Blog of the year 2012

Am avut onoarea sa fiu nominalizata la "Blog of the year 2012 Award" de catre Anastasia careia ii multumesc inca o data pentru aceasta surpriza neasteptata si extrem de emotionanta in acelasi timp...N-am vrut sa intarzii atat de mult cu raspunsul la aceasta provocare, dar uite ca s-a nimerit sa fie exact in ultima zi din an si este un mod placut de a pune un punct simbolic acestuia.

S-o mai luam si pe aratura...

Stiu ca probabil ar trebui sa postez ceva pentru revelion, toata lumea se avanta sa arate ce se poarta, rochite, bijuterii, sfaturi de machiaj festiv, cum sa tii dieta inainte si dupa Marea Destrabalare, cu cine sa iesi in functie de zodie, la ce petreceri sa te duci, preturi, indicatii, ce sa bei, ce sa discuti...Din pacate eu am cam trecut de faza asta, mergea pe la 20-25-30, hai 35 de ani. In loc sa ma documentez despre cele pomenite mai sus, mi-am adus aminte ca la un moment dat ma uitam pe TLC parca,  la American Chopper, un serial despre artizanii motocicletelor cu personalitate. Din oaresce motive obscure, imi place sa vad cum sunt mesterite diverse obiecte.

Jurnal de weekend-Duminica amintirilor

De fapt a fost si sambata amintirilor din urmatoarele motive. De Craciun am fost la parintii mei si, printre recipientele cu mancare pe care mi le-a strecurat mama (inevitabil !) la plecare, a fost si un minunat servetel cu flori. Eu am ramas putin (mai mult chiar) surprinsa si am intrebat-o de unde l-a scos. Servetelul facea parte din colectia mea de copil si cred ca avea venerabila varsta de 30 de ani. Cu indulgenta! Era Matusalemul servetelelor!

Cui i-e frică de bacterii?

Cele mai multe reclame la produsele de curăţenie ne asigură că acestea omoară 99,99% dintre germeni. Câteodată stau şi mă întreb ca prostul de ce e nevoie să omorâm toată această lume microscopică din jurul nostru. Cu ea convieţuim de milioane de ani şi încă nu am fost exterminaţi din cauza asta. Poate am făcut câte o enterocolită din cauza germenilor dar n-am dispărut ca specie. Tragediile personale nu se iau în consideraţie. Chiar şi marile epidemii exterminatoare, cum au fost ciuma şi gripa spaniolă, au origini incerte şi nu s-au datorat neapărat lipsei de igienă, ci unor factori mult mai misterioşi.

Statul acasă tâmpeşte…

La mine cel putin aşa se întâmplă. Un concediu prelungit îmi amorţeşte neuronii. Dovada cea mai bună este aceea că astăzi mi s-a năzărit că trebuie sa bag la retopit resturile de săpun pe care le strâng de ceva vreme. Mi-am scos frumuşel cutiuţa de turnat săpunul, am pregătit vasul cu apă pentru bain-marie şi fiola de parfum bulgăresc ca să torn în produs. Veselie maximă, prostie pe măsură ! De-abia când am văzut resturile în crăticioară, am avut aşa un feeling că ceva nu e în regulă cu planul meu A, vorba americanului.

Miercurea fara cuvinte - Neverending Christmas

Iti plac imaginile care spun o mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.

Trece Craciunul, dar lumea magica ramane ascunsa in suflet pana data urmatoare cand o vom scoate din nou la iveala. Nu ar trebui sa asteptam un alt Craciun pentru asta, magia o cream noi insine, in fiece moment...

Jurnal de pre- si post-Craciun

Fratilor, daca pot sa folosesc acest apelativ, am fost vineri in Carrefour...oameni buni, eu nu m-am dus dupa mancare, m-am dus doar pentru niste cadouri modeste, dar am crezut ca nu mai ies de acolo! Am stat in autobuz intr-un picior si la intrare nu am mai gasit decat cos mic, de mana. N-aveam nevoie de cos mare dar chestia asta m-a speriat putin. Vreau sa va spun ca nici macar cu un cos mic nu m-am putut invarti pe culoare. Cand am vazut ca se ingroasa gluma, ca rafturile erau toate jefuite si functionau toate casele la iesire, mi-am zis ca trebuie sa o sterg de acolo daca vreau sa ajung acasa, pe lumina.

Sarbatori fericite!

Mult a fost, putin a ramas..suntem aproape, aproape sa trecem si de incercarile acestui an. Cred ca avem putin ragaz de Craciun sa ne limpezim gandurile si sa ne linistim...in familie.
Eu va urez sa aveti parte din plin de acest ragaz, sa va puneti prioritatile in ordine si sa va bucurati de atmosfera magica a Craciunului.

Realism

Intre ceea ce se teoretizeaza despre ariile naturale protejate si ceea ce se intampla in realitate, in teren, este o cale lunga si plina de hopuri. Una se prezinta publicului, una se scrie in multele legi aparute dupa revolutie si alta inteleg oamenii care locuiesc in astfel de zone. Un exemplu. Un ins dintr-un sat oarecare a fost obisnuit de mic copil sa-si pasca oile si caprele aiurea...vine o autoritate oarecare si ii spune ca exista legi care interzic pascutul in padure sau pe o pajiste de aiurea pentru ca este arie naturala protejata.

