Miercurea fara cuvinte - Gradinite

Iti plac imaginile care spun o mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.

Daca stati la bloc si vreti totusi o farama de verdeata, gradinile miniaturale, amenajate in vase de sticla, pot fi fermecatoare si extrem de decorative.

Avaaz

“Avaaz” înseamnã “voce” în mai multe limbi şi este numele unei mişcãri internaţionale înfiinţatã în anul 2007, cu scopul democratic de a lua atitudine şi de a face presiuni asupra puterilor politice pentru rezolvarea unor probleme legate de distrugerea mediului, schimbãrile climatice, corupţie şi conflicte.

Primesc din când în când mailuri şi sunt invitatã sã ader la câte o cauzã şi sã semnez o petiţie online.... Avaaz a intuit puterea internetului de a reuni instantaneu oameni din cele mai îndepãrtate colţuri ale lumii, aşa cã a creat pe site posibilitatea de a-ţi exprima poziţia printr-o semnãturã. Campaniile lor pot fi vizualizate în 15 limbi, pe 6 continente, iar rezultatele sunt manageriate de mii de voluntari.

In prezent se desfãşoarã o campanie ce vizeazã stoparea exploatãrii petrolului în pãdurea amazonianã din Ecuador. 

 

Dacã vreţi sã luaţi atitudine, puteţi citi despre campanie şi semna aici

Terenurile amazoniene vizate aparţin populaţiei baştinaşe Kichwa şi reprezintã o zonã cu o extraordinarã biodiversitate. In disperare de cauzã bãştinaşii au apelat la Avaaz pentru a-i susţine deoarece guvernul Ecuadorului încearcã sã-i cumpere şi sã transforme pãdurea virginã în câmp de petrol. Singura scãpare ar fi faptul cã preşedintele Ecuadorului este în campanie electoralã, iar Avaaz sperã sã strângã un milion de semnãturi şi sã-l determine sã-şi schimbe intenţiile. Existã deja peste 800000 de semnãturi, mai e nevoie de foarte puţin!

Dacã aveţi reţineri cu privire la a semna astfel de petiţii, Avaaz menţioneazã cã asigurã protecţia datelor personale. In dreapta paginii puteţi vizualiza permanent cine semneazã, veţi observa cã sunt persoane din toatã lumea.

Pink Mondays

Karmapolice a transformat Blue Mondays in Pink Mondays...Daca aveti chestii roz de impartasit, inscrieti-va pe lista!

Am redesenat covorasul de piele...cu putina muzica pentru luni seara!

Concurs in colaborare

Dat fiind faptul ca iubesc atat de mult sticlele si borcanele, oricat de ciudat ar suna chestia asta, m-am hotarat sa pun la bataie un set, ca premiu intr-un concurs. Stati linistiti ca le-am si decorat, nu vi le ofer chioare ca atunci chiar as fi ciudata!
Inscrierea este aici http://www.facebook.com/photo.php?fbid=585689024779341&set=a.480965881918323.127297.445137742167804&type=1&theater  pentru simplul motiv ca cea care organizeaza concursul este o prietena inimoasa din lumea bloggerilor, anfreutza. Accesati linkul de mai sus si urmati instructiunile, sunt simple.
Premiul il vedeti la "locul faptei", sper sa va placa. Ii multumesc inca o data anfreutzei pentru gazduirea concursului.

Din perlele copilului

Inaugurez astazi o noua rubrica numita cum vedeti in titlu si asta deoarece nebunaticul meu tocmai mi-a servit una si ar fi pacat sa se piarda...ca am auzit atatea si am fost atat de fraiera incat sa nu le notez. Deci...Stau si scriu la calculator iar domnul meu isi face de lucru in sufragerie. Deodata apare langa mine cu un balon pe care il umflase si ma roaga sa i-l leg. Dupa alte doua minute se prezinta cu alt balon si cu aceeasi doleanta.

Când lutul prinde viaţă…

Sunt cuvintele care mi-au plăcut de pe un site dedicat ceramicii negre de Marginea
Prin 2011 se puteau citi nişte articole în presă despre faptul că o fundaţie din Bucureşti, Renaşterea Bucovineană, a obţinut o finanţare nerambursabilă de 966.000 lei prin POR pentru promovarea ceramicii negre de Marginea, una dintre tradiţiile spectaculoase ale românilor, aflată în pericol de a fi ....marginalizată ! De ce ? Pentru că mai existau doar 5 familii care continuau această tradiţie.



