La început m-am gândit sã pun pe blog
undeva, într-o parte, o listã de cãrţi care mi-au fost aproape încã din
adolescenţã, pe care le-am citit de cel puţin 10 ori şi pe care le voi citi
pânã la sfârşitul putinţei mele de a ţine o carte în mânã. Apoi m-am gândit cã
o simplã înşiruire de titluri este anostã şi nu îşi are rostul dacã nu adaug şi
câteva cuvinte despre ceea ce m-a atras pe mine la aceste cãrţi. Poate în felul acesta cineva va fi convins
sã deschidã una dintre aceste minunãţii şi va fi fericit sã se scufunde în
acele lumi de vis. Nu vã aşteptaţi sã vedeţi titluri pompoase de lucrãri
filozofice, istorice sau cine ştie ce beletristicã greoaie. Sunt doar cãrţi
extrem de puternice, geniale…forţã nu sirop, ar fi lozinca mea.
Iatã lista mea,
nu în ordinea preferinţelor pentru cã mi-ar fi greu sã ierarhizez:
1.La rãscruce de
vânturi - Emily Brontë
Voi începe cu
aceastã carte de dragoste pentru cã a fost printre primele romane de dragoste
ce mi-au captat atenţia. Este o carte atât de vie şi de puternicã în
sentimentele pe care le comunicã, încât ai senzaţia cã mergi pe pietre ascuţite
în loc sã te plimbi pe o potecã linã…altã metaforã mai expresivã nu îmi vine în
minte! Este o carte de epocã scrisã de o autoare tânãrã, necãsãtoritã, doborâtã
timpuriu de o boalã de plãmâni. Deoarece a trãit într-o perioadã ce nu permitea libertinajul,
mã îndoiesc cã Emily Brontë a cunoscut vreodatã iubirea realã sau aventura. Din
aceastã cauzã emoţiile şi sentimentele pe care le descrie sunt cu atât mai
surprinzãtoare. Cum spuneam, nu este urmã de sirop în aceastã poveste
captivantã. Cãutaţi-o, vã va îmbogãţi viaţa.
2. Dune – Frank
Herbert
Scriitorii
genului SF sunt un cerc aparte de magicieni, iar Dune este simfonia la care
viseazã orice consumator de gen. Dune este genialã deoarece construieşte o lume
cu totul nouã, din temelii, neomiţând nici un amãnunt. Iei cartea în mânã şi ai
senzaţia cã pãrãseşti brusc planeta Pãmânt. Când termini de citit, aproape cã
îţi vine greu sã faci prizã cu realitatea. Oricum, dacã ai pornit primul volum,
cele 9 (plus altele noi) care urmeazã ţi se par insuficiente. Dacã ai vãzut
ecranizarea şi ai avut rãbdare sã urmãreşti intriga, atunci fã rost şi de
carte…experienţa va fi de o sutã de ori mai captivantã.
3. Pasãrea spin – Colleen McCullough
Este o poveste
despre supravieţuire, dragoste şi resemnare ce se întinde pe mai multe arii
geografice, epoci şi generaţii. Este scrisã atât de simplu şi din suflet încât
ai senzaţia cã ai pe cineva în faţã care ţi se destãinuie. Este aproape dureros
de realã şi dacã ai momente în care ai vrea sã plângi când citeşti, fã-o, nu te
ruşina, asta este menirea cãrţilor, sã te sensibilizeze. Ecranizarea veche, cu
Richard Chamberlain, este destul de bunã dar nu se ridicã la nivelul cãrţii.
4. Numele trandafirului – Umberto Eco
Este o carte extraordinarã ce îmbinã genul
poliţist cu cel istoric. Este un roman poliţist a cãrui acţiune are loc în
întunecatul Ev Mediu, în rolul investigatorilor fiind…doi cãlugãri ! O
combinaţie neobişnuitã, destul de rar întâlnitã în literaturã, dar maestrul
Umberto Eco a scos un bestseller din acest hibrid. Cartea este la fel de misterioasã şi neaşteptatã
ca orice roman cu acţiune contemporanã. Ecranizarea l-a avut în rol principal
pe Sean Connery, trecut de prima tinereţe dar veşnic fermecãtor, şi este foarte
bunã, destul de fidelã poveştii. Vã va pune logica la încercare ca un puzzle cu
o mie de piese.