Chimento

Daca va uitati pe Fashion Tv cred ca ati remarcat faptul ca sunt prezentati producatorii de bijuterii de lux, o breasla aparte si foarte exclusivista, cu alte cuvinte intangibila pentru poporul de rand. Datorita preturilor, nu de alta.Preturi insa care se justifica prin pretiozitatea materialelor folosite, dar si prin inalta calitate a designului, de multe ori absolut inovator. Bineinteles, noi fiind profani intr-ale confectionarii bijuteriilor, ca si cunostinte tehnice vreau sa zic, nici nu ne dam seama cate ore de munca, ce tehnologie sau ce maiestrie zace in produsele expuse prin vitrinele stralucitoare...
Ei bine, Chimento este o casa italiana din categoria greilor, cu sediul la Milano, prezenta in emisiunile de pe Fashion Tv.

Happy

Sunt in concediu...happy

Dimineaţa am neaparat nevoie de...

...ceasca de cafea

Altfel nu mă « îmblânzesc »  toată ziua.

....imbufnata

 

Mai pe seară sunt cu capul mare....de plictiseală 

...nauca

Serviciul are rostul lui. Totuşi !

In orice caz m-am distrat cu portelanurile buclucase de pe SlideDesign.ro . Le-aş face oricând cadou prietenilor mei, transmit un mesaj şi sunt şi foarte utile, nu numai amuzante. Magazinul SlideDesign este axat pe obiecte haioase care au forme şi culori inedite « asortate » unor destinaţii cu totul opuse. De-aceea şi sunt potrivite ca şi cadouri. Pot să primesc un tel de bucătărie de exemplu dar în mod sigur nu m-aş aştepta să fie multicolor şi cu inimioare în interior. Sau imi plac dozatoarele de săpun, dar dacă aş căpăta unul în formă de bec vernil ar fi ceva cu totul original. Probabil copiii ar fi înnebuniţi după aşa ceva.

Cum spuneam surpriza e totul…cred că ăsta e principiul după care se ghidează şi cei de la SlideDesign. Când rupi hârtia unui cadou tinzi întotdeauna să te aştepţi la ceva spectaculos, surprinzător sau amuzant. Inima îţi bate mai tare şi tânjeşti să ai sentimentul acela de uluială plăcută. Oricât ai fi de stăpânit din fire, tot ai o umbră de emoţie. De-aceea cadourile se aleg cu grijă atunci când ţii la persoanele cărora vrei să le faci o bucurie. Mi-am dat seama că produsele oferite de SlideDesign au marele avantaj de a fi potrivite mai multor categorii de vârstă, într-un fel exploatează latura aceea copilărească pe care o păstrăm tot timpul, indiferent cât de târşiţi am fi prin viaţă.

In concluzie, aveţi un cadou de la mine...gândăcelul săltăreţ Miss Tanaka... şi staţi fără grijă că nu vă va vedea nimeni dacă vă jucaţi cu el !

Hop şi noi pe….papa-mond

Titlul de mai sus spune multe şi este al unei cărţi scrise de Radu Anton-Roman, apărută la Editura Paideia în 2008 şi vândută cu ziarul România Liberă.

Pe Radu Anton-Roman îl cunoaşteţi, bănuiesc, cu toţii, pentru că a fost o vreme când prezenta la tv, într-o manieră erudită şi fermecătoare, o emisiune gastronomică (Bucatăria lui Radu). Din păcate acest grozav jurnalist şi specialist, printre multe altele, şi în istoria bucatelor, nu mai este printre noi, cred că îi încântă pe îngeri cu vorbele sale ademenitoare despre ştiinţa preparării şi degustării mâncărurilor.

Cartea are subtitlul « Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti » şi este un excelent periplu printre preparatele tradiţionale de la noi, o superbă demonstraţie de talent scriitoricesc şi umor al autorului şi o teribilă osândă pentru cititori ! Asta pentru că pe tot parcursul lecturii îţi plouă în gură la propriu, citeşti cu ochii bulbucaţi cele mai inedite şi vechi reţete româneşti iar vorbele lui Radu Anton-Roman aduc din negura amintirilor, la viaţă, cele mai grozave scene, obiceiuri, moduri de a găti româneşte.

Cristian Lay, o mulţime de opţiuni

Ca să cumperi cadouri în Ploieşti mi se pare o adevărată încercare…Grea misiune căci posibilităţile sunt tare limitate. In cazul în care ai o sticlire de personalitate şi vrei să ieşi din sfera banalului, te-ai ars. Dacă faci cadouri doar ca gest de complezenţă, atunci iei la nimereală o casetă de ceva şi ai rezolvat-o. Dar dacă trebuie să faci cadou unei persoane deosebite şi trebuie să fie ceva memorabil, atunci ai mult de furcă şi de alergat. Aşadar mi-am adus aminte de Cristian Lay, în primul rând pentru că răsfoind  catalogul am remarcat produsele (peste 2000 !) ce se pretează cel mai bine darurilor cu orice ocazie – bijuterii, ceasuri, pixuri, cosmetice pentru el şi ea, chiar şi pentru copii. Mai mult, cel puţin în Ploieşti, firma a pătruns destul de puţin pe piaţă, lucru ce garantează ineditul achiziţiei făcute. Cu alte cuvinte nu se găseşte pe toate drumurile deşi funcţionează tot prin reprezentanti .