In plus, proiectul îşi propunea să redea atractivitatea turistică a comunei şi să promoveze şi în străinătate această marcă românească a identităţii culturale. Bineînţeles că realizarea unui site al comunei Marginea şi al ceramicii tradiţionale era inevitabil. Am găsit acest site în linkul de mai sus şi mi-a plăcut, se simte sufletul din spatele tradiţiei şi muncii oamenilor de acolo, aşa cum l-am simţit şi pe site-ul The Art of Dar.
Ceramica neagră are farmecul monocromatic al lucrului simplu, dar sofisticat în acelaşi timp. Uitaţi-vă pe fotografiile de pe site, citiţi povestea olăritului şi veţi înţelege de ce este atât de important ca această preocupare să nu dispară. Nu pentru că străinii sunt interesaţi de tot ceea ce înseamnă tradiţie, ci pentru că obiecte atât de frumoase nu găseşti la multe popoare. Sunt absolut unice şi fac istorie.

 

Magazinul de sănătate

Dacă aveţi curiozitatea să derulaţi prima pagină a blogului, veţi vedea pe dreapta câteva bannere dintre care unul are desenată o sticlă roşie, reprezentând un produs numit “Suc integral de mangustan cu miere”. Mie mi-a sunat mai altfel la ureche şi am avut curiozitatea să vizitez magazinul on-line http://www.mereusanatos.ro, cel care oferă spre vânzare acest produs. Nu “intrasem” niciodată pe uşa virtuală a acestui magazin şi trebuie să recunosc că am avut o mare surpriză. M-am trezit în faţă cu foarte multe categorii de produse, nici nu ştiam cu ce să încep, noroc că sunt organizate pe tipuri de afecţiuni sau pe vârste, suplimente, cosmetice, dermato-cosmetice, găseşti uşor ceva dacă ţii neapărat. Dar să revin la sucul de mangustan. N-am auzit deloc de el şi totuşi este probabil cel mai puternic antiinflamator şi antioxidant natural cunoscut de omenire, numit în Caraibe « Fructul lui Dumnezeu ».

Jurnal de weekend - Scent of peony

Acesta va fi un jurnal cam saracut ca, sincer, nu s-a intamplat nimic neobisnuit in afara de tracasarile cotidiene. Afara s-a lasat un gerulet si a inceput sa ninga din nou, am iesit la o plimbare acum vreo ora si n-am stiut cum sa o zbughim mai repede acasa. Ideea era sa luam aer pe bulevard si am facut nitel jogging de nevoie, incercand sa ajungem urgent la caldurica. De-abia acum se simte codul galben in Ploiesti (sau ce culoare o fi devenit intre timp) ca ieri nu se asternuse deloc zapada, chiar credeam ca se va intampla vreun miracol si pe noi ne va ocoli frigul. Daca vreti sa stiti, judetul Prahova este chiar privilegiat din punct de vedere meteo datorita arcului carpatic si in special Muntii Ciucas ce constituie un adevarat scut fata de aerul nordic. In schimb masele de aer sudice au cale libera, motiv pentru care stam "la adapost" de urgii. Totusi vanturile dominante bat din nord-est cu destula vigoare gratie unor arhitecti comunisti "geniali" ce au conceput principala artera a orasului, bulevardul ce il traverseaza, fix pe directia nord-sud. Asa ca, fie vara, fie iarna, mai ales in cartierul de nord, te zboara vantul in permanenta, dovada ca trebuie sa mai si gandesti, nu numai sa termini o facultate de arhitectura. In rest toate bune si...inghetate, inclusiv porumbeii care imi gainateaza pervazul termopanelor ca nici eu nu am gandit prea mult cand mi-am pus tamplaria si am vrut pervaz un pic mai lat. Am parte de acesti musafiri grasani ca toata lumea ii indoapa de au ajuns ca niste besnite. Si cine a zis ca pasarile nu zboara noaptea?! Ei bine, tovarasii inaripati fac niste aterizari ca pe portavion, din scurt, cu bufnituri de zici ca imi arunca cineva bolovani in geam. Si mai sunt si inteligenti pe deasupra. La bucatarie am frecat pervazul cu furie apoi am legat 3 pungi care sa falfaie si sa-i sperie. I-a speriat pret de o saptamana pana s-au prins ca pungile sunt inofensive. Acum aterizeaza intr-o latura si se uita cu un ochi, prevazatori, la plastic. Buna afacere!
Productia din aceasta saptamana consta intr-un set negru-roz, cu bujori invechiti, vintage. Initial crezusem ca sunt trandafiri dar cand am primit servetelul am vazut ca sunt bujori. "Scent of peony" e lozinca de pe servetel si asa am numit si eu acest set format dintr-o sticluta de la vodka Absolut, un platou si un borcan de ness transformat in vaza. La sticla de vodka am pastrat dopul care se insurubeaza si pastila argintie de pe fata sticlei.

