Serpãria

Pentru cuvântul de mai sus îi acord credit unei cunoştinţe de-a mea. Dar, ca toate cuvinţelele ce par ciudate la început, a reuşit sã mã cucereascã datoritã modului în care se potriveşte celor mai diferite situaţii. “Stii cum aratã o şerpãrie?” mi-a explicat prietenul meu, vãzând cã îl iau peste picior pentru cã aplicã aceastã etichetã oricãrei situaţii încâlcite. “Este un ghem de şerpi, nu ştii care e capul unuia şi care e coada celuilalt. Tragi de o coada şi vezi mişcându-se capul din cealaltã parte a ghemului. Aparent nu au nici o legãturã dar, de fapt, este acelaşi şarpe.” Si a râs. Am râs şi eu. Dar, în realitate, are perfectã dreptate. Trãim într-o societate in care lanţul slãbiciunilor s-a transformat într-o plasã a slãbiciunilor. Unii nu mişcã un deget fãrã sã cunoascã persoana potrivitã din locul potrivit. Sã te fereascã Sfântul sã ceri cuiva un serviciu fãrã ca acela sã-ţi fie dator. Eşti legat pe viaţã! Cã dacã nu-i întorci favorul, indiferent ce enormitate îţi cere la schimb, te-ai ars! Si uite-aşa se naşte şerpãria, o stare de fapt în care nu existã pura coincidenţã, ci numai legãturi neaşteptate, perfect logice dacã reuşeşti sã descoperi firul cãlãuzitor. Si culmea este cã şerpãria a devenit mai mare ca înainte…ştiţi voi înainte de ce! Ghemul de şerpi pe care îl vroiam cu toţii desfãcut şi limpezit, este mai strâns ca niciodatã. Cruntã dezamãgire. Ne-am luat-o în barbã. Din nou. Dovadã cã nu învãţãm nimic din propriile greşeli.
Daca vrei sa te lamuresti unde sunt "capetele" si "cozile" (chiar si alea de topor), e recomandat sa urmaresti stirile . Eu va recomand sa prindeti stirea zilei , s-ar putea sa fie ceva cu adevarat important pentru voi.