Castigator concurs simplu

Am intarziat putin cu anuntarea castigatorului ca am fost la serbarea copilului...ne-am distrat pe cinste dar a durat o gramada! Dar au cantat tare frumos colinde, ca un cor de profesionisti...pe bune! Acum ascult Puya, imi vine sa ma urc pe pereti. Nu stiu ce urasc mai tare, colindele sau pe Puya care zice ca nu ii pasa de incalzirea globala. Doamne, ce idioti! Dar pustiului i se pare "cool" si l-am lasat sa puna asta ca un fel de recompensa ca nu s-a mai dezbracat in timpul serbarii... Ca la gradinita vreo 2 ani ne-a facut figura si, in plina serbare, incepea sa-si scoata camasa. E drept ca era foarte cald, ieseam toti cam nauci de-acolo. De data asta a stat cuminte. Asa ca suport un pic de Puya ca sa ma lase la calculator, altfel nu vedeati castigatorul nici peste o saptamana.
Asadar, List Randomizer a decis ca in capul listei este...cine se vede mai jos.

There were 32 items in your list. Here they are in random order:

1. 1.nastya paun
2. 12. Paun Catalina Cezarina
3. 21. Andreea
4. 18. dumitrescu teodora
5. 29. p_sorina83
6. 15. Adomnoaei Cristina
7. 16. Lazar Alexandra Diana
8. 24. Bichescu
9. 22. Ingeras
10. 27. Mihai Paula
11. 20. Elisa Ely
12. 3. Lucica
13. 30. miki mouse
14. 17. sakura.story
15. 32. paulgabor2006
16. 14. Rotaru Gabriela
17. 10. TENDER CARMEN MARILENA
18. 8. queensoft
19. 2. Alexandra
20. 28. Silvia
21. 23. MikaelaChris
22. 25. adada
23. 9. IuliaSava
24. 7. Andreea
25. 5. alina22buc
26. 6. mara
27. 4. Hermina
28. 26. diana.ioana90
29. 11.dorucalciu
30. 31. surasdesoare
31. 19. anaflorin2005
32. 13. Dennysse

Felicitari, nastya paun, te contactez pe mail. Sper sa-ti foloseasca borcanasele de condimente si restul. Celorlalti va multumesc pentru participare si ne vedem la urmatorul concurs...poate dupa Apocalipsa ca sa sarbatorim cum se cuvine. Acum inchei ca deja am ascultat aceeasi melodie de 10 ori, o sa am cosmaruri la noapte.

Apocalipsa acum...

Ca şi numele uraganelor, Apocalipsa este de genul feminin. Oare chiar aşa rele le părem bărbaţilor? Puteau să-i zică “Apocalipsul” că nu sesiza nimeni.

Lumea se agită, NASA se agită, biserica ortodoxă dă declaraţii… o fi, n-o fiiiii?! Mai sunt 4 zile până vineri, 21 decembrie şi toţi simt nevoia să comenteze într-un fel sau altul. Ceea ce mă distrează este că se emit cele mai stupide mesaje. Unul dintre mai-marii bisericii de la noi a zis ca să stăm liniştiţi că n-o să fie sfârşitul lumii, totul e să trăim mai departe cu seninătate şi bucurie. Chestia asta m-a dat gata. Care este omul ăla care poate trăi cu seninătate şi bucurie în ziua de azi, măi fraţilor, arătaţi-mi-l şi mie să nu mor proastă la Apocalipsă !

Reciclarea, cheia supravietuirii

Am descoperit de vreo doua saptamani canalul tv History...bineinteles ca il am de mai mult timp, dar cum eu n-aveam timp sa butonez televizorul, am avut ocazia intr-o zi sa pot petrece vreo ora in fata ecranului (de fapt am zacut pe canapea ca mi-era rau si trebuia sa fac ceva). Am poposit pe History si mi-a atras atentia un film despre cautatorii (se numeste The Pickers) de obiecte de colectie din America. Apoi a fost difuzat un alt film despre cei care restaureaza obiecte de colectie, apoi despre cei care au case de amanet. Am fost atat de fascinata incat m-am uitat si a doua zi si de atunci in fiecare zi la seriile acestea. Ce e atat de fascinant? Faptul ca americanii au o vasta piata de rulare a obiectelor de colectie. Ei le zic "antichitati" dar se refera de fapt la obiecte de uz comun cu vechime de 50-100 de ani. In fond vorbim de o reciclare pe scara mare si asta mi s-a parut cu adevarat interesant. Bineinteles ca nu orice fleac intra in categoria "obiectelor de colectie". Oamenii care se ocupa cu asa ceva stiu precis ce cauta si ce se vinde cu pret bun, de la firme de tabla, mic mobilier, pompe vechi de benzina la automate de dulciuri, instrumente muzicale, piese de masini, obiecte din fier forjat sau jucarii. Cam tot ce gaseste pe langa casa poate fi restaurat, readus in stare de functionare si vandut pe bani frumosi. De fapt gustul americanilor pentru reciclare l-am vazut si intr-o alta serie de pe Fine Living Network, in care sunt renovate bai si bucatarii. Se foloseau acolo pardoseli facute din pluta, obtinuta din reciclarea dopurilor de pluta, blaturi de bucatarie recuperate din depozite de mobilier second-hand, paravane de plastic si bambus, chiuvete de ceramica confectionate de mesteri olari si alte minunatii pe care noi nici nu ni le imaginam. Partea buna este ca pretul reciclatelor, cum este si normal, este mult mai mic decat al unor obiecte normale. La noi e invers. Uitati-va la hartia reciclata, e proasta si scumpa, adica exact pe dos. Pai cum incurajezi reciclarea?
Ei uite de-aceea prefer eu sa impodobesc borcane recuperate decat sticlarie cumparata din magazin. Vorba vine... ca in ultimul timp m-am cam abatut de la borcanele mele. Iata ultimele venite in colectie (ca tot vorbeam de colectii!)