O societate fara modele

"Tu cat timp pierzi zilnic la toaleta?"
Intrebarea aceasta, absolut intimã, erupe din ecranul televizorului în fiecare zi, de câte ori ruleazã o reclamã stupidã dedicatã promovãrii unui medicament ce regleazã tranzitul intestinal...Totuşi tranzitul intestinal este o problemã personalã ce nu se discutã în public. Dar trebuie sã-şi vândã şi producãtorul marfa cumva, chiar cu riscul unei impardonabile intruziuni în spaţiul intim al privitorilor.

Dar cele mai tari ziceri sunt titlurile din newsletterurile venite zilnic pe mail, de multe ori sunt atât de hazlii încât nici nu mã obosesc sã deschid articolul, la mine efectul e invers, în loc sã mã incite sa citesc totul, mai degrabã mã face sã şterg instantaneu mailul. Ia uitaţi ce primesc:

Freecycle – Intrã în reţea!

Nu ştiu de ce nu am scris pânã acum despre chestia asta cã îmi e familiarã de vreo doi ani de când am descoperit-o...Nu-mi aduc aminte cum am gãsit-o pe net, cred cã eram în cãutare de modalitãţi de a mai scãpa de lucrurile din casã, donându-le. Cum necum am descoperit reţeaua  Freecycle, varianta de România. Pe scurt, Freecycle este o reţea internaţionalã ce conecteazã peste 9 milioane de oameni din toatã lumea, o mişcare non-profit formatã din douã categorii: cei care vor sã scape de obiectele devenite inutile pentru ei şi cei care vor sã gãseascã obiecte gratis. A fost inauguratã în 2003, în SUA (Tucson-Arizona) de cãtre Deron Beal. Conceptul s-a rãspândit în 85 de ţãri şi existã mii de grupuri locale. Cu siguranţã americanii ştiu sã transforme gunoiul în comoarã.

Proiect de promovare a României

Sau “499 de motive sã fii turist în România” , aşa sunã o frumoasã iniţiativã la care am fost invitatã sã particip. Ar trebui sã scriu despre un loc, un oraş, un obiectiv turistic, despre ceva ce m-a impresionat şi meritã vizitat. M-am gândit destul de serios la chestia asta, am revãzut locurile de prin Prahova pe unde m-am perindat (cã în alte judeţe nu mã bag, are cine sã le promoveze) şi am ajuns la concluzia cã zonele turistice de pe la noi sunt arhi-cunoscute, e plin netul de informaţii de pe Valea Prahovei şi cea a Teleajenului, nu vãd ce aş putea adãuga inedit... Moment în care mi-am dat seama cã existã de fapt douã categorii de turişti, cei care preferã cãrãrile umblate, apa caldã curentã şi tot confortul unui hotel şi cei care îşi iau bocceaua în spinare şi pleacã în necunoscut, fãrã o ţintã precisã şi fãrã mari pretenţii, doar cu dorinţa de aventurã. Pentru persoanele din a doua categorie, amatoare de naturã sãlbaticã, pasionate de fotografie, sociabile şi dispuse sã cunoascã oameni, am un loc perfect, este “locul de deasupra viilor”, cel pe care îl promovez non-stop prin bannerul din dreapta blogului. Dar sã o luãm cu începutul...

