Translate

marți, 23 aprilie 2013

Hoinar prin Oraşul Cãrţilor



De Paşte îmi vin naşii. Prilej de mare bucurie cã ne vedem cam rar. Nu stau în strãinãtate, dar sunt la celãlalt capãt al ţãrii şi ne adunãm mai greu. O fi o mare bucurie revederea, dar şi o mare bataie de cap. Pregãtiri, aranjamente, cumpãrãturi pentru câteva zile! Noroc cã fac oricum curãţenie de Paşte. Intuiţi probabil cã cea mai mare problemã sunt cadourile. Cine a cumpãrat mãcar o datã în viaţa lui cadouri pentru naşi , ştie perfect ce vreau sã zic. De la un an la altul am epuizat toate ideile posibile. Si nu prea îmi vine sã mã repet. Ii cunosc pe oamenii aceştia de o viaţã, ştiu precis ce le place şi totuşi trãiesc de fiecare datã un coşmar în care bântui magazinele din oraş şi ajung acasã cu mâna semi-goalã, dar cu un car de nervi.
Dacã stau sã judec la rece, existã totuşi o constantã în alcãtuirea acestui cadou. CARTILE !  Am naşi “cititori”. Spre norocul meu. Când îmi dau seama cã sunt pe cale sã rezolv prima ecuaţie a problemei, mã bine-dispun brusc. Am ocazia sã fac o excursie. Voi fi turist în Orasul Cartilor . Voi putea vizita fiecare galerie de exponate, voi putea bântui în voie pânã la ore imposibile şi-mi voi face de cap pe bulevardul larg. Spre deosebire însã de turistul convenţional, real şi expus surprizelor mai mult sau mai puţin plãcute, eu am avantajul cã nu mã voi mişca din faţa calculatorului. Pentru cã “drumul” spre destinaţie se rezumã la câteva clickuri din mouse. Nu sunt condiţionatã de timp, mijloace de transport sau aglomeraţie. Singurul pericol este reprezentat tocmai de numãrul mare de cãrţi ce-mi defileazã prin faţa ochilor şi care mã pot lesne deturna de la scopul iniţial. Stiu precis ce-i place naşei, puţinã poezie de dragoste , are aceeaşi fire romanticã din tinereţe. Naşul e mai practic, cã e inginer, aşa cã un drum la raionul de Stiinta si tehnica ar trebui sã fie suficient. Pentru fiul lor adolescent ar fi tocmai potrivit ceva din sectorul Enciclopediilor . Problema apare în momentul când dau sã trec dinspre Beletristicã spre Dicţionare.... Mã trezesc în faţa unui raft pânã în tavan, plin de SF, Fantasy si Horror , cocoşat de greutate, scorojit de câţi s-au prelins pe lângã el, plin de ispite întunecate. Inclinaţia cãtre literatura fantasticã mi-a mâncat, la propriu, multe ore din viaţã. Am fost acuzatã cã am gusturi ciudate, cã trãiesc prea mult în lumile despre care citesc şi acord mai mult credit imaginaţiei decât banalei realitãţi. Am uitat deja de cadourile pentru prietenii mei. Mã fascineazã istoria-fantezie din romanele lui George R.Martin şi abisurile minţii omeneşti zugrãvite de Stephen King, suspansul aproape insuportabil creat de John Saul, dar şi lumea magicã a Cassandrei Clare. Si sunt atât de multe titluri pe acest raft prãfuit, încât pierd uşor orice noţiune a timpului. 

Când reuşesc sã mã smulg din atmosfera hipnoticã a cãrţilor, observ rastelul cu suveniruri de la ieşire. Cadouri ambalate frumos, legate cu fundã roşie, aşteaptã cuminţi sã ajungã la destinatari.
“Nu se poate!” exclam fãrã sã vreau. Din experienţã ştiu cã trebuie sã te zbaţi serios pentru un cadou. Si totuşi...
“E uşor sã dãruieşti!” , mã asigurã echipa bookcity.ro.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.