Stau cu fata in sus, intre florile din
gradina din spatele casei...Soarele bland imi mangaie fata. Simt sub palme
moliciunea cruda a ierbii, o senzatie satinata, racoroasa, alunecoasa ca apa.
Respir incet, adanc, imi umplu plamanii cu parfumul suav al florilor ce fosnesc
deasupra mea. Traiesc clipa cu adevarat, intr-o relaxare totala, un exercitiu
pe care il fac in fiecare zi, dupa ce vin de la serviciu. Pare ca toata energia
negativa si starea tulbure acumulate in timpul unor ore infernale se scurg din
trupul meu ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Mintea mi se umple de o lumina
alba, de o liniste pe care nu am mai cunoscut-o de foarte mult timp. Fosnete si
soapte, adierea calduta a vantului, miresme, ...
Visul se rupe in momentul in care suna
telefonul. Ce gradina, ce senzatii, ce liniste? Sunt in apartament si am atipit
cu fruntea strivita pe birou.
Pe ecranul calculatorului se lafaie imaginea
multicolora a unei gradini de lalele. Booon, poate sunt putin turmentata,
oboseala e de vina. Bajbai dupa telefon, incercand sa crap un ochi. E
maica-mea. Vrea sa stie ce fac. Fac bine. Ii raspund in doi peri deoarece taman
ce-am descoperit ca poza cu gradina e de fapt o lenjerie de pat. Ma minunez cu
voce tare, uitand de interlocutoarea mea. Ii povestesc ce vad. Mama tace o
clipa, apoi ma chestioneaza: “ Dar lenjeriile tale ce au? Sunt inca bune!”.
Mda, mama e mai in varsta si mai conservatoare.
De multe ori stau cu mainile in sold,
in fata sifonierului. Am asemenea momente retrospective, demne de un roman de
Alexandre Dumas, in care evaluez zestrea primita de la maica-mea si de la
bunica-mea, inaintasele mele intr-ale lenjeriilor. Ma uit la albiturile frumos
impachetate, aliniate...si subtiate de atata spalat si ma apuca o nostalgie
depresivo-maniaca. Recunosc ca de cateva ori am vrut sa bag foarfeca in vreo
doua cearceafuri si sa le transform in carpe de praf. Mi-am reprimat cu greu
dorinta de a aduna cuverturile chinezesti intr-o plasa pe care s-o las langa
ghena de gunoi. Dar m-a cuprins duiosia vazand cum textilele de familie au
strabatut deceniile, exasperandu-ma cu longevitatea lor, dupa fiecare spalare.
Exista din generatiile mai vechi
credinta ca o lenjerie de pat adevarata trebuie sa fie alba ca laptele,
expresie a curateniei desavarsite. Mult timp am fost adepta acestei conceptii.
Pana am inceput sa vad pe ici pe colo seturi de asternuturi colorate, mai
vesele sau mai pastelate, de bumbac, in, satin, netede sau creponate.
Dat fiind
ca imi plac culorile si combinatiile intense, mi-am dat seama dintr-odata cat
de monotone erau lenjeriile mele de pat. Pareau batranicioase, gata de
pensionare. Si definitiv demodate. Apoi am realizat ca o lenjerie colorata nu
necesita tratament cu inalbitori, asadar se face ceva economie la apa si
produse de curatare. A fost suficient ca sa sar brusc din partidul
“albiturilor” in cel al “coloratelor”, intr-un traseism al conceptiilor
gospodaresti care nu prea imi face cinste, dar putin imi pasa (intre timp am
descoperit ca materialele creponate nu necesita calcare si ma pregatesc sa
modific Constitutia de familie in ceea ce priveste Articolul 1, acela al
calcarii obligatorii a rufelor. Si n-am de gand sa fac nici un referendum
pentru chestia asta!).
Lenjeriile de pat moderne sunt un adevarat regal de
modele si culori. Pe cele care ma
inspira in visurile din ultimul timp le-am gasit in magazinul online Dormitor-baie.ro .
Surpriza din
finalul acestui articol este faptul ca bloggerii au ocazia sa castige un premiu
din partea magazinului sus-mentionat, constand in vouchere sau produse,
participand la concursul Simonei . De fapt premiile sunt extrem de tentante, va invit sa le descoperiti voi
insiva. Se poate inscrie oricine, pe blogul Simonei, eu doar imi fac datoria si lansez un apel de participare catre:
Lenjeriile de pat albe mă fac să mă simt ca la hotel :) Nu că m-ar deranja foarte tare, că mie când mi-e somn, pot să dorm și în picioare. Dar dacă ar fi să aleg le prefer pe alea colorate. Nu contează ce culoare, culoare să fie :)
RăspundețiȘtergereRecunosc ca imi plac mult lenjeriile albe, perfect intinse si cu mirosul acela proaspat, care te imbie la somn. Dar imi plac si cele frumos si vesel colorate, care parca iti aduc o gradina de primavara in casa.
RăspundețiȘtergereWeekend placut!
Nimic nu se compara cu mirosul unei lenjerii curate, cand ti se inchid ochii !
RăspundețiȘtergerewww.culore.blogspot.com
Ce articol frumos, pentru o clipa am simtit mirosul cearsafurilor apretate din patul bunicii, felicitari! :)
RăspundețiȘtergereIti multumesc pentru inscriere si iti urez multa bafta! :)
Sarbatori fericite!
M-am învelit cu umbra mea! :) Ăsta-i citat! De fapt când am fost acum mult timp la munte mi s-a întâmplat să mă învelesc cu prietena mea. Bine, bine... şi ea cu mine! :)
RăspundețiȘtergere