Reflexii in oglinda -- Spalaturi pe creier

Particip la Reflexii in oglinda de pe blogul lui SorinN. Daca vreti sa fiti parte a acestei initiative fotografice, intrati la SoriN si inscrieti-va...in fiecare vineri...

Copilul meu s-a jucat cu aparatul foto... Isi facea lectia la mate, a intrerupt-o si a tras cateva poze prin casa...In oglinda de la dormitor s-a declansat blitzul, banuiesc ca i-a spalat un pic creierasul deoarece nu-si mai aducea aminte unele socoteli la mate.

Jurnal de weekend - Enigmatic Pamantul

Ah, ce mai citeam "Enigmatic Pamantul", cartea lui Alexandru Mironov...Si cu cate eforturi faceam rost de cartile autorilor straini despre fenomene neobisnuite, extraterestri, paranormal, enigme de tot soiul...Astazi stau si ma uit boiereste, in fiecare zi, la "Extraterestri antici" pe History si toate povestile imi vin de-a gata, prin intermediul ecranului, de o mie de ori mai palpitante ca sunt istorii pe care de-abia acum le aflu. Sunt din ce in ce mai multe teorii si din ce in ce mai indraznete, probabil ca la un moment dat istoria omenirii va trebui rescrisa, dar acel moment va insemna o adevarata revolutie, nu numai in cartile de scoala, dar mai ales in spiritul si credintele noastre. Oricum, in episodul de astazi, printre altele, s-a vorbit din nou de Marea Piramida din Egipt, o creatie reprezentativa pentru tot ce se speculeaza in privinta vizitatorilor din alte lumi. Marea Piramida, spre deosebire de celelalte doua mai mici, nu a adapostit niciodata trupul vreunui conducator si nu s-a putut dovedi ca a fost construita in ideea de a servi ca monument funerar. De fapt nu se stie deloc la ce serveste. Pe peretii ei nu exista nici un fel de inscriptii care sa descrie sau sa ilustreze cum a fost construita si de ce. Dar in interior exista un sistem de incaperi, tuneluri si culoare, extrem de misterios ca amplasare in spatiu si extrem de greu de construit cu tehnologia de care dispuneau anticii. Arheologii care au studiat dispunerea tunelurilor, au presupus ca cele 4 structuri oblice care se deschid in asa-numitele camere ale Regelui si Reginei, ar fi de fapt pentru aerisire. Dar un inginer a emis o teorie extrem de bulversanta. El sustine ca Marea Piramida este de fapt o uzina uriasa...de hidrogen. Prin cele doua tuneluri oblice dinspre baza piramidei erau introduse substante chimice (in cantitati industriale) care se scurgeau pana in Camera Reginei, intrau in reactie si degajau hidrogen. Acesta se ridica prin tunelurile de la nivelurile superioare si era captat. In ce scop? Pai hidrogenul este un combustibil formidabil, inclusiv pentru aparatele de zbor. Suuupeeerrr!
Hai, ca pornisem un jurnal de weekend si v-am povestit despre extraterestri!
De fapt voiam sa va arat alte sticle, de data asta foarte colorate ca am intrat intr-o noua faza artistica. Mai bine zis am mai vizionat niste tutoriale pe Youtube si m-am mai destupat si eu la cap. Plus ca am invatat sa fac spirale si arabescuri cu auriu si acum ma delectez cu aceasta noua deprindere.

Un bilanţ întârziat

Am de la Iulia o provocare foarte, foarte interesantã şi îi mulţumesc pentru ca s-a gândit la mine...şi îmi pare rãu cã i-am dat curs atât de târziu, dar luna ianuarie nu s-a terminat şi încã se pot face recapitulãri pentru anul recent decedat. Spun cã provocarea este interesantã deoarece propune realizarea unui bilanţ al activitãţii blogului. Ar trebui sã rãspund sau sã îmi rãspund la urmãtoarele chestiuni:

Cum aţi trecut voi prin TIMP în 2012?

• Care au fost cele mai bune articole ale voastre?
• Câte articole aţi postat?
• Câte comentarii aţi adunat?
• Câţi abonaţi aveţi?
• Pe ce alte blog-uri aţi scris?
• Ce alte blog-uri v-au atras atenţia în acest an şi aţi reuşit să le citiţi constant?
• Cum aţi descrie în câteva cuvinte activitatea blog-ului vostru din 2012?