borcan cu capac de sticla si platou, ambele cumparate din magazin

o sticla reciclata si un borcan cumparat din magazin

Rimmel, stă mat

Deoarece la un moment dat trebuia să se termine şi fondul de ten Alverde pe care îl foloseam de nu ştiu cât timp, cred că depăşise cu mult termenul de garanţie, am făcut un efort teribil şi m-am urnit să caut un alt fond de ten. De ce n-am luat tot Alverde, veţi zice, dacă mi-a plăcut aşa tare...Pentru că nu cumpăr niciodată acelaşi produs de două ori la rând. De ce ? Puneţi cam multe întrebări...pentru că aşa am eu o păsărică, încerc şi alte chestii noi, deşi uneori o iau în barbă că nu mi se potrivesc produsele.

Soia-un mare semn de întrebare

Acum câţiva ani erau prezentate la tv mai multe cazuri ale unor persoane care exageraserã cu consumul de soia în perioada postului, cred cã erau şi nişte cãlugãriţe pe post de victime, şi ajunseserã frumuşel la spital, mai ales din cauza reacţiilor alergice pe care le suferiserã.

A mai fost cazul unei familii (de data asta nu de la noi, slavã Domnului!) care avea un bebeluş pe care îl hrãniserã cu lapte de soia, cã pãrinţii erau vegetarieni şi atât îi dusese pe ei capul! Copilul murise în cele din urmã din cauza carenţelor nutritive grave. Nefiind un caz singular, pe cutiile de lapte de soia se poate citi acea inscripţie care menţioneazã cã produsul nu înlocuieşte o alimentaţie echilibratã şi complexã.

Miercurea fara cuvinte - Talent fara limite

Iti plac imaginile care spun o mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.

Unii sunt mai inzestrati decat altii, dar muuuult mai inzestrati! Ca si acest desenator de exceptie, Mark Stewart. Toate fotografiile reprezinta desene in creion si nu poze.

Prefect ungur la olteni

Don’t worry, be happy…cã se rezolvã toate…prin asimilare. Vedeţi mai jos un banc exemplificator pe care îl am în calculator şi îl citesc din când în când. Este vorba despre instalarea unui domn ungur ca prefect în Mehedinţi şi cum evolueazã, subtil dar sigur (şi ireversibil!) sub influenţa atmosferei olteneşti...spre bine, evident!

M-am hotarat...le vand

Dat fiind ca am acumulat un numar mare de obiecte decorate cu tehnica servetelului, am ajuns la concluzia ca, oricat as fi de atasata de fiecare in parte, a sosit momentul sa me despart de ele...nu de alta dar am inceput sa le depozitez prin cutii, prin diverse colturi ale casei, ceea ce aduce foarte mult a psihoza deja! Mai degraba la indemnul sotului meu si al colegilor decat din initiativa mea personala am decis sa mai si vand. Asa ca am constatat ca pot grupa diverse farfurii si borcane sau sticle sub forma de seturi deoarece, involuntar sau nu, le-am facut modele asemanatoare. Ca seturi n-arata rau, daca sunteti curiosi le puteti vedea pe crafty.ro, aici. O parte dintre ele. Sticlele sunt pe okazii.ro, aici. Borcanele mici nu le-am pus nicaieri inca. Toate se regasesc si pe blog.
Saptamana aceasta am lucrat ce se vede, e drept ca am folosit culori mai tipatoare iar borcanele sunt mai rustice, probabil in contradictie cu dispozitia sumbra pe care am avut zilele acestea.

