Explicaţii necesare la Miercurea fãrã cuvinte

Fotografiile din “Miercurea fãrã cuvinte” sunt fãcute acum aproape 3 ani într-o grãdinã zoologicã, aşa cum au fost peste tot prin ţarã pânã de curând. Cred cã imaginile impresioneazã datoritã cuştilor mizerabile în care erau ţinute animalele. Parcã nici aparatul de fotografiat n-a vrut sã focalizeze pe bietele fiinţe şi s-a încãpãţânat sã scoatã în evidenţã tot gratiile ruginite, ca un strigãt de protest...Aici bat un pic câmpii şi fac poezie când de fapt ar trebui sã spun ca eu nu m-am priceput sã setez aparatul. Dar aşa a ieşit şi totul are un mesaj.

Este însã absolut necesar sã fac unele precizãri. Pentru unele animale coşmarul a luat sfârşit odatã cu aplicarea Directivelor Europene cu privire la bunãstarea animalelor ţinute în captivitate. Mãcar în aceastã privinţã Uniunea Europeanã a fãcut un bine imens, obligând autoritãţile române sã scoatã urşii şi felinele mari din cuşti şi sã le construiascã spaţii deschise, largi, în care sã se simtã cât de cât ca în mediul lor natural. Cred cã aţi vãzut la televizor cum la momentul respectiv o organizaţie din Anglia,  Fundaţia Born Free, a luat câţiva lei amãrâţi de la grãdinile zoo din Buhuşi şi Bacãu şi i-a trimis în Africa, sã îşi petreacã ultimele zile într-o stare de semilibertate. Lozinca fundaţiei este “Keeping wildlife in the wild” iar site-ul este www.bornfree.org.uk/ . Trebuie spus cã animalele din grãdinile zoologice nu mai pot fi eliberate în sãlbãticie din multe motive, începând cu faptul cã s-au nãscut în captivitate si nu au dezvoltate instinctele elementare de supravieţuire şi terminând cu degenerarea biologicã pe care o prezintã. Cu alte cuvinte sunt purtãtoare de gene şi boli ce pot afecta populaţiile din sãlbãticie. Celor fanatici, care vor sã vadã cu orice preţ aceste animale zburdând libere pe câmpiile africane sau în pãduri, le-aş spune cã visele trebuie sã aibã o bazã realã.

Totuşi eu sunt împotriva grãdinilor zoologice, cel puţin aşa cum aratã ele la noi în ţarã. Nu contest rolul lor educativ şi recreativ, dar nu în condiţiile de la noi. Fundaţia Born Free monitorizeazã în continuare grãdinile zoo din România si din multe alte ţãri, iar raportul fãcut în aprilie 2012 este descurajant. Lucrurile se mişcã greu din cauza ignoranţei oamenilor.

“Designul nesatisfãcãtor al cuştilor, slaba întreţinere a gardurilor, lipsa barierelor despãrţitoare şi penuria de angajaţi disponibili la gradinile zoologice i-au pus deseori în pericol pe vizitatori sau i-au expus la boli. Unii vizitatori au putut cu usurinţã sã intre in contact direct cu specii periculoase, inclusiv urşi şi lei...In medie, patru din cinci cuşti nu oferã animalelor oportunitatea de a-si dezvolta comportamentul sau activitatea prin intermediul a diverse obiecte, în principal jucãrii sau dispozitive de hrãnit"" .

“Penuria de angajaţi” este de fapt o exprimare elegantã pentru a descrie lipsa aproape totalã de personal pregãtit sã lucreze cu animale sãlbatice, lipsa voluntarilor, studenţi sau iubitori de animale, dispuşi sã se dedice acestei activitãţi.

Si mie îmi place sã îi arãt copilului meu animale...vii. Dar la urma urmei nu ţin neapãrat. Nu cu preţul ãsta. Dacã va vrea vreodatã sã vadã lei adevãraţi, n-are decât sã se ducã în Africa. Grãdinile zoo, ca şi numerele cu animale de la circ, ca si luptele cu tauri, caini sau cocosi, ca şi sclavagismul, fac parte dintr-o istorie nu tocmai de lãudat a omenirii. Ar fi cazul sã depãşim aceastã fazã.