Painea adevarata

Exista un loc în Ploieşti unde se faceau specialitãţi de pâine la preţuri rezonabile, o franzelã obişnuitã costa 2 lei. Acum s-a desfiintat...Pacat! Pâinea cu mãlai este extrem de apetisantã, gãlbioarã şi cu coaja crocantã deoarece este tãvãlitã prin fulgi de porumb. De multe ori o nimeream fierbinte, când ajungeam acasã scoteam smântâna, îi puneam sare şi întindeam miezul cald prin aceasta. Un mod perfect de a lua nişte kilograme în plus…Intotdeauna mi-am dorit sã existe în oraş brutãrii din acelea ca în strãinãtate, mici afaceri de familie, unde sã intri şi sã te îmbeţi de mirosul pâinii şi al croissantelor, sã poţi alege variante gustoase şi sãnãtoase de pâine fãcutã dupã reţete tradiţionale.

Miercurea fara cuvinte - Sa facem paine!

Iti plac imaginile care spun o mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.

Un mic dejun sanatos si satios incepe cu o painica savuroasa. Si cum mie mi-e foame la ora asta...

paine coapta cu carne de porc...

paine cu bule de branza...

paine cu prune...

paine Zucchini...

paine curcubeu...

Sã ne înecãm în verde

Intre Crãciun şi Revelion mi s-a rupt geanta…Cu alte cuvinte a decedat din cauze naturale cã era veche şi purtase timp de vreo trei ani cam tot ce şi-ar putea imagina o persoanã de sex feminin. Mai puţin cãrãmizi, deşi în unele momente puteai sã juri cã e plinã cu pietre, aşa de greu atârna. A fost o geantã de toatã isprava, sã-i fie ţãrâna uşoarã, m-a bãtut gândul sã o incinerez dar am zis cã meritã un sfârşit mai spiritual, aşa cã am dus-o la gunoi sã putrezeascã în pace. Sper sã nu mã bântuie!

Cum eu nu sunt cine ştie ce fashionistã, am o singurã geantã de iarnã şi vreo douã colorate de varã, m-am vãzut nevoitã sã-mi urnesc bãtrâneţile în cãutarea unei genţi corespunzãtoare, de serviciu adicã, mai pântecoasã, dar şi esteticã în acelaşi timp. Si dã-i şi combate prin magazine pânã mi s-a acrit cã dacã era corespunzãtoare ca dimensiune, nu-mi plãcea culoarea, n-avea bretea de umãr sau stilul nu-mi spunea nimic...

Jurnal de weekend - Prezentu-i colorat, viitoru-i de...

Daca aveti o rima care sa se potriveasca in titlu, spuneti-mi-o si mie...Nu sunt grobiana de felul meu dar dupa ziua de ieri, cand am lucrat ca sa recuperam mini-vacanta avuta de sarbatori prin mila guvernului, chiar simt nevoia unei injuraturi sanatoase! Bineinteles ca am pierdut sambata aiurea ca n-a venit nimeni prin institutie, eram ca niste huhurezi...Dimineata in troleu am fost trei persoane, probabil toti bugetari loviti de aceeasi soarta. Si un ger corespunzator! Si pentru ca nu era suficient ca stateam la serviciu sambata, am mai auzit si niste vesti tulburatoare despre cum vrea guvernul sa eficientizeze serviciile deconcentrate. Nu obisnuiesc sa discut politica pe blog ca nu-mi place subiectul si nici sa ma vait, dar daca se aplica ce se zvoneste, ne ducem de rapa la propriu...pe plan personal ca la modul general nu-mi dau seama. Si-asa avem niste salarii de toata jena, nici cat femeile de serviciu de prin alte parti. O sa ziceti ca de ce stam pe salariile astea...Pentru ca locuri de munca nu sunt pe toate drumurile, e criza, noi venim in contact cu toate societatile particulare din judet si vedem cat se zbat oamenii sa ramana pe linia de plutire. Nu-i momentul sa faci mofturi, ai loc de munca, taci si te tii de el! Viitoru-i de cacao, cum spuneam.
Dar macar prezentul e colorat...datorita sticlelor mele scumpe si dragi. Acum, dupa sarbatori, dat fiind faptul ca toata lumea a tras la maseluta si a golit la butelci de toate soiurile, am putut sa fac rost de obiecte pentru lucru. In noaptea de revelion, dupa artificiile din centru s-au spart sticle de sampanie la greu, ma uitam cu jale cum se fac tandari atatea potentiale opere de arta! Dar pe drum, spre casa, am vazut sticle intregi asezate sub un cos de gunoi...Era lume in jur, cam jenant sa te apleci dupa sticle goale aruncate de altii. Cum eu ma cam rusinam, mi-am imboldit consortul la acest gest, in ideea nobila ca e mai bine sa se faca el de bafta...El nu s-a sinchisit si astfel am mai facut rost de sticle. Mastodontul de sticla de sampanie din prima fotografie este de la spumos Zarea ambalat la 2 litri. Sticla mai finuta de alaturi este de la Alexandrion iar in a doua foto e o sticla de sampanie de dimensiune obisnuita. Cu sticloiul cel mare a fost o adevarata surpriza, l-am gasit parasit chiar langa intrarea in bloc, ziceai ca m-asteapta! Asta deoarece inainte de Craciun ma invartisem prin magazin si admirasem o astfel de sticla, bineinteles plina, si care costa vreo 20 de lei. Chiar imi imaginasem ce model i-as face dar pana la urma renuntasem, gandindu-ma ca nu suntem noi in stare sa golim doi litri de spumos (avem sampanie nedesfacuta de vreo doi ani!). Dar, ca sa vezi cum functioneaza lucrurile atunci cand iti doresti foarte tare ceva!