sticla e facuta mai demult, i-am asortat un borcan mare

farfurie plata si borcan de la sos de rosii

borcane facute cu diverse resturi ramase din servetele

Semne

Femeia de 116 ani, cea mai batrână din lume, a murit zilele trecute. Slavă Domnului aş zice eu ! Credeţi că sunt cinică ? Who wants to live for ever ? Zice Freddy Mercury şi pe bună dreptate! Totuşi, din ceea ce văd zilnic în jurul meu, aş afirma că, pe măsură ce îmbătrânesc, deşi se chinuie cu bolile şi cu mizeriile acestei vieţi, oamenii trec printr-o transformare ciudată, ajungând să se cramponeze de viaţă, aşa cum nu o fac atunci când sunt mai tineri. Oricât de boşorogit ar fi cineva şi indiferent cât de bătrân, dacă îl întrebi îţi va spune că, bineînţeles, vrea să atingă suta. De ani.  O fi frica de judecata de apoi, frica de necunoscut, frica de momentul morţii, frica de ceea ce va descoperi în lumea de dincolo ? Aş băga mâna în foc că şi cei mai înverşunaţi atei, ajunşi în faţa morţii, încep să se întrebe dacă nu cumva iadul chiar există.

Big boys, bad boys…

Unul dintre motivele pentru care nu mă dau în vânt după sărbătorile de iarnă este faptul că e musai să vină Moşul. Câteodată stau şi încerc să-mi aduc aminte când am aflat eu, copil fiind, că nu există Moş Crăciun. Faptul în sine nu a a fost cine ştie ce fericire pentru mine, altfel nu mi-aş fi şters totalmente evenimentul din memorie...ca măsură de protecţie a sănătăţii mele psihice probabil. Din acest motiv, deocamdată, Moşul vine consecvent în familia noastră, puştiul meu nefiind destul de copt să afle un adevăr atât de crud, cum că lumea magică în care crede el nu este chiar atât de magică. Dar, la urma urmei, magia există pentru că noi sau odraslele noastre credem în ea cu destulă tărie. O lume fără strop de magie ar fi jalnică şi inutilă. Deci, să vină Moşul !

Merry Christmas...ho, ho, ho!

Daca va ganditi ca ar fi cazul sa intrati in atmosfera sarbatorilor, probabil evaluati deja ce ornamente pentru casa si brad mai aveti dosite prin dulapuri. In timp ce pe la altii exista un curent de revenire la la clasicele ornamente facute din materiale simple sau "eco", eventual reciclate cu mult gust, pe la noi se umplu magazinele si tarabele de aceleasi produse ca si in ceilalti ani...E drept ca trebuie sa traiasca si unii din ceva, dar, in realitate, ornamentele de Craciun reprezinta obiecte cvasi-inutile, extrem de fragile, "mancatoare" de energie si materie prima atunci cand sunt fabricate. O risipa fantastica daca tinem cont ce viata scurta au aceste obiecte. Sticla se sparge, plasticul se degradeaza, instalatiile de pom se ard pe banda rulanta, eu am cateva prin casa facute praf, ar trebui sa le duc la centrul de colectare deseuri.

Miercurea fara cuvinte - The next generation

Iti plac imaginile care spun o mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.

Uite cum, de 1 decembrie, totul devine posibil...chiar si sa avem un premier mai tanar si mai zburdalnic. 

Suntem fiii stelelor

Aşa cum aţi auzit pe la ştiri, în noaptea de 3 spre 4 dec., planetele Mercur, Venus şi Saturn s-au aliniat cu cele trei piramide egiptene de la Giza, eveniment ce se produce la mai mult de 2700 de ani o datã! Atenţie, e vorba de poziţionarea planetelor deasupra vârfurilor piramidelor, acesta e un fenomen rar, nu alinierea planetelor între ele. Aştia au tradus  de-a-n boulea ca de obicei, din scrierile unui ziarist, Charles Marcello! De fapt, dacã vã ţin balamalele, citiţi articolul în englezã aici şi veţi vedea cã traducerea e de cacao. Dacã traducãtorii ar fi avut curiozitatea sã citeascã şi alte articole ar fi vãzut cã şi Marte s-a aflat deasupra Piramidei Roşii (nordice) de la Dashur, deci am avut 4 planete deasupra a 4 piramide. Super-tare! Pe net sunt atâtea interpretãri ale spuselor ziaristului încât nu cred ca s-a obosit cineva sã-i citeascã toate scrierile şi argumentele.

Farfurii de sarbatoare

Ne apropiem (cam prea repede dupa gustul meu!) de momentele in care va trebui sa asezam o masa festiva, cel putin pentru reuniunea de familie daca nu pentru cine stie ce alti invitati. Sincera sa fiu nu prea ma mai omor sa pun mese "la patru ace". Inainte ma interesau amanuntele care dau un aer sarbatoresc, astazi ma doare fix in cot...Dar am "mesterit" in zilele acestea de weekend prelungit o alta serie de farfurii numai bune pentru a inveseli atmosfera. Le-am gandit in asa fel incat sa fac seturi cu alte obiecte pe care le am deja. Farfuriile se lucreaza foarte usor, dar au dezavantajul ca inghit mult material.

Borcanul era facut mai demult...

Un albastru...otravit! Am o sticla la fel.

