E vremea sarbatorilor, sa fim buni si milosi! Daca avem cu cine...

Ce e in neregula in intamplarea de mai jos?
Astazi m-am dus pana la un hypermarket, la cererea expresa  a maica-mii care vrea un cadou pentru nepot si nu poate sa alerge prin oras. Din nu stiu ce motive, agitatia din magazin care altadata ma amuza, de data asta m-a deprimat crancen. Sarbatorile nu mai sunt ce-au fost... M-am foit prin mall si hyper-ul incorporat cu cea mai mare scarba. Credeam ca am dispozitie sa iau si pentru mine ce-mi trebuie, dar m-am plictisit infiorator. In fine, dupa vreo ora de cascat gura, m-am vazut in autobuz. Afara, cum stiti, un gerulet cu vant ascutit. Autobuzul zabovea, in asteptarea intarziatilor.
Vad iesind pe usa mall-ului un barbat tanar cu un carucior+plodul din dotare. O ia la fuga. Dupa el o nevasta si un alt pitigoi de vreo 3-4 ani. Berbantul aburca vehiculul in autobuz si il parcheaza la mijloc, ocupand tot spatiul, apoi se repede si ocupa si un scaun pentru inimioara sa obosita. Amarata de nevasta-sa ia odrasla din carut, nici nu se uita ce face plodul de 3 ani care o zbugheste in spate, la geam, desi de-abia merge. Nici vorba sa composteze careva vreun bilet. Autobuzul se pune in miscare, ea este in continuare cu copilul in brate. Langa el care sta, nici nu se gandeste macar sa o ajute si sa preia copilul. Dar asta nu pare sa o deranjeze. Arata ca niste amarati, dar nu sunt colorati. Au hainele murdare , vorbesc tare si se mahalagesc, stiti stilul... Ea nu pare deranjata ca se cotopeneste, in timp ce el se lafaie. Ma uit discret la pereche, ii vad bine (si ii aud), ca stau pe randul de vis-a-vis. El scoate doua (!) fesuri carora le atarna inca etichetele si incepe sa le probeze. Ea il complimenteaza ca ii sta bine cu albastru, el nu e prea multumit de look, desi nu se vede in vreo oglinda. Pensionarii de pe celelalte scaune se uita la ei cu oarecare curiozitate. Prostia fascineaza mai mult decat inteligenta. Autobuzul pune frana, odrasla din spate se balangane gata sa cada in nas, intre randuri, dar genitorii nu ii dau vreo atentie... Vorbesc asa de tare, incat un batran nu mai rezista si se baga in seama cu ei, intrebandu-i molcom si cam in raspar de unde au luat fesul, ca e frumos. Cei doi nu sesizeaza ironia, iar berbantul raspunde cu tupeu ca a dat...99 de lei pe el si e de firma. Intoarce eticheta si ii arata pretul pensionarului consternat. Raman interzisa (pe muteste) si ma gandesc ca este imposibil ca cineva sa fie atat de prost, sa dea 99 de lei pe un fes, in conditiile in care el este atat de jegos si cu doi plozi in intretinere. Apoi ma strafulgera gandul ca tipul reusise sa fure din vreun magazin din mall, dar nu stiu cum trecuse obiectul de detectoarele de la iesire, ca doar avea inca eticheta. Plus ca e putin probabil ca asemenea ins dubios sa fi patruns printre paznicii din magazine... Te pomenesti ca totusi il cumparase! Pensionarul remarca faptul ca e cam scump pentru un fes. Berbantul se da mandru ca ce? O viata are! Are si el dreptul sa-si faca damblaua cu ceva care i-a placut. Toata situatia imi da o lejera durere de cap, mai vazusem tampiti, dar astia bateau recordul. Deoarece ajungem in centru, familia de cosmar se reuneste in jurul caruciorului, sa coboare. Cand mai era o curba pana la statie, il vad pe pustiul de 3 ani cum se descheie la blugi, scoate cocoselul (singur!) si trage un pisu in mijlocul autobuzului... Raman cu gura cascata, dar n-apuc sa zic nimic, ca masina opreste si familia coboara in viteza. Pisaciosul e in continuare de capul sau. Urca in patru labe bordura, ca e inalta si de-abia atunci observa ma-sa ca e descheiat la pantaloni. Se apleaca si ii trage fermoarul. Atunci ma prind si eu! Pe gerul ala, copilul n-avea absolut nimic pe sub blugi. Uimirea si nervii nu m-au parasit pana am ajuns acasa. Se presupune ca de astia ar trebui sa ne fie mila si sa ne facem pomana cu ei. Singurele victime sunt copiii...
Dar sa lasam mizeria de zi cu zi. Saptamana aceasta am avut timp, din nou, de sticlele mele, asa ca iata ce a iesit. Am decorat  o sticla patrata de la whisky si o farfurie, intr-un stil mai sters, mai putin obisnuit pentru gustul meu.