Genie in a bottle

Fixaţia mea cu sticlele a luat amploare în ultima vreme, extinzându-se îngrijorãtor asupra pieselor vechi, de colecţie. Pe la noi nu se prea omoarã lumea cu achiziţionarea de “vechituri”, slabe şanse sã vezi altundeva decât într-un muzeu, obiecte din sticlã din alte epoci. Si totuşi sunt sigurã cã existã pe acolo, pe undeva, numai cã nu le-a scos nimeni încã, la luminã...

Prin alte colţuri de lume însã n-aş pãrea chiar aşa ciudatã. Este o ştiinţã sã identifici şi sã clasifici sticloanţele şi borcanele manufacturate în secolele trecute. Pentru cã fiecare obiect este unic, este opera şi stilul anumitor meşteri. “Pe vremea când totul se fãcea manual şi rezista o veşnicie” – aşa cuvânteazã restauratorii din serialul “American Restoration” de pe History şi au perfectã dreptate. Obiectele aveau valoare pentru cã fiecare reprezenta muncã şi talent, aveau individualitate şi nu se obţineau atât de uşor.

Am gãsit un site formidabil dedicat istoricului fabricãrii sticlelor şi a altor recipiente pentru depozitare, identificãrii şi datãrii acestora, acoperind ca timp secolul XIX şi începutul secolului XX.

M-a fascinat modul cum este diagnosticatã forma şi destinaţia obiectelor. Recipientele sunt împãrţite pe categorii în funcţie de ceea ce au conţinut, bãuturi-alimente sau nealimentare, “non-food” cum se exprimã americanii.

Avem de exemplu grupul sticlelor de lichior/tãrii, în imagine sunt sticle din perioada 1820-1920, care pot fi cilindrice, pãtrate, plate, lãbãrţate sau în alte forme. 

Herbal Essences, o nouã faţã

Tot rãsfoind internetul am dat peste o ştire scurtã, apãrutã în decembrie 2012 într-o publicatie straina, despre gama de îngrijire a pãrului Herbal Essences. S-ar pãrea cã producãtorul Procter&Gamble s-a hotãrât sã revinã la vechiul ambalaj, dacã nu vi-l amintiţi îl vedeţi în fotografie. 

