Proiect de promovare a României

Sau “499 de motive sã fii turist în România” , aşa sunã o frumoasã iniţiativã la care am fost invitatã sã particip. Ar trebui sã scriu despre un loc, un oraş, un obiectiv turistic, despre ceva ce m-a impresionat şi meritã vizitat. M-am gândit destul de serios la chestia asta, am revãzut locurile de prin Prahova pe unde m-am perindat (cã în alte judeţe nu mã bag, are cine sã le promoveze) şi am ajuns la concluzia cã zonele turistice de pe la noi sunt arhi-cunoscute, e plin netul de informaţii de pe Valea Prahovei şi cea a Teleajenului, nu vãd ce aş putea adãuga inedit... Moment în care mi-am dat seama cã existã de fapt douã categorii de turişti, cei care preferã cãrãrile umblate, apa caldã curentã şi tot confortul unui hotel şi cei care îşi iau bocceaua în spinare şi pleacã în necunoscut, fãrã o ţintã precisã şi fãrã mari pretenţii, doar cu dorinţa de aventurã. Pentru persoanele din a doua categorie, amatoare de naturã sãlbaticã, pasionate de fotografie, sociabile şi dispuse sã cunoascã oameni, am un loc perfect, este “locul de deasupra viilor”, cel pe care îl promovez non-stop prin bannerul din dreapta blogului. Dar sã o luãm cu începutul...

Dacã o apucaţi pe drumul Ploieşti-Buzãu, cu gând sã treceţi la vecinii buzoieni, trebuie sã ştiţi cã strãbateţi de fapt o porţiune din Drumul Vinului, un proiect turistic foarte cunoscut şi mediatizat în ultimii ani, menit sã revitalizeze o bucãţicã de istorie anticã deoarece pe acest traseu romanii construiserã un drum ce strãbãtea Europa. Interesul romanilor nu era neapãrat strategic, ci mai ales comercial şi...bahic pentru cã, aşa cum veţi remarca şi voi, ca trecãtori, pe stânga şoselei vor începe sã defileze localitãţi cu nume sonore în cercul exclusivist al viticultorilor – Valea Cãlugãreascã, Urlaţi, Ceptura. Da, vã aflaţi în aria magicã a Dealului Mare, zona unde s-a scris o parte din istoria vinurilor din ţara noastrã. Taman când v-aţi plictisit de vastele culturi de viţã-de-vie ce par anoste şi monotone, aţi ajuns în oraşul Mizil, o localitate nu prea mare ce a avut o perioadã mai grea dupa revoluţie deoarece industria localã se dusese de râpã şi şomajul era în floare. In ultimii ani Mizilul s-a mai redresat cã au apãrut câţiva mari investitori prin zonã, dar nu pot sã spun cã oferã ceva deosebit vizitatorilor . Numele oraşului vine de la cuvântul turcesc “menzil” care însemna “staţie de poştã cu cai” prin sec.XVIII. Mizilul este un loc unde vã puteţi stabili “baza”, adicã puteţi sã trageţi la un hotel şi sã zãboviţi un weekend pentru a începe sã vizitaţi câte ceva prin jur. Cam în dreptul Primãriei, din şoseaua principalã, se face la stânga (cum te uiţi spre Buzãu) drumul spre Tohani, un sat al comunei Gura Vadului, ultima localitate de pe Drumul Vinului. Numele localitãţii provine dintr-un dialect nord-turcic, de la cuvântul togan sau dogan care înseamnã şoim. Si pe bunã dreptate, vã spun mai încolo de ce...    

Ei bine, despre vinurile de Tohani aţi auzit fãrã îndoialã. Pe la începutul sec.XX 50% din suprafaţa comunei era cultivatã cu vie, iar astãzi este continuatã tradiţia viticulturii şi vinificaţiei, în zonã fiind stabilite atât vechile culturi şi crame de stat ale Vinalcoolului , cât şi ale unor întreprinzãtori privaţi, producãtori de licori pentru consumul curent, dar şi al unora de lux, pentru cunoscãtori. Pentru turiştii “degustãtori” aici este “patria vinurilor roşii”, un spaţiu ce oferã condiţii de sol şi climatice identice cu cele din regiunea franţuzeascã Bordeaux, aflatã la aceeaşi latitudine. Aceste condiţii de mediu au avut însã şi alte influenţe, mai puţin cunoscute de lume, asupra nenumãratelor feluri de plante ce cresc pe aceste dealuri. Si uite aşa v-am adus cu povestea acolo unde doream...la Stânca Tohani, 50 de hectare de dealuri de calcar studiate şi rãs-studiate, un adevãrat miracol botanic ce a devenit arie naturalã protejatã de interes european în anul 2007. Intâmplarea şi mai fericitã a fost cã aceastã zonã e chiar lângã şoseaua ce duce spre comuna Jugureni, adicã pe Drumul Vinului. In concluzie, dacã vreţi sã vizitaţi cramele, nu rataţi Stânca Tohani şi invers, dacã veniţi pentru o excursie în naturã, puteţi sã poposiţi şi la o degustare. O sã mã întrebaţi ce categorii de turişti ar vrea sã nãduşeascã în arşiţa verii, urcând panta abruptã pe un soare infernal şi pe uscãciune, pânã pe culmile albe şi incandescente, bãtute de un vânt sâcâitor? Pãi, locul este raiul fotografilor de plante (sunt peste 400 de specii dintre care unele extrem de rare şi spectaculoase) şi de peisaje, al observatorilor de pãsãri, al parapantiştilor. Este locul ideal pentru cei amatori de ecoturism, care sunt preocupaţi sã nu lase urme, sã nu deranjeze, dar sã înveţe tot ce se poate din experienţa vizitãrii. Mai nou, studiile orientate cãtre cunoaşterea pasãrilor de aici, au scos la ivealã o lume neobişnuit de diversã – de la oaspeţii cântãtori la prãdãtorii mari ca bufniţele şi şoimii (vezi legãtura cu numele satului!).   

 De pe culme vezi de jur împrejur pânã, hãt, departe, spre Ploieşti şi Buzãu. Primãvara, satul Tohani este îmbrãcat în mantia albã a florilor de migdal, o altã “anomalie” a zonei. Aici este unul dintre puţinele locuri din ţarã unde pot fi cultivaţi migdali, aceşti arbori strãini proveniţi din Orient. Oamenii au înţeles cã migdalii pot fi o sursã de venit şi sunt mândri cã reuşesc sã-i creascã. De fapt, dacã o faci la dreapta din şoseaua cãtre Jugureni, vei avea o surprizã placutã, intri în sat şi ai parte de priveliştea caselor cotropite de vegetaţie.

Ce-aş putea sã vã mai spun?

Poate într-o varã treceţi pe şoseaua Ploieşti-Buzãu...Poate aveţi gustul excursiilor spontane, neconvenţionale...Poate vreţi un moment de linişte. Dacã ajungeţi sus, pe Stânca Tohanilor, nu veţi pleca atât de uşor. Vã garantez cã priveliştea şi sentimentul de linişte meritã tot efortul. Sunt locuri pline de energie pozitivã şi asta se simte...

Prin acest articol doresc şi eu să adaug un motiv la campania 499 de motive să fii turist în România organizată de prietenii de la Ghiduri Turistice împreună cu agenţia de turism Turist Center. Împreună trebuie să promovăm frumuseţea ţării noastre, România!