5. Aventuri aproximative – Vlad Muşatescu
Este o carte
autobiograficã plinã de acţiune şi culoare. Vlad Muşatescu a fost un scriitor
umorist al perioadei comuniste, cu un simţ al naraţiunii deosebit. El reuşeşte
sã îşi priveascã propria viaţã pe mai multe planuri, cu obiectivitate şi
detaşare, fãcând în acelaşi timp un portret plin de veselie epocilor în care a
trait. Mie mi se pare un scriitor român uitat pe nedrept, ca şi mulţi alţii la
fel de talentaţi. Dacã vreţi sã vã descreţiţi frunţile şi sã râdeţi în hohote,
cãutaţi orice carte de Vlad Muşatescu, vã va scoate negreşit din cercul
grijilor cotidiene.
6. Fiinţa rãului – William Diehl
Este un roman
poliţist cu valenţe psihologice, paranormale, religioase, ce exploreazã
nebãnuitele cãi ale minţii, dualismul firii umane, infinita putere a rãului. Finalul
este atât de neaşteptat încât te va lãsa cu gura cãscatã. Horrorul
condimenteazã aceastã scriere şi trebuie sã vã ţineţi firea pentru a putea duce
la sfârşit lectura acestui roman genial.
7. Ultima licornã – Peter Beagle
Este o poveste fantasticã atât de frumoasã
şi tristã în acelaşi timp încât îţi va fi greu sã o reciteşti …trebuie sã ai o
dispoziţie aparte pentru aceastã carte, sã fii într-o anumitã perioadã a vieţii
în care sã fii deschis acestei scrieri melancolice plinã de simboluri. Nu
ezitaţi sã o citiţi, este mult mai mult decât o poveste cam ciudatã, este pur
şi simplu o lecţie despre viaţã.
8. Mândrie şi prejudecatã – Jane Austen
Dacã aţi vãzut recenta ecranizare cu Keira
Knightley în rolul principal şi v-a plãcut, puneţi mâna şi citiţi, filmul
respectã tonul lejer ironic al cãrţii, ca şi farmecul poveştii de la sfârşitul
secolului al XVII-lea. Cartea poate pãrea greoaie dar dialogurile sunt atât de
spirituale şi scot în evidenţã atâţ de bine preocupãrile “maritale” ale epocii,
încât te va captiva şi amuza cu siguranţã. Este o poveste de dragoste cu happy-end, o bad-time
story ce te va binedispune garantat.
9. Un yankeu la
curtea regelui Arthur – Mark Twain
Doamne, cât am
putut sã râd la cartea asta! Este o carte de mi-li-oa-ne! Râzi de cazi pe
spate…un om modern pierdut în epoca regelui Arthur şi modul cum percepe el
societatea din acele vremuri, puţin stupidã în obiceiuri, cu personaje lejer bãtute
în cap, grobiene şi închistate. Cartea este o ironie americanã la adresa vechii
civilizaţii europene, iar Mark Twain este un asemenea maestru al umorului fin
sau mai puţin subtil încât nici mãcar nu poţi sã te superi pe el.
10. Legiunea blestemaţilor şi Monte Cassino
– Sven Hassel
Sunt de fapt douã
cãrţi dintr-o serie foarte lungã, despre experienţa realã a acestui autor , ca
simplu soldat al Germaniei naziste în cel de-al doilea rãzboi mondial, într-un
batalion disciplinar. Le-am menţionat pe cele douã deoarece au fost primele
apãrute pe vremea comuniştilor si singurele traduse pânã în 1989. Sunt nişte
cãrţi despre ororile rãzboiului, despre arta de a supravieţui fizic şi mental
fãcând apel la rezervele cele mai ascunse de optimism şi umor ale fiecãruia. Poate
nu sunt cãrţi destinate femeilor, dar nici nu cred cã o femeie cu vederi mai
largi nu ar putea aprecia realismul acestor poveşti care au fãcut înconjurul
lumii şi au schimbat modul cum a fost perceputã armata germanã.
Aceasta este
lista mea de suflet.
Mi-e foarte greu
sã mã rezum la 10 cãrţi dar le-am ales pe acelea pe care le-aş deschide
oricând…la bine şi la greu cum s-ar zice.
Puteţi sã faceţi
şi voi propriul exerciţiu şi sã rememoraţi cãrţile, filmele sau muzica ce vã
dau acea mult doritã stare de bine.
P.S. Indemnaţi-vă copiii adolescenţi să
citească…ultimele studii (americane!) au arătat că cititul provoacă slăbire şi
te ţine departe de obezitate. Măcar pentru atât şi merită să ţii o “dietă” de citit.
ma bucur sa aud ca citesti...:)
RăspundețiȘtergerein ultimul timp mai mult fac mancare si ma uit la desene animate, iar cand vreau relaxare ascult muzica mai degraba decat sa citesc, dar eu am scuza ca am citit tot ce trebuia atunci cand trebuia, unii nici macar nu au biblioteca in casa...
RăspundețiȘtergere