 De fapt, vãzând ambalajul mi-am reamintit şi eu şamponul pentru cã a fost o perioadã prin 2000 -2000 şi ceva când îl foloseam (într-o anumitã variantã bineînţeles) şi îmi plãcea. Dupã care nu l-am mai gãsit şi am uitat de el. De fapt produsele nu dispãruserã de pe piaţã , se schimbase numai prezentarea! Dar eu rãmãsesem setatã pe vechea înfãţişare care îmi sugera ceva “vintage”, feminin şi suav. Procter&Gamble a cumpãrat brandul Herbal Essences în 2001 (de la Clairol) şi a extins gama de produse şi cãtre adolescenţi. Dar iatã cã, s-ar pãrea cã datoritã stagnãrii vânzãrilor, P&G face un gest “back to basics” şi vrea sã readucã în atenţie douã arome clasice din perioada 1995-2006: sticla roz cu petale de trandafiri şi varianta galbenã cu muşeţel. In vechile ambalaje, evident, dar cu formule îmbunãtãţite, fãrã sulfaţi şi silicon.

Ei bine, m-aş bucura sã revãd acest şampon. Deoarece existã o fabricã P&G şi în Prahova, la Urlaţi, sper sã ajungã şi pe rafturile din Ploieşti. Lansarea este preconizatã pentru februarie.

12 plante - un buchet de sănătate

Datoritã unei campanii Blogal Initiative , am aflat despre existenţa unui supliment alimentar numit « 12 Plante », produs si distribuit de Plantina Cluj. Lãsând la o parte numãrul mare al speciilor cuprinse în compoziţia preparatului, au fost câteva plante care mi-au sãrit în ochi la o primã citire a listei pe care o vedeţi mai jos:

Salcie

Migdal

Mesteacãn pufos

Tei argintiu

Coacãz negru

Magnolie

Ghimbir

Soc

Urzicã

Orz verde

Stejar

Ginkgo biloba

Miercurea fara cuvinte - Dinozaurii si fasolica

Iti plac imaginile care spun o mie de cuvinte, ai obosit de atatea vorbe si vrei sa taci un moment si sa asculti gandurile tale si pe ale altora? Participa la MIERCUREA FARA CUVINTE...Afiseaza pe blogul tau o fotografie sau mai multe prin care vrei sa spui ceva, apoi fa-i o vizita lui Carmen si lasa-ti propriul link in tabelul participantilor.

Iar e in avanpremiera...
Fantanita Fengshui si-a gasit loc in camera copilului si am facut un "design" cu dinozauri ca sa para mai atragatoare, iar floarea rosie ca focul a fost "produsa" si apoi avortata de trandafirul japonez. Plantele crude din celelalte foto sunt banala fasole obtinuta in cadrul unui proiect scolar de vacanta. Am pus boabe uscate in ghivece, cu gand sa incolteasca pana incepe scoala ca asa era tema...Au crescut insa ca fasolea din "Jack si vrejul de fasole", acum ma intreb daca nu cumva vor face si pastai si nu vor napadi de tot ghivecele.

Grace Cole UK

Grace Cole este o afacere de familie, producător al unor game destinate îngrijirii corporale. Brandul se mândreşte cu faptul că în ultimii 5 ani a realizat unele dintre cele mai fine formule de produse, luxoase zic ei şi recunoscute ca atare în Marea Britanie. Produsele lor se vând în peste 60 de ţări şi interesant este faptul că, deşi iniţial procesul de fabricare avea loc în China (nimic nou sub soare !), la cererea « telespectatorilor » interesaţi de chestii făcute la mama lor, în UK, au hotărât să aducă manufacturarea acasă...Patriotic şi foarte lacrimogen ! Mai ales că au vrut sa dea un imbold şi micilor întreprinzători concetăţeni de-ai lor (care este !), investind loco. Gamele lor se adresează tuturor-femeilor, bărbaţilor, copiilor şi adolescenţilor, iar cele mai cunoscute sunt Boutique, Fruit Works, Tea Tree & Witch Hazel. Oricum, este remarcabil faptul că brandul există de numai 5 ani şi a reuşit să se implementeze aşa de bine pe piaţă, e clar că există şi calitate nu numai o publicitate corespunzătoare. Aceste informaţii le găsiţi pe site-ul lor, vezi linkul de mai sus.

Jurnal de weekend - Vintage

Am descoperit că şerveţelele vechi, deşi au modele destul de naïve faţă de ce se fabrică astăzi, pot avea farmecul lor. Retro. Aşa că am mai scos de la naftalină câteva, de data asta din colecţia de copil a soţului meu, şi am pus în practică o idee. După cum observaţi în fotografie, pe sticla albă apar câteva fragmente de poezii, smulse direct dintr-un volumaş aparţinând unei serii de trei cărţi, numită « Antologie de poezie rusă », apărută în 1987. Eu am folosit versuri din volumul II-Perioada clasică. E drept că am rupt două pagini din carte dar când îmi vine o idee, e greu să mă mai oprească cineva.

