De cativa ani incoace ma rog de ai mei sa nu mai
impodobim bradul. Pe mine spiritul Craciunului ma scoate din minti. Si acum mai
gasesc pe sub mobila ace uscate de la brazii decedati in trecut. Ultima data am
propus familionului sa impodobim ficusul care e suficient de inalt... N-au
vrut, cica nu miroase a brad in casa. N-au tinut argumentele eco si nici cele
financiare, nici cele legate de comoditate, deranj sau munca de dupa sarbatori.
Familionul meu este inflexibil ca o stanca! Anul acesta tac malc, poate uita,
dar slabe sperante...Intotdeauna ma pricopsesc cu pomul de rigoare pe ultima
suta de metri.
La serviciu am o colega care se ocupa cu decoratiunile de
sezon. Astazi a scos plasa din fundul dulapului si a tras beteala pe perdele, a
pus ghinde si craciunite pe colturile calculatoarelor, globulete in braduletul
de plastic si a cantat colinde non-stop, in timp ce se agita de colo-colo. Imi
venea sa-i sar la beregata. Cand a venit seful si a vazut orgia de beteala,
i-am spus ca tocmai trecuse Fuego pe la noi. Altcineva se vaita ca a ratat
sacrificarea purcelei deoarece animalul isi gasise (prost) momentul sa intre in
calduri. L-am sfatuit sa-i dea paine cu otet si zahar, e o metoda din batrani
care nu se stie daca da roade, dar pare amuzanta.
Nu inteleg ce-i inveseleste pe unii in perioada asta a
anului...
La tv ascult pentru a nu stiu cata oara comentarii despre
Spitalul Judetean din Ploiesti. Cica administratia isi da demisia. Mi se pare o ironie. Nu pentru ca s-au descoperit mizeriile din spital, ci pentru ca noi le
stim dintotdeauna, nu inteleg cum au rasuflat de-abia acum. Nu cred ca exista
ploiestean care sa nu stie o poveste de groaza despre spitalul acesta sau sa nu
aiba cunostinte care sa fi trecut prin astfel de experiente. Acum cativa ani
tatal meu a facut pneumonie si a fost obligat sa se interneze. N-a rezistat
decat trei zile. Ne-a povestit ca, dupa ce ca stateau cate doi in pat, in salon
aveau pe unul care tragea sa moara si horcaia de mama focului. Motiv pentru
care ultima noapte a petrecut-o pe un pat cu rotile de pe holul spitalului, ca
nu mai suporta atmosfera morbida din salon, apoi i-a zis doctoritei ca el
pleaca acasa. Pe raspunderea lui, cu semnatura, ca sa nu fie banuiti aia din
spital ca i-au facut felul.
In urechi imi suna apocaliptic „Felis Navidad!”. Este
infiorator de obsedanta melodia asta, trebuie sa ma vaccinez serios impotriva
muzicii de sarbatoare. Asa ca ma uit la clipul cu Chuck Norris ce parodiaza
sfoara din reclama lui Van Damme. Numai ca maestrul se cracaneaza pe doua avioane
in zbor si duce in crestet o piramida de parasutisti carora li se aprinde o
instalatie de pom la final. Superb!
Maine ma uit la „Hobbitul”, prima parte, aia cu calatoria
neasteptata . L-am inceput acum doua zile si am vazut jumatate in 10 minute, ca
am tot dat click pe sarite, asa de tare mi s-a parut ca bate campii. Spre
deosebire de „Stapanul inelelor” pentru care am dezvoltat o pasiune, asta tinde
sa ma dezamageasca. Sper sa se mai invioreze actiunea in cealalta jumatate si
sa nu mai fie asa plictisitor. In schimb am avut o adevarata surpriza, urmarind
ieri, pe HBO, „Albert Nobbs” cu Glenn Close. Nu e genul meu de film, dar
aceasta mare actrita reuseste sa fie pur si simplu magnifica, in pielea unei
femei irlandeze din sec.al XIX-lea ce se ascunde sub straie barbatesti pentru a
avea o slujba si independenta pe care si-o doreste.
Acum imi rasuna din dreapta capului o colectie de
Gregorian Songs de Craciun. Un cor frumos, celest...Deschideti geamul sa ma
arunc!!!
Ieri am evaluat situatia de prin casa. Am facut intai o
lista cu ce treburi ar mai fi de rezolvat, apoi am ajuns la concluzia ca nu
exista nimic care sa nu suporte amanare pana dupa sarbatori. Linistea e cel mai
pretios castig al acestei perioade din an, de ce sa o stricam muncind ca niste
sclavi? Stiti bancul acela care cica e un panseu budist: ” Daca muncesti toata
ziua ca un cal si ajungi acasa obosit ca un caine, trebuie sa consulti neaparat
un veterinar pentru ca s-ar putea sa fii un bou!” Nu vreau sa jignesc pe
nimeni, dar sunt altele mai importante decat gospodareala. La urma urmei,
curatenie facem in fiecare saptamana a anului, magia Craciunului o avem o
singura data.
In nadejdea ca v-am dat curaj si inspiratie
sa...leneviti, va las in compania sticlelor mele, vesnic motiv de veselie.
bun venit in concurs!
RăspundețiȘtergereAm vazut si eu clipul cu Chuck Norris, fara cuvinte! OARE CE O GANDI VAN DAMME??Ei, lasa tu spiritul craciunului, ca acum nu toata lumea simte la fel. Sanatoasa sa fii tu si ai tai!
RăspundețiȘtergereSper ca Van Damme se strica de ras ca noi toti...Ma gandeam eu ca nu toata lumea o ia razna de sarbatori.
ȘtergereMai mie imi plac pregatirile, dar sa le fac in liniste, aseara fierbeam pentru ca mi-au dat planurile peste cap aducand porcul mai devreme. Iti inteleg punctul de vedere.
RăspundețiȘtergereEu ma auto-sugestionez de vreo cativa ani, dar tot simt mancarimi in palma si am senzatia ca ratez ceva daca nu fac treaba.
ȘtergereSubscriu..si eu am aceleasi senzatii in preajma sarbatorilor.
RăspundețiȘtergereEu zic sa iti implici familia si in curatenia de pe urma bradului s-ar putea sa le mai treaca si lor cu spiritul Craciunului
RăspundețiȘtergereHa! Slabe sperante...
Ștergere