Bollywood

Bineînţeles ca n-am înnebunit dar trebuie să spun că îmi plac scenele de muzică şi dans din filmele indiene…nu chiar orişice, de fapt n-am mai văzut un film indian de foarte, foarte mult timp. Dar le caut pe youtube. Apreciez actorii indieni pentru că sunt polivalenţi, cântă, dansează, interpretează, ce să mai, nu sunt chiar de duzină. Iar muzica din filme este ritmată şi antrenantă. Plus că în ultimii ani, ca sa treacă şi dincolo de hotarele ţării, sunt compuse piese din ce în ce mai moderne, fără a fi neglijată însă latura tradiţională. Aştia patrioţi ! Indiferent cât de actualitate e filmul, muzica păstrează influenţele tradiţionale. De costume şi coregrafie, nu mai zic, nu este precupeţit nici un efort pentru a se da strălucire şi opulenţă scenelor.

Jurnal de 1 Decembrie

Incă de dimineaţă ai mei şi-au făcut “bagajele” şi au plecat spre Bucureşti să asiste la parada militară de la Arcul de Triumf, eventual să viziteze şi Palatul Victoria dacă o fi deschis publicului cum am auzit... Cică ăla mic trebuie musai să vadă pe viu tancurile şi avioanele. Am scobocit prin casă să găsesc un tricolor micuţ pe care nici nu mai ştiu de unde îl avem şi le-am dat să îl aibă la ei. Chiar şi petecul ăla de pânză a avut darul să mă emoţioneze un pic, atât de puternică este simbolistica lui. Dat fiind că mai mult de 20 de ani am fost educată să respect vechiul tricolor comunist, mi-e destul de greu să nu mă gândesc la acea variantă de drapel naţional. 

Tea Time

Aveam o matuşã în vârstã care ţinea foarte mult la vechile maniere de servit ceaiul. Atunci când hotãra cã este cazul sã bem un ceai, scotea la ivealã o cutie de tablã cu ceai englezesc şi setul de ceşti de porţelan chinezesc.  Mã punea sã clocotesc apa într-un ibric, apoi o turna în ceainic şi îl acoperea pentru câteva minute. Imi explica cum apa fiartã deschide porii porţelanului şi astfel ceainicul preia mai bine aroma ceaiului. Intre timp fierbeam altã apã. Vãrsam prima apã, o turnam pe a doua si de-abia atunci introduceam pliculeţele de ceai pentru infuzare. Ritualul ma amuza şi îmi dadea senzaţia ca mã întorc în timp, într-o epocã în care Tea Time era un reper al zilei, un moment dedicat vizitelor şi socializãrii, relaxãrii de dupã-amiazã.

Cã ora destinatã servirii ceaiului a constituit un ritual important pentru civilizaţie o dovedesc şi picturile realizate de numeroşi artişti, din cele mai variate epoci. Iatã câteva dintre ele, poate vã vor deschide apetitul pentru un ceai...

Henry Salem Hubbel

Albert Lynch

George Tsui

Henriette Ronner-Knip

William McGregor Paxton

Autor anonim...n-are legatura cu ceaiul dar sunt tare dragalasi puisorii!

James Caroll Beckwith

X-Files – Panourile radiante

Relaţia mea cu încãlzirea centralã începe din vremuri imemoriale, de când eram copil şi stãteam la parinţi, într-un bloc comunist de 4 etaje în care agentul termic circula cu parcimonie înainte de revoluţie, cã era austeritate, şi tot cu parcimonie şi dupã revoluţie cã se învechiserã instalaţiile între timp. A urmat epoca unei garsoniere de la ultimul etaj unde caloriferele se încãlzeau doar atunci când era cald şi afarã şi în fiecare searã fãceam aerisire tragând apa cu un furtun în lighean, astfel încât sa se dezmorţeasca şi etajele de sub mine.

In ultimii ani m-am bucurat de confortul unui apartament la etajul 10 al unui bloc de 14 nivele, celebru în Ploieşti pentru faptul cã mult timp a fost cea mai înaltã clãdire din oraş, construitã înainte şi dupã cutremurul din ’77.

Miercurea fara cuvinte - Spune NU zarzavaturilor olandeze!

Iti plac imaginile care spun o mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.

De data asta chiar fara cuvinte! Doar hohote!

Un produs marca Academia Catavencu

Un remediu universal

Cand te plictisesti, cand ti-e urat, cand nu vezi nimic bun in fata, cand te-ai sictirit de toate, exista o solutie... Uita-te la bijuterii! Au darul de a ridica instant moralul unei femei. Bineinteles ca o bijuterie nu-ti poate rezolva problemele dar te poate inveseli. Si nici macar nu trebuie sa o posezi. E suficient sa te uiti prin magazine, pe internet, prin reviste... Aaaa, daca sunteti genul care incepeti sa suferiti pentru ca nu puteti avea acele bijuterii, mai bine o lasati balta. Eu ma multumesc si cu vazutul pentru ca imi plac bijuteriile ca forma de arta. Intotdeauna m-am dat in vant dupa bratari, mai ales pe timpul verii cand bratele sunt dezgolite.
Roberto Demeglio este un maestru bijutier italian extrem de apreciat si premiat pentru lucrarile sale. Iata cateva bratari din colectiile sale, obiecte cu taietura moderna, simpla, precisa si putin mai... rece. Dar extrem de frumoase!

colectia Anaconda

Poporul… tâmpit cu televizorul

Am de câţiva ani prin casă o carte numită “Efectele micului ecran asupra minţii copilului”, scrisă de Virgiliu Gheorghe, Nicoleta Criveanu şi Andrei Drăgulinescu şi apărută la Editura Prodromos în 2007. V-aş pune o poză dar eu sunt în posesia unei copii a cărţii, trasă la xerox. Spre ruşinea mea, recunosc!

