bucurându-ne ca de o surprizã neaşteptatã. Si îşi doreşte tot mai multe. In privinţa asta ne calcã pe urme.

Ceea ce vreau sã spun este faptul cã, în familie, am avut un soi de convenţie financiarã. Am investit în cãrţi sume pe care le-am fi putut folosi ca sã ne satisfacem alte nevoi, mai prozaice, ca sã ne distrãm sau sã cãlãtorim mai mult. Dar am considerat cã hrãnirea spiritului este mai importantã!

Dupã aceastã scurtã recapitulare a relaţiei mele cu cartea, întrebarea de baraj pe care în mod sigur aş auzi-o de la voi este: “La ce ţi-au folosit toate acestea?”

Rãspunsul poate fi dezamãgitor sau descurajator pentru unii: “Din punct de vedere material la aproape nimic!”. Am cunoscut persoane bune, inteligente, desãvârşite profesional, care pur şi simplu nu obişnuiesc sã-şi petreacã timpul citind. Preferã sã se uite la televizor de exemplu. Lista de lecturi din şcoalã le-a fost prea de-ajuns!

Si iatã cum ajungem la “cestiunea” ridicatã de Libris. Atunci care ar fi motivele pentru care ar trebui sã practicãm sportul lecturii, mai ales în aceste vremuri tulburi în care numãrul de cãrţi citite te poate face mai degrabã ciudat în ochii multora.

Iatã-le pe ale mele:

1. Putere. Informaţia înseamnã putere. Nu asupra celorlalţi cum îşi doresc unii, ci asupra propriului destin. Cu cât ştii mai multe, cu atât reuşeşti sã scapi de o groazã de angoase pe care ţi le creeazã viaţa. Depãşeşti situaţii mai uşor, înţelegi lucrurile în profunzime.

2. Sãnãtatea minţii. Eşti mai puţin expus degradãrii creierului înregistratã la vârste înaintate cum este cea datã de Alzheimer. Iţi pãstrezi logica mai mult timp, este ca un fel de gimnasticã a minţii. Uneori, în cãrţi, sunt descrise experienţe de viaţã similare cu cele pe care le-ai trãit şi tu. Constaţi cã nu eşti singur. Si alţii au observat lucrurile care te-au marcat şi pe tine. Asta te întãreşte, te ajutã sã mergi mai departe!

3. Relaţiile cu semenii. Oamenii cu minte şi preocupãri asemãnãtoare se atrag. Vei cunoaşte persoane deosebite şi vei putea schimba idei şi informaţii preţioase, îţi vei îmbogãţi viaţa, vei cãpãta experienţã.

4. Respect. Un om citit este întotdeauna recunoscut de ceilalţi. Chiar din momentul în care deschide gura. Indiferent cine sunteţi sau unde vã desfãşuraţi activitatea, o exprimare îngrijitã vã va face remarcat.

5. Incredere. Vã veţi bucura de încrederea semenilor voştri pe principiul cã ştiţi mai multe, iar cei ce cunosc mai multe sunt mai buni, mai iertãtori, mai dispuşi sã-i asculte pe ceilalţi. Oamenii vor tinde sã vã consulte, sã vã întrebe, sã vã cearã ajutorul.

6. Relaxare. Atunci când citiţi aveţi sentimentul cã aţi mai aflat ceva, aţi fãcut un pas înainte, aţi mai înţeles ceva. Sentimentul de bucurie este echivalent celui generat de o mare realizare. Faceţi corelaţii, puneţi lucrurile cap-la-cap, descoperiţi lucruri noi. Lumile imaginare vã ajutã sã evadaţi din cotidianul monoton şi deseori stresant. 

7. Performanţã. Este grozav când citiţi ca sã vã perfecţionaţi pe plan profesional. Poate rezultatele nu se vãd imediat, nimeni nu vã va pune şef peste ceilalţi. Dar veţi fi omul cu expertizã, cel care ştie ce vorbeşte.

8. Copii sãnãtoşi. S-a demonstrat ştiinţific cã lectura combate obezitatea la copii. Le abate gândurile de la prostii, cum s-ar zice, le organizeazã viaţa, le deschide orizonturi, îi ajutã sã-şi defineascã ţelurile în viaţã, le creeazã modele de urmat.

9. Imaginaţia. Cãrţile îi educã pe cei mici sã viseze şi sã-şi imagineze diverse situaţii. Mai târziu, dintre aceştia se vor alege inventatorii, scriitorii, cercetãtorii adicã cei care duc civilizaţia mai departe.

10. Viitorul. O lume fãrã cãrţi nu are viitor. Cãrţile reprezintã mijlocul de transmitere a informaţiei. Existã bineînţeles şi televizorul sau internetul, dar sunt sporadice şi nu prea sigure. Si apoi, ce te faci atunci cand cade curentul?

In concluzie, acestea sunt motivele mele.  

Nu conteazã ce preferaţi sã citiţi atâta vreme cât deschideţi o carte. Pot fi cãrţi de bucate, motivaţionale, tehnice, bestselleruri sau cele mai siropoase poveşti de dragoste. Dacã aveţi plãcerea sã vã afundaţi în lecturã înseamnã cã sunteţi altfel. Mai buni!

Poate nu v-ati clarificat propriile motive sau aveti o gramada de intrebari cu privire la situatiile prin care treceti, poate nu sunteti convinsi ca cititul va inalta deasupra tuturor....Oricare ar fi dilema in care va zbateti, va recomand supa de pui pentru suflet un "remediu" ce va aduce multa alinare mintii si inimii voastre.