Si a fost ziua bărbatului…

Pentru cei care sunt/nu sunt bãutori de bere s-a inventat ziua barbatului, în ideea cã se vor mai câştiga ceva consumatori pe acest sector. Duminicã mai pe searã mi-am amintit de chestia asta când i-am auzit pe unii zicând cã se duc la nu ştiu ce meci de fotbal…la câtã culturã am eu în domeniul sportului, m-am şi mirat cã în Ploieşti se mai joacã fotbal. Am aflat cã a jucat Petrolul cu Astra şi cã a bãtut Petrolul. Victoria gãzarilor m-a lãsat absolut rece…la fel ca şi ziua bãrbatului. Când eram micã, tatãl meu mã lua câteodatã pe stadion fãrã teama cã trebuie sã îmi astupe urechile din douã în douã secunde, lumea era mai civilizatã şi frica de lege mult mai mare.

Mã gândesc cã bãrbaţii au şi ei nevoie de o zi specialã, nu ca sã primeascã omagii şi cadouri, ci ca sã fie ei înşişi, sa meargã pe stadion, sã fluiere, sã scuipe seminţe în capul celui din faţã, sã dea din mâini, sa înjure fãrã rezerve, sã facã valuri ca la grãdiniţã, sã tropãie, sã sufle în vuvuzele, sã-şi urle frustrãrile pânã rãguşesc, sã-şi smulgã pãrul din cap si sã fie antisociali în formã organizatã.

“Grupir” e cuvântul de ordine la bãrbaţi încã din fragedã pruncie. Separat, fiecare îşi vede de treaba lui. Eiiii, când ajung la un loc cu alţii, intervin câteva trãsãturi ancestrale care nu s-au modificat prea mult cu toatã evoluţia de care suntem atât de mândri. Instinctele primare ies mai repede la ivealã decât la femei ceea ce îi face sã parã uşor retardaţi faţã de sexul opus încã din copilãrie. Intotdeauna fetele se dezvoltã mai iute, atât fizic cât şi psihic, mare parte din grãdiniţã şi şcoalã sunt mai isteţe, mai înalte şi mai descurcãreţe. Majoritatea bãrbaţilor au încasat câteva scatoalce în copilãrie de la o femeie, fie cã era mama, învãţãtoarea sau colega de clasã.  Noi ne bãteam parte în parte cu bãieţii şi trebuie sã spun cã îi smotoceam destul de serios, dar tot repetau prostiile, dovadã cã nu învãţau mare lucru din propriile experienţe.

Prin iarnã când mã foiam sã-mi înscriu copilul la şcoalã, am prins o recreaţie exact când stãteam la coadã la secretariatul şcolii. A fost un spectacol pe cinste! Bãieţii au nãvãlit disperaţi pe holuri şi preţ de 10 minute s-au alergat ca apucaţii de la un capãt la altul, fãrã vreun scop precis, trãgându-se de haine, roşii la faţã de încãlziţi ce erau. Fetele în schimb au rãmas în clasã, n-am vãzut decât douã stând liniştite şi vorbind între ele lângã o fereastrã. Imaginea spune multe…

Toatã viaţa lor bãrbaţii continuă sã se simtã cumva stânjeniţi, ca şi cum societatea îi obligã sã fie ceva ce nu îi caracterizeazã. Au probleme cu exprimarea sentimentelor, se simt constrânşi atunci când trebuie sã se supunã unor reguli simple, când intrã într-un magazin se jeneazã sã cumpere anumite lucruri cum ar fi vata, tampoanele sau prezervativele, sunt prea mândri sã solicite indicaţii când rãtãcesc drumul, le e ruşine sã se ducã la doctori femei mai ales când e vorba de boli sexuale, nu sunt în stare sã povesteascã ceva cu lux de amãnunte, indiferent ce le ceri au senzaţia cã îi comanzi şi orgoliul lor suferã, sunt extrem de conservatori în obiceiurile legate de îngrijirea personalã, fac fixaţii pe anumite obiecte de îmbrãcãminte şi le poartã pânã picã de pe ei de uzate ce sunt, colecţioneazã electronicele vechi, şuruburi şi capete de ţevi în ideea cã mai pot fi folosite la ceva, nu suportã durerea fizicã şi se vãicãresc la cea mai banalã rãcealã, tind sã plece urechea la ce le spune un strain mai degrabã decât la ce le spune propria nevastã şi multe alte ciudãţenii.

Dar şi ei sunt ai noştri…taţi, prieteni, fraţi, iubiţi sau soţi, ãştia sunt şi cu ei defilãm! Dumnezeu sã ne-ajute!