Cartea a apărut la iniţiativa Asociaţiei pentru Apărarea Familiei şi Copilului care urmăreşte conştientizarea cadrelor didactice şi a părinţilor asupra pericolului pe care îl reprezintă televiziunea asupra dezvoltării minţii copiilor.  

Anul 0

Tocmai ce am citit pe http://www.descopera.ro ca Papa Benedict al XVI-lea atrage atentia in cartile sale dedicate vietii lui Iisus ca acesta s-a nascut un picuşor mai devreme decât ne imaginam noi...nu cu mult, ia… câţiva ani acolo, tocmai bine ca socotelile noastre istorice să fie decalate înapoi iar expresia “înaintea erei noastre” să devină lejer tulbure. Anul “0” pendulează în funcţie de cum li se năzare unora. Cică actualul calendar creştin a fost creat de călugărul Dionisie, mort pe la anul 545 (era noastra, evident !) care a greşit « calculelele »...pardon, « calcululul ». No, amu Papa tranşează lucrurile şi spune negru pe alb în cartea ce va să devină obligatoriu best-seller, că Irod a murit la ceea ce numim noi anul 4 î.c. (adică înaintea erei noastre), iar naşterea lui Iisus s-a produs în timpul vieţii împăratului.

Stand by me...ceva sa te unga pe suflet

Muzica adevarata facuta de oameni obisnuiti...talent si traire in cele mai departate colturi ale lumii, in deplin anonimat. Superb!!!

Jurnal de Black Friday innorat

Azi-dimineata , pe la ora 7 cand am dat drumul la televizor (ca avem cateva momente in care ne putem uita si la altceva decat la desene animate!), poporul american era deja sculat si aliniat (sau imbulzit) la usile magazinelor, gata de asalt. Cand s-au deschis usile au navalit sau s-au prabusit inauntru, iar cei care prinsesera locuri in primele randuri, aveau o asemenea satisfactie pe chip incat am avut senzatia ca diavolul isi bate joc de oameni. Este Black Friday...nu in magazine, cat mai ales in mintile bulversate ale unora. N-am avut inca timp (si nici acces la calculator) sa ma uit prin oferte...Dar voi face si asta ca sunt tare curioasa. Ma feresc mai mult de ispite caci este imposibil sa nu ma tenteze ceva. De obicei prostioare de care nici macar nu am nevoie imediat!

Profeţiile vedice

Puteţi citi aici un articol foarte interesant de Andrei Pleşu, numit “Semnele timpului”. Este vorba despre un comentariu pe marginea profeţiilor din Linga Purana, o veche scriere în sanscritã ce relevã predicţii ale oamenilor din vechime despre lucruri atât de anormale, nemaiauzite şi ieşite din comun ce aveau sã se întâmple în viitor, încât au meritat sã fie scrise şi nu transmise pe cale oralã cum se obişnuia.

Andrei Pleşu face un comentariu literar dar, aşa cum am mai spus, vechile scrieri sunt înşelãtoare în exprimare şi interesant ar fi sã ai în faţã o traducere cât mai bunã. Informaţia pe care o foloseşte dl.Pleşu se regãseşte în cartea “While the Gods Play: Shaiva Oracles and Predictions on the Cycles of History and the Destiny of  Mankind” a lui Alain Danielou, apãrutã în anul 1987 (!).

Miercurea fara cuvinte - Dolls...or not?

Iti plac imaginile care spun o mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.

Cand am vazut prima data papusile de portelan ale lui Siu Ling Wang, m-a izbit frumusetea si minutiozitatea lucraturii...apoi m-am simtit ciudat. Unele seamana atat de bine cu niste copii incat iti dau fiori. Mi-am adus aminte de filmele acelea de groaza cu papusi diabolice care prind viata...Brrr!

Black Friday 2012 pe ZorileStore

Unde? Ce? Cum? Explicatiile le gasiti mai jos...

 Si iată că la atâţia ani de la Marea Imbulzeală (adicătelea revoluţia din ’89) am ajuns să mai adăugăm o expresie neaoş americănească în bogatul dicţionar al limbii române...BLACK FRIDAY, în traducere  literară “vinerea neagră”. In traducere liberă o oportunitate fantastică de a prinde un chilipir, chestie pe care tot românul a ajuns să o adore, împrumutând spiritul apucător al fraţilor de peste ocean. Numai că americanii practică acest sport din spirit de competiţie, în timp ce ai noştri sunt împinşi de nevoie... In paranteză fie zis la noi e « black friday » de câte ori se deschide un nou super, hyper sau giga-market (deşi cred că ultimul cuvânt nu s-a inventat încă !).