Accesorii uitate – pieptenele decorativ

Pieptenele ca “instrument” de îngrijit părul este utilizat de vreo 5000 de ani încoace. Iniţial avea ingratul dar indispensabilul rol de a îndepărta paraziţii cuibăriţi prin podoaba capilară, adicătelea păduchii şi căpuşele ce-i năpădeau pe strămoşii noştri într-un mod extrem de natural, mai ales că nu întotdeauna stăteau prea bine la capitolul igienă personală (Evul Mediu este exmplificator în acest sens). Dar, de-a lungul celei mai mari părţi a istoriei noastre, un lucru a fost clar, femeile au purtat părul lung şi l-au considerat o adevărată podoabă. Fie că aşa cerea religia, fie că erau cochete, pletele adunate în coafuri extrem de feminine erau mândria sexului slab, iar un păr tuns scurt era pur şi simplu de neconceput.

Inaintea piramidelor

Este cartea tandemului Christopher Knight şi Alan Butler, are ca subtitlu “Dezlegarea celui mai mare mister al arheologiei” şi am cumpărat-o cu Săptămâna Financiară (a apărut în 2010 la Editura Curtea Veche).

Este una dintre cărţile ce prezintă teorii credibile susţinute de dovezi solide, mai ales că autorii sunt doi ingineri cu picioarele pe pământ, ca să zic aşa, scrupuloşi în prezentarea teoriei lor şi foarte atenţi cu ceea ce susţin. Aşa cum menţionează chiar autorii, faptul că nu aparţin mediului academic al istoriei sau arheologiei, i-a ajutat foarte mult să aibă o minte deschisă şi să lucreze cu fapte şi date inacceptabile pentru oamenii de specialitate. 

Cowboy boots

Normal ar fi fost sa postez cateva foto din noaptea de revelion, sa se vada cum au iesit ploiestenii in centru, la artificii, cum se intampla de cativa ani incoace, cum au spart sticlele de sampanie drept pe carosabil de nu mai puteau sa treaca masinile dupa aceea..Ehei, ce noapte "de vis"...am baut sampanie de copii langa fantana arteziana din fata Primariei, ca aveam minorii cu noi, si apoi ne-au degerat picioarele luand-o pe jos pana acasa ...trei statii de autobuz, mari si late! Dar a fost inaltator, mai putin pozele care au iesit de cacao, nu stiu din ce motiv. Acum le-am vazut, sunt inecate in fumaria de la artificii si miscate rau, asa ca o sa va delectez cu niste super modele de ciocate americanesti asortate la postarea cu choppere de zilele trecute. Ia sa vedem, cine are curajul sa poarte asa ceva? Istoric vorbind, modelul acesta americanesc este strans legat de construirea SUA ca stat modern. Pe scurt, le purtau vacarii si erau facute, din ce altceva decat din piele de vaca. Intre timp lucrurile au luat-o putin razna, caci modelele s-au rafinat iar plebeea vaca a fost inlocuita cu materiale mai exotice, cum ar fi pielea de aligator, sarpe, soparla, elefant , elan sau bizon. Ati ghicit, de-aia au disparut bizonii din intinsele preerii. Odata cu bizonii s-au dus de rapa si triburile amerindiene, dar sa nu deviem de la subiect. Tocurile clasicelor "boots" de vacar nu erau potrivite femeilor, asa ca s-au inventat tocurile pentru plimbarile pe corso, in oras. Tocurile au tot crescut, pe masura ce pretentiile spre lux au evoluat si, uite cum, s-a ajuns la monstruoasele tocuri din imaginile de mai jos. Dar trebuie sa recunoasteti ca au un farmec aparte ghetutele astea, mai ales cand sunt decorate cu asa modele, o alta caracteristica a genului acesta de incaltaminte. Trebuie spus ca realizarea acestor incaltari tine nu numai de traditie, dar si de indemanarea artistica, iar unele companii lucreaza inca din secolul al XIX-lea, dezvoltand propriile metode de fabricatie, tinute bine la secret.