Nominalizari

De la Anastasia am primit fix doua "blog awarduri"...
Primul cu intrebarea "De ce ti-ai facut blog?"

Raspuns: Desi a trecut putin timp de atunci, nu cred ca mi-aduc aminte prea bine contextul care m-a impins sa ma inham la chestia cu blogul...dar plictiseala si faptul ca simteam nevoia sa scriu unele lucruri au jucat un rol important. Mai precis voiam sa fac ceva diferit in rutina zilnica.

Al doilea cu provocarea de a spune 7 secrete despre mine...

Raspuns:
1. Mi-e o sila cumplita sa gatesc desi sunt o pofticioasa
2. Nu-mi place muzica clasica nici sa ma pici cu ceara
3. Nu sunt o fire iertatoare chiar daca sunt civilizata
4. Imi place sa am casa ordonata si sa gasesc totul repede
5. Nu-mi place sa lipsesc mai multe zile de acasa, nu sunt genul globetrotter si nu-mi doresc sa vad alte tari
6. Obisnuiesc sa ma uit tot timpul la cer, ma relaxeaza...
7. Ma uit la tv cu sonorul la minim ca nu suport zgomotul...stiu, asta suna ciudat, sa citesti traducerile fara sonor e uneori haios, asa sunt de stupid formulate.

Ar trebui sa nominalizez mai departe alti fericiti doritori (!) de lepse virtuale, dupa care va trebui sa ii si anunt. Sa vedem...
Sakura
Anfreutza
Beauty and others
Blueroses
Caietul cu minuni
Clarra
Emma
Kadia

Concurs

Suntem in pragul unei perioade pline de sarbatori si nu puteam sa nu dau un cadou cuiva strain. Pentru ca acesta este adevaratul dar, cel facut unui strain de aiurea...cu familia si prietenii doar faci schimb de cadouri. Asta nu inseamna ca iti fac mai putina placere.

Dupa ce m-am gandit foarte, foarte bine, am hotarat ca premiul sa fie compus din:
- un set de pastrat condimente pe care  l-am facut de curand cu tehnica servetelului;

- un sirag magnetic din pietre care, fiind foarte lung, poate fi folosit in multe feluri, de la colier pana la bratara sau centura;

 - una dintre cartile lui Mencinicopschi despre cum sa ne hranim sanatos, nu m-am hotarat care...inca (dar pana se termina concursul promit sa o fac!)

Regulile sunt aceleasi dintotdeauna adica:
- va inscrieti prin GFC pe blog
- lasati comentariu aici cu numele GFC si adresa de mail ca sa va anunt in caz de castigati. Pana la urma nu prea e corect sa va cer mailul, daca vi se pare aiurea nu-l lasati, dar va trebui sa urmariti voi daca ati castigat si sa-mi trimiteti datele de contact.

Concursul incepe astazi, 18.11 si se termina pe data de 18.12, tocmai bine inainte de Apocalipsa, ca sa nu creada cineva ca il trag in piept cu premiul (glumesc!). Castigatorul il aleg cu List Randomizer si incerc sa il afisez pe 19.12.
Acestea fiind zise, va urez succes (ce stupid suna, zici ca dati vreun examen!)

Pisicuţă, pis, pis, pis….

Cuvântul “liger” a fost inventat pentru a numi cea mai mare felină din lume şi anume hibridul dintre un leu mascul (lion) şi o femelă de tigru (tiger). Această încrucişare nu are loc în sălbăticie deoarece cele două specii trăiesc în locuri diferite, dar s-a putut întâmpla în captivitate, primul hibrid apărând în 1799. Primul pui hibrid din Statele Unite s-a născut în 1948 iar în prezent sunt vreo 200 de exemplare în lume. Ligerii exercită o fascinaţie aparte. Sunt cu mult mai mari decât ambele specii parentale şi nici până la această oră nu se ştie de ce ating dimensiuni atât de mari.

 Se spune ca ligerii au o fire placuta si sunt foarte inteligenti, mai blanzi decat speciile din care provin.

Hercules este unul dintre cei mai celebri ligeri din lume

In ciuda dimensiunilor, această felină poate atinge o viteză de 60 mile/oră (aproape 80 km/oră). Sunt animale sociabile ca leii dar le place apa, ca tigrilor. Ca orice hibrid dezvoltă destule boli, iar puii mor adesea la scurt timp după naştere. Cel mai longeviv liger a trăit 24 de ani. Multe exemplare sunt sterile dar a existat şi un caz în care o femelă a născut un pui sănătos şi viabil. Ligerii sunt consideraţi de unii ca fiind o specie nouă, dar eu nu cred acest lucru, atâta timp cât fenomenul nu are cum să intervină în mediul natural, sălbatic.

Pentru a merge mai departe cu această nebunie a încrucişărilor, trebuie să spun că există şi ti-ligerii, născuţi din încrucişarea unui tigru mascul cu o femelă de liger. Aceştia sunt mult mai rari şi unii chiar protestează vehement împotriva acestor hibrizi absolut ne-naturali. Păi ce să mai crezi, de vreme ce există şi tigons ! Adică hibrizi rezultaţi din încrucişarea unui tigru mascul cu o leoaică. V-am ameţit ?